1


Rezumat :

Leonardo Benevolo : Oraşul în istoria Europei

 



Specializarea : Relaţii Internaţionale şi Studii Europene

Istoria Evului Mediu : Universitatea “Petru Maior”

Numele studentului :
Asistent Universitar:



MARTIE 2009




Cuprins :




Introducere …………………………………………………...3


1.    Despărţirea de antichitate …………………………….3


2.    Formarea unui nou sistem urban……………………..4


3.    Epoca desavârşirilor…………………………………...6


4.    Confruntarea cu lumea………………………………...7


5.    Dificila adaptare la regulile perspectivei……………...8


6.    Oraşul industrial…………………………………….….8


7.    Europa în lumea contemporană…………………….....9


8.    Bibliografie………………………………………………9








Introducere

“ Oraşul – drept locul unde
se întalnesc şi se încrucişeaza
toate firele istoriei ”.

       Oraşele europene s-au născut odată cu Europa  ......În rezumatul cărti : ”Oraşele în istoria Europei ” de Leonardo Benevolo,o să vorbesc despre ce teme cuprinde această carte,care este viziunea autorului asupra Evului Mediu,începuturile oraşelor europene,dezvoltarea urbană care începand cu mileniul al III – lea î.Chr. permite oţtinerea unei accelerări în timp şi imprimă un ritm mai rapid evoluţiei umane ,formarea oraşelor medievale,criza oraşelor dupa căderea Imperiului Roman de Apus,mai mult o să prezint o parte din acţiunile despre care autorul ne informează până în secolul al XIX –lea.
       În cadrul acestui rezumat ţin să subliniez că fiecare capitol va avea parte de o ”disecare”.

1.    Despărţirea de antichitate

       Din informaţiile pe care le deţinem datorită arheologilor şi istoricilor putem argumenta că Europa s-a născut pe ruinele lumii antice dar si faptul că continuă să se confrunte cu această lume.De altfel în antichitate oraşul este cel care domină raporturile instituţionale şi organizarea teritoriilor.
       În acest capitol autorul dezbate începuturile oraşelor care a avut loc în perioada mileniul III şi II î. Chr., pe Valea Nilului, a Indului şi a Fluviului Galben ,dar şi despre rolul oraşului. De asemenea este menţionat oraşul grec,care este un “oraş deschis ”şi totodată arhitectura oraşelor care deţin sau nu fortificaţii. În zona mediterană imperiul reuneşte un mare număr de oraşe-stat sau chiar crează acolo altele noi.
Despre transformăriile urbane din Imperiul Târziu,odată cu năvălirea barbariilor dar şi slăbirea statului imperial,securitatea acestor oraşe este compromisă.
Pe langă aceste informaţii,autorul cărţii ne ofera ocazia de a vedea hărţiile dar şi planurile oraşelor europene,în special planul oraşului Trevi,şi anume:Porta Nigra,catedrala lui Constantin,circul,amfiteatrul,dar acestea oraşe care se dezvoltaseră liber sunt nevoite să se  înconjoare de ziduri  pentru a-şi asigura securitatea cetaţeniilor.
Despre criza oraşelor dupa căderea Imperiului Roman de Apus,autorul spune că  reorganizarea urbană este întreruptă  în Occident după  secolul al V- lea,prin prăbusirea statului imperial ,care duce la un mediu supradimensionat.
În cadrul acestui capitol se face o paralelă între Imperiul Roman şi Imperiul Chinez,pentru a vedea diferenţele dintre cele două imperii:pană în secolul al VI- lea,atât Imperiul Roman cât şi Imperiul Chinez sunt însoţite de difuzarea unei credinţe religioase interne şi “straine”:creştinismul respectiv budismul;ei bine această situaţie se schimbă dupa sec.VI:după o reunificare a Chinei în 581 realizată de cele două dinastii Sui şi Tang,care au un efect pozitiv asupra Chinei asigurându-i o supravieţuire durabilă,dinamism demografic,etica tradiţiei imperiale,progrese ştiinţifice,tehnologice şi în cele din urma o superioritate mondială indiscutabilă  din punct de vedere economic dar şi administrativ ,pe când Iustinian eşuează.
       Patrimoniul antic are de suferit de pe urma invazilor barbare,multe dintre locurile publice,precum:terme,teatre,amfiteatre,circuri au fost distruse,dar au rămas alte patrimonii culturale în care putem găsi o mica parte a arhitecturii romane,şi anume:FORUL:denumit ca şi prototipul oraşului imperfect ; COLOSSEUMUL:care rămâne un element dominant al peisajului roman,era loc al martiriului primilor creştini .Cu timpul alte oraşe cunosc evoluţii diferite în funcţie de situaţiile economice,culturale şi în cele din urmă militare,care erau cele mai importante.Mai marii conducători ai lumii îşi stabilesc reşedinţa în mai multe ţinuturi,exemplu:Theodoric la Ravenna şi Pavia;Ataulf şi Galla Placidia la Barcelona şi multi altii;în final multe dintre oraşele importante în lumea medievală îşi pierd rolul politic şi economic,altele se atrofiază  sau dispar complet.Cu timpul însa ideea de oraş îşi pierde sensul general  şi se individualizeaza printr-o nouă subordonare faţă de elementele geografice.Oraşele care au mai rămas în picioare,în cadrul lor natural,omul reîncepe să-şi exercite inventivitatea  :în oraşele romane se schimba arhitectura:teatre,temple,amfiteatre,apeducte sunt fortificate,iar unele au rol  defensiv şi comercial.
       Concluzia acestui capitol este faptul că oraşele suferă anumite schimbări atât din punct de vedere arhitectural,economic cât şi cultural,datorită invaziei barbariilor sau a altor mijloace.

2.    Formarea unui nou sistem urban

       În capitolul 2 al carţii putem observa că autorul începe prin a evidenţia o parte a istoriei din a doua jumatate a secolului al X- lea.
       Atât oraşele cât si civilizaţia în sine începe un proces de evoluţie:se cunosc noi tehnici de cultivare,folosirea de terenuri muntoase şi de şes,noi surse de energie:mori de vânt sau de apă .Dar această evoluţie are un efect benefic asupra oraşelor,punându-le într-un cadru favorabil:oraşele devin centre specializate în activităţi care nu sunt supuse autorităţii politice,iar începand din secolul al XI-lea oraşele îşi dobândesc autonomia şi susţin în mod avantajos confruntarea cu puteriile statale slăbite si îndepărtate .
       Între timp cunostiinţele lăsate moştenire de civilizaţia antică,încep să fie şterse din peisajul fizic şi mental:anumite opere precum picturile şi sculpturile religioase încep să dispară,patrimoniul artistic al Romei a fost ars în timpul războiului împotriva goţiilor (535-553).
O mică parte din piesele de artă aparţinând lumii medievale au fost găsite,dar în cea mai mare parte lipsesc,făcând imposibilă cunoaşterea adevarată a unor fapte şi a unor acţiuni a civilizaţiei medievale,putem doar să presupunem dar nu să ştim cu adevarat.
       Despre oraşele maritime autorul ne dezvăluie cum au evoluat din punct de vedere arhitectural,punându-le în lumina pe cele mai importante oraşe:Veneţia care este unul dintre oraşele care începe o expansiune în Adriatica şi Mediterana,deşi la început apare ca un oraş-stat comercial,mai târziu se face cunoscută datorită faptului că este un oraş inundat de apă,dar cel mai important se datorează prin mulţimea de canale construite pentru navigare şi comerţ.Veneţia este singurul oraş-stat european care concurează cu succes statele naţionale din secolul al XVI-lea  şi îşi păstrează poziţia de putere mondială pana în secolul al XVIII-lea.Despre celelalte ţinuturi maritime,precum Pisa care este un spatiu locuit înca din epoca romană şi etruscă ,întâlnim tehnici de construcţie ca în Veneţia:poduri,apeducte şi multe facilitaţi,deasemenea stilul pisan cu timpul va cunoaşte o răspândire şi un prestigiu de valoare în Sicilia,Sardinia şi Toscana,în final în anul 1404 cade sub dominaţie florentină iar de atunci devine un paşnic oraş de provincie .Desigur aceste inovaţii structurale le întâlnim şi în alte oraşe europene.Se pune întrebarea:datorită cărui fapt oraşele întalnesc o asemenea evoluţie?La această întrebare ne raspunde autorul,şi anume:că o parte din populaţia nouă s-a mutat la oraş din lipsa locului de munca la ţara,ducănd la creşterea mesteşugarilor,această acţiune are limitele ei,oraşele încep să fie supraaglomerate iar atunci statul se decide să acţioneze prin implementarea unor taxe care apoi sunt folosite pentru construirea de fortificaţii şi armament.Tot în acest capitol autorul distinge patru inovaţii majore din societatea medievala:edificiile publice şi private formează un complex;structura spaţiului public al oraşului:episcopia, ordinele religioase(desigur un oraş mai mare are şi un centru religios mai mare)iar fiecare oraş este împarţit în cartiere,strazi ş.a.Oraşul ocupă spaţiul cel mai restrâns,centrul este locul cel mai căutat,clădirile cresc în înalţimi, în special bisericile si palatele,dinamismul dezvoltarii dă oraselor un aspect mereu neterminat .
     
1 În cadrul oraşelor italiene, mai specific Bologna care este un oraş antic unde în 1088 se înfiinţeaza celebra universitate,care este cea mai veche din Europa şi primeşte în custodie Pandectele lui Iustinian ,încep să apară noi construcţii definând mai nuanţat oraşul:structura zâdirii din cărămidă şi piatră;în cele mai multe cazuri planul oraşului erau în formă dreptunghiulară dar în timp îşi va schimba forma,exemplu:în oraşele fluviale precum:Bordeux, Köln,Tours evoluează de la forma dreptunghiulară la forma de tip semicerc mărginit de fluviu.Sunt construite cetăţi pe vârful colinelor, prima cetate medievală apare în secolul al VII-lea ocupând doua coline:Santa Maria şi Castelvecchio,unde desigur este construită o catedrală întemeiată de Rothari.
       În finalul acestui capitol mai trebuie menţionate câteva aspecte ale zonelor de aşezare a civilizaţiei medievale dar şi colonizarea şi orasele noi.
Pentru început zona mediterană în cadrul căruia intra oraşele de origine romană:Bologna,Florenta,oraşul îndiguit Ferrara.A doua zonă este Italia meridionala şi Spania care în urma invaziilor barbare au de suferit (7secole sub dominaţie arabă),Roma e devastată.Dar acestea îşi dobândesc teritoriul de drept urmând să-şi impuna din nou dominaţia asupra vechilor modele de construcţie.Ultima zonă este aria septentrională, unde întâlnim o diferenţa dintre oraşele aşezate pe ruinele antice:Treveri, Köln, Mainz,Londra  şi cele născute dintr-o concepţie originală nu mai sunt atât de importante.Se dezvoltă noi tehnici de construcţie:utilizarea lemnului.
       Paris este un oraş care se dezvoltă în prima jumatate a secolului al XII-lea şi care cu timpul o să cunoască o evoluţie semnificativă în arena internaţionala.Elita intelectuala a Parisului are drept centru universitatea  având în frunte personalităţi ca Abélard şi Sf. Bernard,dar şi a meşteriilor din Île-de-France care au dezvoltat disciplinele tehnice şi formale dominând întreaga Europa.În vecinătatea Olandei,  Flandra se concentrează asupra industriei textila de unde oraşele îşi câştigă autonomie politică şi un rol economic pe scena internaţională.
Înainte de a începe cu colonizarea şi oraşele noi mai trebuie notat Bruges ca fiind cel mai mare oraş comercial din Europa transalpina.
       Colonizarea şi oraşele noi se datorează importurilor de alimente şi materii prime dar şi exportarea produselor comerciale şi industriale.Datorită creşterii populaţiei este nevoie ca pădurile să fie defrişate pentru mărirea producţiei şi a locuinţelor.Aceste acţiuni duc la formarea de oraşe noi întemeiate de regi,vasali sau ordine religioase .

3.    Epoca desăvârşirilor

       Dacă în al doilea capitol autorul scrie că oraşele încep să prinda contur,al treilea capitolul este vorba despre întreruperea dezvoltării oraşelor europene datorită unei mari crize economice care durează din prima treime a secolului al XIV-lea pană la jumătatea secolului al XV-lea.Pe langă acest eveniment care se dovedeşte a fi unul fatal oraşelor,mai apare o criză a ciumei : 1347-1348 unde oraşele mari ca:Florenta,Köln pierd locuitori,cifra aflându-se între 40.000 şi 75.000 de locuitori. Efecte pozitive al acestei crize economice este:deschiderea primului drum carosabil care traversează Alpii,serviciu de curierat  între Bruges şi Veneţia,mai mult prima bursa de comert este organizată în prima jumatate a secolului  al XV-lea de familia Van der Beurs .
       Dupa cum argumentam în primele fraze,criza economica se face simţită în fiecare domeniu:de la ţărani,mesteşugari până în cadrul instituţiilor universitare din Evul Mediu.
       O nouă cultură artistica i-a naştere începând din 1300 construindu-se noi clădiri publice şi private.Bisericile cunosc o evoluţie ridicată,se folosesc noi metode, materiale sau anumite efecte de stil sunt folosite uneori pentru personalizarea oraşului.Mai marii pictori precum Masaccio,Donatello,Paolo Uccello,Pelaconi sunt câtiva dintre cei care repun în discuţie rolurile culturii tradiţionale dar totodată şi Filippo Brunelleschi care este capul influenţări noii arhitecturi cât şi arta figurativă .
       În finalul acestui capitol pot spune că autorul ne transmite evoluţia oraşelor din punct de vedere al artei,lucrările unor pictori care au pus bazele în decorarea oraşelor,întemeierea de noi catedrale care semnifică măreţia oraşelor dar totodata şi imaginaţia artiştilor.

4.    Confruntarea cu lumea

“Lumea nouă”.

       O nouă lume se naşte.“Confruntarea cu lumea”este un capitol care scoate în evidenţă începutul unor serii continue de expediţii care au loc pe mai multe continente.
       Istoria ieşirii din“stupul Europei”se datorează istoricilor francezi care măsoară şi îşi dau seama că Europa a atins o masă crtică  fapt care duce la ieşirea din frontierele Europei,căutarea de noi teritorii a început.Nu întârzie să apară şi conflicate între alte ţări din afara Europei:este vorba despre conflictele materiale si culturale.În anul 1403 Împăratul Chinei trimite în Oceanul Indian o serie de expediţii maritime,comerciale şi militare pe când europeni instaurează o economie mondială.Pentru a putea pleca în astfel de expediţii încep să se investească bani devenind totodata o afacere.Aceste expediţii au efecte negative mai ales în cazul Imperiului Aztec unde între anii 1519-1520 sunt invadaţi de catre Hernán Cortés care îl cucereşte,urmând ca Francisco Pizzaro să cucerească Imperiul Incaş 1523-1537.Colonizarea Asiei şi Africii reprezintă unul dintre cele mai mari apogee ale europenilor.Deşi unele expediţii au eşuat (expediţia lui Diogo Cão 1485 şi Francesco Barrreto în 1569)dorinţa de cunoaştere a fost mai profundă,ele au continuat urmând ca în 1595 olandezii sa îşi facă apariţia pe Insula Java(Oceanul Indian),desigur în acelaşi timp francezii şi alte popoare europene.Bineînţeles că aceste colonizări sunt benefice pentru ţăriile europene deoarece au oportunitatea de a-şi mări puterea dar şi influenţa în cadrul sistemului internaţional.
       În concluzie acest capitol cuprinde expediţiile europeniilor,descoperirea de noi teritorii şi cel mai important eveniment o să fie o confruntare dar de data aceasta nu numai prin arme ci şi prin cultură,limbă şi tradiţie.

5.    Dificila adaptare la regulile perspectivei

“Cine să povestească diversele lovituri ale instructorului
Despre braţe rupte şi picioare rupte??? ”

       În opinia mea capitolul 5 este unul dintre cel mai complex capitol al cărţi,în special construirea de noi oraşe,forme ale oraşelor(străzi, clădiri)într-o perioadă atât de scurtă dar totodată şi schimbăriile care au loc,pe primul loc clasându-se arhitectura.Datorită Păcii de la Cateau–Combrésis (1559) şi Conciliului de la Trento (1563)Europa îşi regăseşte echilibru politic şi religios şi începe o perioadă  de reorganizare care priveşte şi amenajăriile urbane şi teritoriale .
Perioadele care au pus bazele transformăriilor urbane din 1550-1750 şi-au pus amprenta pe tot ceea ce înseamnă arhitectură,cultură,istorie şi artă a Europei demonstrând capacitatea de muncă,imaginaţie şi ambiţia artiştiilor de a schimba lumea.Porturile sunt extinse,străziile capătă o noua formă:drepte, depăşind uneori 4,5 km lungimea, noi planuri ale diferitelor oraşe sunt create, exemplu:Planul de extindere a oraşului Torino (1620) sau reconstrucţia Lermei (1604).Între anii 1540 si 1640 se recuperează aproape 120.000 de ha şi alte 45.000 de ha în secolul urmator. Cu timpul însa începe o noua aventură (1650):formarea unui nou clasicism . Deasemenea în aceste noi proiecte se implica inclusiv mai marii conducători, exemplu:Henric al IV- lea care a realizat o reformă a  aparatului administrativ pe care se bazează absolutismul monarhic.Oraşe precum Veneţia, Sankt Petersburg, Madrid,Torino au parte de “disecări” atente şi rafinate:se construiesc noi poduri, apeducte,fântâni,drumuri dar chiar şi reconstruirea de cartiere.
Incendiul din Londra oferă o ocazie unică în Europa de a reconstrui la scară mare o capitală după un model modern :lărgirea străziilor,canalizarea fluviului,parcuri regale şi edificii publice.

6.    Oraşul industrial

       Dacă în capitolul 5 observăm construirea de noi oraşe,străzi,în capitolul 6 oraşul devine un loc industrial.Oraşul capătă o nouă înfăţisare care va depăşi un prag critic şi dau schimbări un caracter revoluţionar .
Evenimentele care au dus la influenţarea acestor peisaje revoluţionare sunt: creşterea populaţiei,creşterea producţiei industriale şi mecanizarea sistemelor productive.Pe lângă aceste evenimente mai sunt menţionate diversitatea situaţiilor politice,religioase şi în ultimul rând progresul tehnic şi spiritul de iniţiativă.
Apariţia căilor ferate reprezintă o adevarată revoluţie industriala pentru umanitate. Dar toate aceste beneficii de pe care omul are de câştigat cu timpul va cunoaşte probleme serioase datorită(cum spuneam mai sus)creşterii populaţiei,şi anume: canalizarea,reţeaua de apă,iluminatul cu gaz,transport public,şcoliile.Cu toate aceste probleme nu este încă stabilit cine trebuie să răspundă cu soluţionarea lor.
       Haussman este personajul principal în cadrul construirii de apeducte şi alte utilităţi benefice pentru umanitate care s-au păstrat pâna în zilele noastre.

7.    Europa în lumea contemporană

      În ultimul capitol al cărţii “Oraşul în istoria Europei” autorul surprinde acţiuniile care se petrec în oraşele europene începând din secolul al XIX-lea.Ca urmare a invaziilor,în cadrul Congresului de la Berlin (1878) se hotăreşte împărţirea Africii care se pare că a fost un proces aproape împlinit.
Acţiuniile europenilor în Africa şi India sunt de mare importanţă:noi oraşe i-au naştere peste altele vechi sau se construiesc altele în apropriere de siturile originale. Totodata sunt construite 3 noi orase de-a lungul Canalului de Suez:Port-Said (1859),Port-Tewfik şi Ismaailia(1862)dar şi modernizarea oraşului Cairo.De aici putem trage concluzia că datorită colonizăriilor europene unele ţari vor cunoaşte o evoluţie atât arhitecturală cât şi materială.
Pe langă aceste schimbări cultura şi tradiţia europeană se suprapune cu cultura şi tradiţia africana care vor duce la o serie de conflicte,este impusa chiar şi o limbă care mai târziu o sa devină oficilă.
       Rolul oraşului începe să fie definit prin funcţiile pe care le deţine:locuinta, munca,cultivarea trupului şi a sufletului,un ultim aspect locuinţa reprezintă elementul principal al oraşului .
În ultimii 50 de ani Europa suferă din nou de noi schimbări şi planificări în special după Primul Război Mondial şi Al Doilea Război Mondial fiind reconstruite case,edificii publice care au fost distruse.
Aceste evenimente şi-au pus amprenta pe tot ceea ce înseamna arhitectura:în 1946 Marea Britanie lansează un program intitulat new towns ;Suedia fiind neutră în război,între anii 1940-1950 realizează planuri de extindere atât a capitalei cât şi a oraşelor vecine;Franţa aplică programul villes nouvelles iar Germania îşi construieşte un patrimoniu urban într-un cadru evoluat dar nu înnoit .
       În concluzie pot argumenta că Europa cunoaşte o renaştere arhitecturală care va fi baza noilor aşezări.
“S-a născut din propria ei cenuşă”.



Bibliografie : Leonardo Benevolo,Oraşul în istoria Europei,Cluj-Napoca,Polirom, 2003,Iasi,260 pagini.