1     Dezvoltarea meseriilor in orasul Dorohoi                         
                          intre 1878-1900


1. Procesul  evolutiv al meseriasilor
   

Ca forma de activitate omeneeasca,meseriile au aparut in antichitate.La pragul de trecere de la oranduirea scavagista la cea feudala,datorita unor conditii social-economice obiective,meseriile aveau sa decada pana aproape de desfintarea lor.Incet,incet,de-a lungul evului mediu,ele se vor reface dand nastere unor centre mestesugaresti si comerciale.Dar aveau sa treaca sute de ani pana la revolutionarea meseriei patriarhale care se petrecea la inceputul apartieie capitalismului.
La origine mestesugul(in sens de meserie aici) « este indisponibil legat…de agricultura ».Are la inceput caracter de industrie casnica. « Prin industria casnica se intelege prelucrarea de materii prime proprii in cadrul insusi al gospodariei care le produce »
Produsele obtinute nu fac obiectul vanzarii lao pe piata.Ele se deosebesc un cadru restrans din viata sociala a unei comunitatii(sat,oras).Fata de sat meseriile aint mai larg reprezentate la oras pentru ca aici meseriasul are posibilitatea de a lua contact cu un numar mai mare de clienti,raspuzand cerintelor acestora.Meseria,sub prima sa forma de industie care se rupe de agriculura,inseamna producerea de articole la comanda consumatorului.La un moment dat micul meserias va da o cantitate mai mare de produse realizate.In acest caz meseriile vor imbraca un dublu apect :la comanda si ca mica productie de marfuri.Astfel, « trecerea de la meserie la comanda,spre meseria mica producatoare de marfuri trebuie considerata ca o etapa in dezvoltatrea organizarii industriale ».

2.Industria casnica


Situata in parte nordica a Tarii  de Sus,Dorohoi este un oras de campie.Existententa sa este semnalata inca inaintea de intemeierea Tarii Moldovei.A aparut ca centru comercial si de tranzit,ca « .loc de popas »pentru caravanele negustoresti ce veneau din Polonia si mergeau catre ceilaltii de la Marea Neagra.Caracterul sau de oras comercial s-a pastrat pana in primele decenii ale secolului XX-lea .Tot aici se dezvolta tot felul de meseriii,legate mai ales de agricultura .Persistenta meseriilor alaturi de comert este o caracteristica a orasului.
Amaentinerea pana tarziu,a meseriilor in forma lor cea mai simpla cand,in cea mai mare parte a tarii ele fusesera inlocuite cu « cooperatia capitalista simpla,manufactura centralizata si descetralizata,fabrica… »,constituie o particularitate a Dorohoiului.Chiar scriitorul Ion Calugaru vedea imaginea orasului Dorohoi,aacestui targ patriarhal, «alcatuita pestrit din ciubotari,croitori,zidari,ciurari, « catapi »,brijari,potcovari,turtari,mistiti,precupeti,calici »
    


Situandu_se intr-o regiune agricola, Dorohoi trebuia sa satisfaca nevoile taranilor din imprejurimi .La randul lor taranii asigurau orasului acele produse de care acesta avea nevoie.Pana in zilele noastre tarancile,avand in zilele de targ-mareta si duminica-scoarte,diverse impletituri si cusaturi de mare fintete artistica,rezultate dintr-oocupatie milenara .Scarmanatul ,torsul,tesutul,si altele erau ocupatiile sezoniere chiar ale dorohoiencelorde la marginile orasului si se realizau in deosebi toamna si iarna.Aceasta,pentru ca ocupatia de baza a famililor marginase era agricultura.Numai in acele gospodarii lipsite de pamant,membrii de familie erau nevoiti sa caute acele ocupatii care le asigure existenta lor si famililor lor.Fenomenul e bine precizat in literatura istorica .acei membrii de familie lipsiti de mijloace de existenta isi incercau norocul prin practicarea unor meseriicare,cu timpul,le puteau aduce un oarecare castig.Tesutul covoarelor,dulgheria,frangheria,potcovaria,confectionarea acoperisurilor la case,erau realizate de una sau mai multe persoane din cadrul gospodariei lipsite de terenuri agricole.
In meseriile prelucratoare(tesutul,frangherea,prelucrarea pieilor brute,vopsitul tesaturilor de casa etc.)materia prima era asigurata de gospodaria insasi. « Prin urmare-spune G.Zane-industria casnica propune o activitate economica de prelucrare industriala,efectuata de unul sau mai multi membri ai unei familii in cadrul propriei lor gospodarii,care foloseste unelte proprii si prelucreaza materii prime produse in cadrul gospodariei lor.
Statisticile de atunci nu ne ingaduie sa prezentam date suficente despre industria casnica dorohoiana,din cauza intocmirii lor defectuase.Din aceleasi motive nu putem  prezenta ideal legatur a dintre industria casnica si meseria propriu-zisa,anumite date comparative,de pilda.Istoricii sint unanimi cand sustin ca,la inceput,industria casnica se confunda cu meseria,cand meseriasul cap de familie isi exercita meseria ajutat de ceilalti membri ai familiei sale.Exista insa si o deosebire intre ele :Meseria nu se produce niciodata propriu-zis pentru nevoiele de familie ;ore meserie se exercita fie pentru o anumita clientela,fie pentru piata ».Ciubotarii nu foloseau decat o pereche sau doua de ciubote pentru ei insasi.Ceea ce realizau in plus era pentru clientii lor.Materia prima-pielea-putea fi obtinuta de la animalele din propria gospodarie sau de la cei carora urma sa le confec-tioneze perechea de ghete sau ciubote.Pielea pentru ciubote si-o puteau dubla singu-ri.Confectionerii de incaltaminte puteau fi ajutati si de alti membri ai familiei .
In partea vestica a orasului la locul numit « Caramidarie »cetatenii isi faceau singuri caramizile pentru case.Unii dintre ei se vor fi specializat,vinzand caramida produsa diferitilor clienti,desigurmai bogati,cei saraci ridicandu-si case din chirpici si brine.Stolerii(dulgherii,cei care se ocupau de lemnaria caselor,fasonau usi,gheamuri,ridicau scheletul acoperisurilor caselor,pe care apoi le sindriluiau.Spre deosebire de cizmari,de pilda,a caror meserie se practica in tot timpul anului .caramidarii si stolerii lucrau mai ales vara.Pentru munca lor puteau fi rasplatiti « fie in bani,fie in natura ».Primeau,de obicei,tainuiri(plata in produse agricole,branza,carne etc),dar si hrana si cazare pe timpul efectuarii lucrarii,de cele mai multe ori.In satele din jurul orasului Dorohoi cerecetate de noi,obiceiul se pastreaza si astazi cind e vorba de fintinari,de constructori de atenanse etc.Meseriile amintite,precum si altele ca :tabacaria,hamuraria,curelaria,luminaria,blanaria,cojocaria,produceea de caramizi sau diferitele « impletituri de paie,trestie,rachita,nuele sau par,cosuri,rogojini,traiste… »si altele.au facut obiectul activitatii social-economice si in orasul Dorohoi,la finele secolului trecut.Reprezentand traditia,pe multe din ele dorohoienii le-au purtat din tata in fiu pina in zilele noastre,neschimbandu-se pe parcurs decit conditiile producerii lor.
In drumul ei ascendent spre forme noi,superioare,industria casnica dorohoiana avea sa intre intr-un contact tot mai stans cu piata.De aici,ea se va aproviziona cu cele necesare ei.Concomitent,vacreste si numarul meseriasilor,in mod obiectiv,pentru ca date statistice care sa ilustreze aceasta crestere ne lipsesc,iar lucrurile stintifice,celelalte informatii cercetate de noi privesc problema la modul general.
La sfarsitul secolului  al XIX-lea,cand importurile de marfuri straine asalteaza tot mai mult piata interna,economistii acelor vremuri sesizeaza o retragere tot mai accentuata a industriei casnice in cea mai mare parte a tarii.In Dorohoi se pare  insa ca situatia e alta. « Ramura tesaturilor(de la un timp incoace)incepu a lua o frumoasa ezvoltare prin straduinta mai multor proprietarese mari ».Dar nu este vorba de munca capitalistica la vdomiciliu-forma spre care tinde industria casnica-ci de o incurajare a industriei casnice in ramura textila.Deci,la Dorohoi,industria textila si alte meserii casnice,nu numai a nu decad ca in alte regiuni ale tarii,ci,dimpotriva,se mentin la un nivel ridicat.Munca capitalistica la domiciliu in ramura textila,ca si in alte ramuri,nu va gasi teren propice,din cauza asezarii Dorohoiului intr-o regiune izolata.Productia textila acoperea numai cerintele pietei locale si a imprejurimi.De aceea tesatorul dorohoian,de pilda,nicinici,nu va avea nevoie,sau va avea nevoie de cantitati infirme de materie prima-bumbacul-sosit din import.Cea mai mare parte a materiei prime i-o ofera tesatorului(sau tesatoarei),piata locala sau gospodaria taraneasca :lina,in,cinepa.Iata de ce,la dorohoi,industria casnica,aceasta activitate patriarhala,se va mentine alaturi de mica productie de marfuri si atelierul cooperatiei capitaliste simple.


3.Meseriile la comanda


Industria casnica este generatoare de meserii libere,individuale,de sine statatoare.Trecerea de la industria casnica la meseria propriuzisa se face printr-un proces istoric si social-economic indelungat.
Incercand sa determine stadiile capitalismului in industrie,Lenin va sesiza evolutia industriei casnice,pana la desprinderea din sinul ei a meseriilor propriu-zise,pentru ca,de aici incolo,sa treaca la analiza profunda,stintifica a studiilor productiei de marfuri.
Pentru orasul Dorohoi,meseria la comanda nu este atestata in statistici,dar ea a existat.Facind parte din cadrul general de dezvoltare a meseriilor,ele,meseriile la comanda se incadreaza in procesul istoric de crestere si perfectionare a meseriilor ,de transformari spectaculoase,care tind spre meseria ideala,statornica,bine precizata.absolut neesara.
Meseriile la comanda,vor fi destul de numeroase,alaturi de cele apartinand industriei casnice inferioare de industrie,vor suplini impreuna cea mai mare parte a cerintelor orasenilor,deoarce formele superioare ale industriei,manufactura si fabrica,vor fi slab reprezentate in oras.Meseriasi fierari,potcovari,tocilari,tamplari,rotari,dogari,pielari,cojocari,croitori(de straie barbatesti si de dama)isi realizau productia pentru comanda in locuinta sau atelierul lor propriu sau la domiciliu clientului,folosindu-se de uneltele lor simple aflate in proprietate personala,confectionate de ei sau imprumutate.
In aceste conditii produsul muncii lor nu putea sa apara pe piata.Acest produs al munci lor nu era pentru piata decat « circulatia marfurilor,in cazul cind meseriasul este platit cu bani sau cind vinde partea de produs primita pentru munca depusa,cumparand materii prime si unelte de productie »
In cadrul meseriilor la comanda,femeile au avut si ele un rol destul de insemnat,impartasind acele meserii cu traditii mai vechi.Chiar din « Scoala primara pentru fete »se putea invata  si «felurite cusaturi,impletiturisi bordei »
In categoria meseriasilor la comanda se includ dupa parerea noastra si cotiguarii,sacagiisi barbaierii.Nu suntem informatii asupra numarului lor,a servicilor acestora,a cerintelor meseriei lor in oras.Citeva date asupra numarului unor meseriasi la comanda ne da statistica din 1885.Din ea aflam existenta a 3 « boengii »,3 legatori de cartii,1 argintar,2 cearsonicari.Nu avem insa,din pacate,nici un fel de stiri privind relatiile dintre ei si solicitantii unor astfel de meserii.


4.Mica productie de marfuri



Daca in industria casnica si in meseria la comanda putine au fost exemplele aduse in sprijinul existentei lor in orasul Dorohoi,micaproductie de marfuri este reprezentata.Neindoielic,in productia de marfuri simpla au fost incluse si meseriile la comanda ,greu de stabilit dupa statisticile de atunci,datorita aspectelor complicate pe care le prezentau.Trecerea de la meseria la comanda la mica productie de marfuri s-a facut lent,cu predominarea,la inceput,a productiei meseriasilor la comanda ,cu existenta lor paralela aproximativ egala intr-o etapa mai evoluata si,in sfarsit,cu predominarea micii productii de marfuri.O data ajunsa in contact cu piata ,micul mestesugar  trece la productia  pentru piata,adica devine producator de marfuri.Tendinta aceasta de transformare a miciilor meserii amintite pana acum,in meserii producatoare pentru piata,a trecerii de la « meseria la comanda…spre mica productie de marfuri »va duce la o clarificare a meseriilor dorohoiene,mai bine distincte chiar si in statistici.Astfel,statistic Dorohoiului din 1886,deja mentionata,cuprinde mai multe date referitoare la meseriasii mici producatori pentru piata.Potrivit acestei statistici,in industria pielariei,existau2 « curelari si salari « Meseria lor se intemeia  pe productia de curele sei si hamuri din piele,deservind atit caii dorohoienilor destul de numerosi,cat si caii cetatenilor din afara orasului.De aceea numarul meseriasilor ni se pare pare prea mic fata de cantitate de servicii necesara.Apoi nu este exclus ca unitatea militara din oras sa-si fi avut pielarii ei.
Statistica din 1885 ,consemneaza si 3 « blinari »si 4 cojocari.Productia blanurilor se refera la confectionarea de imbracaminte din stofe groase taranesti(sumane)Atit blanuri,cit si cojocarii isi procurau materialul(piei de oaie si miel pentru caciulii,cojoace etc),fie de la clientii vanzatori,fie de pe piata in zilele de targ,fie de la negustorii intermediari intre producatorii de marfuri,deoarece o buna parte a productiei lor este destinata dessacerii la domiciliu de catre producatorul insusi,in pravalia sa,daca o are,in piete sau iarmaroace sau prin negustorul cu astfel de articole.
Un caracter mai pronuntat de mica productie de marfuri il aveau  ramurile :croitorie pentru barbati si femei,rotarie d\si dulgherie,strungarie,mobila din lemn,tinichigerie.Cei 5 croitori pentru barbati si 5 croitori  pentru dama,mentionati in statistica din 1885,mergeau de la croitoria odinioara la croitorie de lux.Erau meserii individuale de sine statatoarte,in care mestesugarul devenea un profesionist,ajutat,desigur,si de altii membri de familie ,poate si de 1-2 lucratori sau chiar mai multi.

1 Incroitorie,in tamplarie(cea de mobila in primul rand),in tinicherie,poate fi cunoscuta o oarecare diviziune a muncii :croitorul care produce pentru piata are nevoie de ajutoare pentru a grabi procesul de productie.El este cel care se ocupa cu prelucrarea mate-rialului,cu masurarea si insailarea lui,pe care il da la cusut ajutoarelor sale(membrii de familie,lucratorii angajatii).El tinde mereu spre o adincire a propriului sau proces de munca.Aceeasi situatie se afla si in ramura lemnului,reprezentata,dupa statistica din 1885,de catre9 rotari si dulgheri,de un strungar in lemn,si de 3 confectioneri individuali de mobila din lemn.Rotaria si dulgheria necesita eforturi fizice mari,o mare buna organizare a muncii,un numar mai mare de lucratori.Putea sa se desfasoare si sub cerul liber.In schimb meseriasul strungar,confectionerul de mobila,aveau neaparata nevoie de un mic atelier,un sopron etc.in care sa-si exercite meseria si in care sa-si depoziteze produsele meseriei  lor  mai fine si,deci,mai scumpe,decat ale rotarului,dulgherului,dogarului.Nu consideram necesare si alte exemple.
Numarul mai mare de muncitori,diviziune mai larga a muncii,specializarea mesriasului mic producator de marfuri,nu duc inca la o forma superioara de industrie capitalista,la cooperatia capitalista simpla,pentru ca nu este vorba de un tip special de atelier,de un capital banesc.
Sintetizand datele referitoare la meseriile la comanda so la mica productie de marfuri dupa statistica din 1885,am ajuns la concluzia ca din totalul de 43 meseriasi romani si evrei,35 erau mici producatori de marfuri,iar8 erau meseriasi la comanda,Socotim ca numarul meseriasilor la comanda a fost infinit mai mare,dar ca statistica a cuprins numai pe acei meseriasi care aveau oarecare venituri.Productia meseriasilor la comanda nu putea fi reglementata la acea vreme.
Pe baza statistici din 1885,am putut determina asadar,citeva meserii la comanda :boiangii,legatori de carti,ceasornicari;alte citeva:curelari si selari,cojocari,blanuri etc.,pot fi incluse atit in rindul meseriilor la comanda,cit si in cadrul micii productii de marfuri ;in sfirsit,celelalte meserii(croitorie barbati si de dama,rotarie,dulgherie,strungarie,mobilieri,tinichigii etc)se includ aproape fara rezerve in sfera micii productii de marfuri.Acesta ar fi calea generala de trecere de la forme mai simple la forme mai complexe ale meseriilor.
Aparitia in Dorohoi,spre finele secolului al XIX-lea a cooperatiei capitaliste simple,manufacturii si fabricii,preluarea de catre negustori a produselor micilor producatori de marfuri,constituie factori ai adinciri diviziunii sociale a muncii.Dispar unele meserii si apar altele noi .Intermediarul cu diversele sale operatiuni negustoresti loveste  in valoarea produselor meseriasilor.Independent de vointa sa,muncitorul va intra in acest circuit pentru ca « pentru el valoarea de intrebuintare nemijlocita a marfii consta in a fi purtatoare a valoii de schimb,deci un mijloc de schimb.Relatiile sale cu negustorul il vor situa tot mai mult intr-o pozitie de inferioritate fata de negustor.Apar contradictii nu numai intre meserias si negustor,ci si intre meseriasii insisi.
Macinata de contadictii este indeosebi ramura alimentara.Usurinta obtinerii cistigului din vanzarea carnii,de pilda,ridica un mare numar  de solicitanti,dornici sa deschida trunchiuri de carne sau casapii.o evidenta clara nu avem pentru  ca marea lor majoritate aveau activitate sezoniera.Cresteau ca numar in sezon,toamna si iarna,si descresteau in restul anului.Intr-o sedinta a consiliului Primariei Dorohoi din 6 aprilie 1878 s-au dat aprobari pentru deschiderea a 6 casapii.Tot atuni alte doua trunchiuri de caspie sint infiintate pe un an.In antepriza era data si fabricarea piini,tot pe timp determinat (sezoane)
In faza de inceput a micii productii de marfuri,numarul micilor patroni este aproape egal cu cea al meseriilor imbratisate.Dar pe masura ce meseriile se diversifica,dispar,se transforma etc.numarul patronilor dispare tot mai mult in masa meseriasilor(lucratorilor) de rind,care,la sfirsitul secolului al XIX-lea,a crescut considerabil inDorohoi.Astfel,statistica populatiei din 1889,cuprindea,pe linga alte categorii de cetateni incadrati in diferite profesiuni si 605 meseriasi,79 calfe si 74 ucenici,in total 758 meseriasi,calfe si ucenici.Statistica nu ne lamureste citi dintre acestia sint meseriasi la comanda,citi meseriasi mici producatori de marfuri si citi apartin cooperatiei capitaliste simple si manufacturii.Cu atat mai mult cu,cit timpul de atelier al micii productii de marfuri se confunda ,in general,cu cel al cooperatiei capitaliste simple.Dar,cum am aratat,meseriile la comanda nu au fost evidentiate in statistici din caua caracterului loreterogen,iar cooperatia capitalista simpla o putem determina pe baza capitalului investit in productie(care face obiectul unei alte lucrari-n.a).Inseamna ca majoritatea covirsitoarea a meseriasilor o formeaza mici producatori de marfuri.La sfirsitul deceniului al 9-lea cooperatie capitalista isi cistigase totusi un loc important in economia orasului.Pe baza celor aratate mai sus,putem trage citeva concluzii privind trecerea de la meseria propriu –zisa la cooperatia capitalista simpla si manufactura in orasul Dorohoi,rezulltat al unei dezvolatri obiective :
a)numarul meseriasilor si al meseriilor a crescut foarte mult la sfarsitul secolului al XIX-lea ;
b)aparitia calfelor si ucenicilor,deci  a lucrartorilor salariati,in marea lor majoritate necalificati,confirma,incontestabil si in numar tot mai mare,existenta atelierelor de cooperatie capitalista simpla si de manufactura(ultima in proportie mult mai mica,desigur)
c)lucratorul salariat indeplineste un rol din ce in ce mai mare in activitate economica,in masura in care numarul membrilor familiei meseriasul scade.

Aparitia cooperatiei capitaliste simple si a manufcturii va duce la inlaturarea unui mare numar de mici meseriasi producatorii de marfuri.Tocmai in numarul mare al meseriilor mici productii de matasuri sta propriu declin al acesteia.Intregul proces nu poate fi inteles decat print-o studiere atenta a relitatilor acelor vremuri.


5.Situatai meseriasilor in cadrul mici productii de marfuri



In atmosfera generala de la sfirsitul secolului al XIX-lea,meseriasul mic producator de marfuri din Dorohoi,are de realizat o serie de probleme legate de lupta sa pentru existenta.In cadrul industriei casnice,ca si in cel al meserilei la comanda,activitatea ca meserias era sporadica .O mare parte a timpului o folosea in activitatea  de baza-agricultura.Situatia se va modifica cind va trece la productia pentru piata.El se va vedea nevoit sa-si apere pozitia cucerita intre ceilalti meseriasi,mai ales in marile orase ale tarii.
In Dorohoi,conflictele dintre meseriasi,dintre acestia si atroni,dintre patroni si meseriasi pe de o parte si negustori pe de alta nu capata forme violente.Mai curind meseriasii lupta cu oficialitatiile,uitindd ca uneori aceasta lupta este si impotriva propriului lor interes.Documentele scot in evidenta pira unor meseriasi impotriva altora,vadind tendinta de insusire a meserilei celui pirit.Cind primaria urbei Dorohoi va lua  masuri impotriva celor care nu respectau conditiile de igena la taierea si vinzarea carnii de vita,de mascuri,de miel etc.,proprietarii de casapii si lucratorii abatorului din oras vor fi nemultumiti.Ei nu intelegeau valoarea masurilor luate de primarie contra molimelor dese din acea perioada,inaintind petitii cu plingeri catre primarie,prefectura,minister.Una din aceste plingeri suna astfel : « De cind ne-am nascut profesiunea noastra este taietori de mascuri si vinzatori de carne ;n-am fost niciodata constinsi de mascuri ce taiem,sa(ii)punem sub revizuirea medicului.Regula se aplica numai taietoriolr romani ;evreii benificiau de un ritual special in care autoritatile nu se amestecau.indirjirea casapilor romani ca fi,din aceasta cauza sporita .La constrangerea lor de catre autoritati,taietorii romani vor raspunde prin diverse modalitati de sustragere.Incercind sa puna capat sustragerilor de la ordine,primaria a votat un regulament care a fost popularizat in rindul meseriasilor.
Daca la inceputul perioadei tratate situatia meseriasilor era destul de buna,pe la 1900 aceasta situatie se inrautateste.Ea face obiectul unor studii si articole ale vremii.Intr-un articol intitulat « Cestiunea meseriilor se spunea,printre altele ; « La noi,meseriasii,cea mai mare parte,nu au atelierele lor si nici calfe si ucenici la invatatura.La noi daca se gasesc citva care au cite un atelier si cel mult o calfa sau doua si un ucenic…iar in ce priveste lucratorii acestia sint prea multi.dar nepregatiti ».Si mai departe : « Ca sa scoata calfe si ucenici,acesta se intampla rar si mai mult la citeva ateliere de fierarie si citeodata la cele de ciubotarie ;iar celelalte mestesuguri la  noi se executa personal de insusi stapinul care e si calfa si ucenic.Aceasta se datoreste multimei de mestesugari,pe de o parte,lipsei cererii de lucru,pe de alta parte de inferioarei lor educatiuni profesionale ».
Imposibilitatea de cistig a dus la saderea veniturilor personale ale meseriasilor mici producatorii de marfuri ,la accentuarea expluatarii fortei de munca.Muli meseriasi vor disparea angajindu-se la acei patroni cu ateliere mai bine inchegate,cu posibilitati mai mare de dezvoltarea  si acumulare de capital.Schimbarea pozitiei economice si sociale a fostilor mici producatori de marfuri,a calfelor si ucenicilor,a altor lucratori dorohoieni.ii va aduce pe acestia in situatia de a depune in favoarea mesterilor patroni « o munca grea si incordata de 14-16 ore pe zi cu noapte ».
Grea era si situatia absolventilor celor doua scoli profesionale  de meserias :una de croitorie si alta de ciubotariee. »Nedeprinsi cu nevoia si mizeria le-a venit greu »sa munceasca in canlitate de calfe in atelierele mesterilor patroni,spre deosebire de « lucratori,calfe cu alte cuvinte,pregatiti in particular »care « astfel inteleg meseria,sint…obisnuiti cu toate nevoile’  
In perioda1878-1900 cistigul unui lucrator salariat,abia putea acoperi nevoile unei familii sarace.Citeva date desprinse din documentele cercetate,ilustreaza aceasta situatie.Astfel,in perioada data,cistigul unui lucrator salariat a variat intre 1-3 lei.Accidental,in lunile iuliu,august,septembrie 1892,cistigul lucratorului zidar a ajuns pina la 7 lei.Castigul lemnarului este de asemenea nesatisfacator fata de majoritatea celorlalti meseriasi.Nu avem date asupra cistigului ucenicilor,care,desigur,era mult mai mic.
Agravarea situatieie micilor mestesugari,ca urmare a scumpirii costului vietii,ii va face sa caute mijloace de usurare.Urmarind exemplul meseriasilor din alte orase ale tarii,vor incerca sa se organizeze,intr-o societate a lor,bazata,in principal,pe intr-ajutorare.Societatea,care apare tirziu,in 1898,sub numele « Baron M.D.Hirsch apartine lucratorilor evrei care formau marea majoritate a meseriasilor dorohoieni.
Articolul1 arata ca era vorba de o « societatea de ajutor reciproc,la caz de boala,infirmitate si deces ».Intrau in ea « toti meseriasii israeliti,fara deosebire de bransa si care isi  au domiciliu stabil in orasul « Dorohoi ».Scopul ei era « de a stringe legaturile de infratire »,de « a procura mijloace de vindecare « membrilor sau famililor acestora « fara deosebire de natinalitate si regiune ».Mijloacele societatii proveneau din cotizatii,dindonatii si din diverse alte taxe puse asupra membrilorNu cunoastem insa durata ei si nici efectul produs asupra meseriasilor dorohoieni.
Prin aceasta lucrare,am cautat sa evidentiem acele particularitati care deosebesc orasul Dorohoi de celelalte orase din tara si,prin aceasta,sa ne ducem contributia la explicarea procesului economic complex din tara noastra,la sfarsitul secolului trecut.Studiile noastre viitoare vor evidentia si mai mult aceste particularitati.