1 RM ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE
Tatiana GOREA
Facultatea Drept, anul III, IRIM

Coordonator ştiinţific:
Larisa IATCO,magistru în drept

“Harta Europei nu va fi completă pînă cînd Moldova nu se va alătura statelor membre ale UE.”

Consacrarea RM ca subiect al DI, la 27 iunie 1991, a constituit un moment important în calea evoluţiei statului.
În timp, politica externă a RM a oscilat de la Est la Vest, aceasta datorită lipsei unei orientări clare şi a problemelor mari de ordin economic, politic, social cu care se confruntă ţara noastră.
Faptul că RM a devenit din 2004 stat vecin al NATO şi din ianuarie 2007 în apropiata vecinătate a UE, au determinat cursul politicii pro-europene la Chişinău.
 Deci la moment obiectivul esenţial o reprezintă integrarea în UE, structură care antrenează într-un proces dinamic de transformare şi consolidare economică, politică şi militară a statelor membere.
În unanimitate este recunoscut faptul că RM este un stat European, atît geopolitic, economic cît şi cultural, care pe parcursul secolelor a fost influenat de diverse culturi.
 Integrarea europeană reprezintă un proces, care implică atît beneficii cît şi riscuri pentru statele implicate. Pentru RM un stat care parcurge o perioadă de tranziţie - integrarea în UE, ar aduce cu siguranţă mai multe beneficii decît riscuri. Avantajele integrării RM în UE ar fi:
-Aplicarea standartelor europene, care cel puţin înseamnă civilizaţie.
-mijloace financiare alocate prin intermediu programelor (ex. TACIS)
-Investiţiile care ar da posibilitate creşterii bunăstării simplilor cetăţeni
-Piaţa de desfacere se va extinde , adică ar avea loc o orientare de la est – spre vest , astfel s-ar evita eventualele crize economice , aşa cum a avut loc în 1998.
-O respectare mai strigentă a drepturilor omului
-O eventuală soluţionare mai rapidă a conflictului Transnistrean, întru-cît problema Transnistreana s-ar transforma într-o problemă  a UE.
Însă pe lîngă avantaje, integrarea presupune şi anumite dezavantaje.
Ori de cîte ori un popor acceptă să adere la astfel de structuri, renunţă voluntar într-o anumită măsură la suveranitatea proprie şi acceptă impunerea regulilor structurii respective.
Dezavantaj ar fi şi creşterea impozitelor, pentru că RM va trebui să participe la cuferele UE; vor creşte investiţiile străine , de care însă vor beneficia investitorii străini, dar nu şi cei autohtoni.
Cu toate acestea, RM ar avea nevoie de UE , este destul de straniu faptul că majoritatea încearcă să găsească mai multe dezavantaje în drumul nostru spre UE, în loc să-şi pună problema unde-i fericrea şi avantajul de a trăi în CSI.
O cerinţă impusă de structurile UE, faţă de statele care doresc să se integreze în UE, este satisfacerea aşa numitele “Criteriile de la Copenhaga“:
-atingerea unei stabilităţi a instituţiilor  care asigură democraţia, supremaţia legii.
-existenţa unei economii de piaţă în funcţionare.
-capacitate de a face presiunii concurenţiale şi puterilor de piaţă din UE.
-posibilitate de a-şi asuma obligaţiuni, în legătură cu calitatea de membru, inclusiv realizarea obiectivelor uniunii, politice, economice, monetare.
-garantarea  că aderarea ţării nu va slăbi integrarea europeană.
La acest compartiment RM, trebuie să depună un efor major, întru-cît situaţia actuală este incompatibilă cu cerinţele impuse de “criteriile de la Copenhaga”.
Pentru a-şi vedea visul realizat, RM trebuie să parcurgă un şir de trepte. Mai întii de toate, trebuie să capete statulul de stat asociat (acordul de asociere reprezintă un tratat dintre UE şi o ţară non UE. La 27 octombrie 1997 P. Lucinshii adresează Comisiei Europene solicitare cu privire la semnarea unui Acord de Asociere la UE, însă solicitarea a fost calificată drept prematură şi nerealistă.)
Următorul pas o reprezintă obţinerea statutului de stat candidat, urmată de demararea negocierilor efective de aderare. Această etapă presupune adoptarea, aplicarea şi dezvoltarea acquis-ului comunitar.
Unul din principiile fundamentale de aderare la UE, este acela că cea mai mare parte a acquis-ului nu este negociabilă, ea constituind temelia construcţiei europene , el trebuie preluat şi instituit de statul candidat. Pot face obiectul negocierilor, doar unele aspecte mai dificile.

1 Durata negocierilor este diferită de la stat la stat, în dependenţă de gradul de pregătire al fiecăreia (de ex: Austria, Finlanda a avut nevoie de 16 luni, iar Portugalia tocmai de 80 de luni, pentru negocierea aderării la UE).
Un ultim pas pînă la aderarea efectivă la UE, o reprezintă redactarea şi convenirea Tratatului de aderare de către UE şi statul candidat; obţinerea consimţămîntului Parlamentului European prin adoptarea tratatului de aderare precum şi semnarea, şi ratificarea Tratatului de aderare de către toate statele membre ale UE şi statul candidat.
 În cazul RM, primul pas în intensificarea dialogului cu UE la constituit semnarea APC, la 28 noiembrie 1994.
APC consacră RM în calitate de partener direct al UE, fiind privit ca un angajament bilateral, prin intermediul căruia UE s-a angajat să susţine eforturile RM orientate spre consolidarea democraţiei sale şi finalizarea tranziţiei spre economia de piaţă. Pe cînd RM s-a angajat să respecte valorile democratice, principiile DI, ale dreptului omului, ale economiei de piaţă, toate fiind declarate elemente esenţiale ale APC.
APC urmăreşte cooperarea în diferite domenii: cooperare economică, legislativă, financiară, schimb de mărfuri, dialog politic.
Cu toate că acordul instituţionalizează relaţiile cu RM, el nu oferă o perspectivă clară de integrare , ci doar un parteneriat.
Una din cerinţele prevăzute în APC (art.50) este “armonizarea legislaţiei prezente şi viitoare a RM cu legislaţia UE”.
RM va depune toate eforturile pentru ca legislaţia sa, să devină treptat compatibilă cu legislaţia UE.
Anul 2005 poate fi considerat, unul de o semnificaţie majoră pentru aprofundarea relaţiilor între RM şi UE, întru-cît a fost adoptat PAUE-RM –  plan prin care este pusă temelia dezvoltării unei relaţii privilegiate bilaterale, avînd ca scop consolidarea stabilităţii, securităţii şi bunăstării reciproce în diverse domenii.
La moment toate eforturile guvernării sunt îndreptate spre implementarea PA,dacă acesta nu reuşeste nimeni nu va fi penalizat , însă de rezultatul implementării depinde succesul dialogului dintre cele două părti.
Structura PA este foarte asemănătoare cu criteriile de aderarea la UE:
-Criteriul politic: stabilitatea instituiţiilor care garantează democraţia, supremaţia legii, drepturile omului şi respectarea, protecţia drepturilor minorităţilor.
-Criteriul economic: existenţa unei economii de piaţă funcţionale şi capacitatea de a face faţă competiţiei pe piaţă internă a UE.
-Criteriul acquis-ului: capacitatea de asumare a obligaţiilor de membru.
PA nu presupune aderarea RM la UE, însă măsurile prevăzute în PA, vor ajuta RM să se apropie de criteriile de aderare şi deci să fie un stat mult mai pregătit pentru demararea procesului de aderare la UE,un stat mai prosper şi mai democratic.
 Accentul final în aplicabilitatea PA se pune pe rapoartele de implementare a acestuia.
În ceea ce priveşte rezultatul implementării PA, pînă la etapa actuala Comisia consideră că, RM a înregistrat progrese în mai multe domenii, cum ar fi controlul frontierii moldo-ucrainene şi problema transnistreană.
  Însă nota estimativă a experţilor dată publicităţii prin rapotul privind implementarea PA vizează  şi un şir de goluri, restanţe în domenii ca: administraţiei publice, dezvoltării social-economice, sistemul judiciar, protecţiei drepturilor omului, transparenţei guvernării.
Raportul cuprinde  un şir întreg de recomandări în celelalte sfere sociale ca: sănătatea, mass-media, audiovizualul, migraţie, educaţie, instruire, criminalitatea organizată, domeniul ecologic, transport, turism etc
De rezultatul acestui plan depinde viitorul nostru European, cu cît rezultatele vor fi mai pozitive şi desigur neartificiale cu atît vom fi priviţi de către structurile europene, ca nişte posibili viitori membri ai ei.
Deci afirmaţia că integrarea Europeană, pentru RM, este o ţintă şi un proces este justificată.
 Integrarea europeană reprezintă cheia succesului în dezvoltarea democratică a RM.


Bibliografie:
1. Planul de acţiuni UE-RM, Chişinău 2006
2. Avram I., UE şi aderarea României, Bucureşti 2001
3. Ipp, Noile frontiere in Europa de sud-est RM, Ucraina, România, Ştiinţa 2002