1                 Zeul Dionysos – zeul vinului

Multe personaje mitologice sunt legate de vin si vinificaţie. Astfel, în Grecia de aceasta s-a ocupat zeul Dionis. În Grecia, beţia nu era un fapt cunoscut înaintea apariţiei noului zeu Dionysos (zeul viţei de vie si al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea î.Hr., consumarea băuturilor alcoolice devenise o parte importanta a vieţii de zi cu zi. Grecii erau însă destul de inteligenţi pentru a remarca faptul că, deşi vinul poate crea o stare plăcută, poate, de asemenea, să-l determine pe un individ sa facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar fi făcut sau chiar să-şi iasă din minţi. Hipocrate, părintele medicinei, nota că „vinul este un lucru minunat, folositor omului sănătos sau bolnav, dacă se consumă cu măsură, potrivit constituţiei individuale”.

În Grecia, femeile obişnuiau sa consume foarte mult vin, acest lucru nu era însă valabil şi pentru Sparta. Femeile nu aveau voie să consume alcool deloc. Datorită calităţilor sale ameţitoare, vinul a devenit repede un simbol religios. S-a răspândit repede în jurul Mediteranei. Grecii îl beau după ce uscau strugurii la soare, vinul rezultat fiind dulceag, gros si păstos, încât trebuiau să-l dilueze cu apă de mare (originea şpriţului).

În Grecia antică vinul era consumat cu apă, consumul nediluat fiind considerat un semn de desfrâu. Vinul se păstra in amfore de ceramică şi în butoaie astupate cu cârpe înmuiate în ulei, pentru a împiedica continuarea fermentaţiei. Vestigiile unor crame şi pivniţe antice, descoperite pe versanţii de vest al Acropolei, precum şi în multe alte părţi ale Greciei insulare, peninsulare şi continentale, atestă că tehnica şi arta vinificaţiei erau cunoscute din antichitate.

Miotologia greacă cuprinde o colecţie de mituri care provin din Grecia Antică. Aceste povestiri, familiare tuturor grecilor antici, formau fundamente ritualurilor lor şi erau o reprezentare a lumii, cel puţin până la Pitagora. Această mitologie reprezintă, în mare parte, sursa celei romane.

În mitologia greacă, zeii reprezintă personificările tuturor forţelor universului. Bunăvoinţa zeilor putea fi câştigată prin sacrificii şi devoţiune, aceştia având reputaţia de a fi capricioşi. Până şi iubirile lor puteau deveni periculoase. Lumea mitologiei greceşti este complexă: războaie, intrigi şi zei, toate aceste elemente ajungând să se încrucişeze la un moment dat.



1 Drama greaca, cu cele doua ramuri, tragedia si comedia (creata in sec.VI i.Hr) se desprinde de lirica festiva a sarbatorilor dedicate lui Dionysos (zeul vinului) . Teatrul lui Dionysos poate primi pana la 30 000 de spectatori , pe locurile cele mai bune aflandu-se magistratii si preotii cetatii, pe banii carora aveau loc reprezentaiile teatrale , un juriu desemneaza un invingator : poetul Eschil ( 525 – 450 i.Hr Prometeu inlantuit, Persii, Cei 7 contra Tebei )  si Sofocle ( 496 – 406 i.Hr Oedip rege, Antigona , Electra )


         DIONYSOS – in mitologia greaca, zeul vinului si al vitei de vie, denumit la romani si Bacchus. Dionysos era una dintre cele mai importante divinitati cunoscute in vechime si al carei cult era raspandit in intreaga lume. El era fiul lui Zeus si al muritoarei Semele, fiica regelui Cadmus si a Harmoniei. Se spune ca, indemnata de Hera, Semele l-a rugat pe Zeus sa i se arate in toata forta si splendoarea sa zeiasca. Zeus ii indeplineste ruga: el i se infatiseaza ca un nor de foc. Neputand insa suporta stralucirea acestei privelisti, Semele cade fulgerata si naste, inainte de vreme.

Zeus ia copilul si-l adaposteste in propia lui coapsa de unde, la termenul stabilit, se naste viu si nevatamat Dionysos (de aceea se spunea ca, Dionysos era zeul care “s-a nascut de doua ori”). Ca sa- si puna la adapost copilul de gelozia Herei, Zeus il incredinteaza regelui Athamas si sotiei acestuia, Ino, ca sa-l creasca. In casa lor, Dionysos traieste travestit in haine femeiesti pentru a nu fi recunoscut. Hera ii da totusi de urma si, drept razbunare le ia mintile lui Ino si Athamas. Atunci Zeus il trimite pe Dionysos departe la Nysa, si-l da in grija nimfelor de acolo sa-l creasca.

Cand s-a facut mare Dionysos a inceput sa cutreiere intreaga lume: Aegyptus, Syria, Phrygia, Thraciasi, in sfarsit, India. Dionysos a coborat in infern ca sa caute umbra mamei lui si sa-i redea viata. Hades s-a invoit sa i-o dea si Dinonysos a dus-o pe Semele cu sine in Olympus. Cultul lui Dionysos era raspandit in intreaga lume veche. La serbarile date in cinstea lui (dionysia sau bacchanalia) participa toata lumea dar, mai ales, femeile. Atunci zeul era sarbatorit in cantece si dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Dionysos era inchipuit insotit de un cortegiu alcatuit din bacchante, sileni, satiri, etc.