1


REFERAT

LA “INTRODUCERE IN STIINTELE POLITICE”
TEMA: “SISTEMUL POLITIC SI ELEMENTELE SALE INTERNE. SOCIOLOGIA ISTORICA A POLITICII: STATUL MODERN”












REALIZAT: Pavelco Livia
Relatii Internationale,
Grupa II, anul I.

Termenul “stat” isi are originea in latinescul “ status”, cu sensul de stare a unui lucru, semnificînd ideea de ceva stabil, permanent. Acest cuvînt se folosea pentru a desemna cetăţile, republicile de tipul celei romane şi alte forme de organizaţie politică a societăţii. Acesta nu înseamnă că la etapa timpurie de existenţă a statului nu au fost încercări de a fundamenta idei clare despre stat. Asemenea încercări de tratare a problemei statului pot fi întalnite, de exemplu, la gînditorii din antichitatate, cum ar fi Aristotel, Platon.  Vechii greci defineau statul cu notiunea de polis - stat cetate, ca asezare delimitata de alta, dar si ca institutie de exercitare a conducerii sociale.
La randul lor, romanii, pentru a face o mai mare distincti intre stat ca teritoriu, asezare si stat ca institutie, foloseau doi termeni distincti: de "civitate"- stat in sensul de teritoriu si "res-publica" (pentru perioada republicii) - ca institutie politica, definea ideea de conducere a vietii publice sau a statului. Asadar, “status rei publicae” insemna pentru magistratii si popoprul roman “ starea lucrarilor publice” sau “ situatia conducerii vietii publice” . Si vechii germani au vazut in stat atat o organizare teritoriala, cat si una politica, definindu-l cu notiunea de land.
Pentru intaia oara notiunea de stat - "statio" este folosita de N.Machiavelli in scrierea sa “Principele”  (1513), cand se refera la ideea unitatii. In  Evul Mediu, pentru stat se folosea termenul de regat, tara, principal sau republica, notiuni care exprimau ideea de intindere a teritoriului statal si ideea de putere  a regelui, a principelui, a corpului politic local de a comanda si de a cere sa li se dea ascultare.
Incepand cu secolul al XVIII-lea termenul de stat, in sens de putere si institutie politica cu rol major in organizarea si conducerea societatii, se impune treptat in limbile moderne. Dupa aceasta perioada notiunea de stat va fi folosit in sensul de institutie politica sau de comunitate umana aflata sub o anumita autoritate, acceptiune care si astazi si-a pastrat valabilitatea.
În sensul său modern noţiunea de „stat” se foloseşte mult mai  tarziu, incepand cu secolul al XVI-lea. De obicei folosirea acestui cuvînt în sensul său modern e legată de numele lui Niccolo Machiavelli.Notiunea de Stat capata insa un sens modern in Europa medievala incepand cu epoca Renasterii.Unul dintre promotorii intelegerii moderne a notiunii de stat este Jean Bodin, in opera „ Le six livres de la Republique”.
Cand termenul “status” a inceput sa fie utilizat in expresii precum : “status rei române” si “status rei publicae” situatia conducerii vietii politice”  a dobandit si o semnificatie politica.
    In secolul XVII – XVIII , statul era conceput ca rezultat al unui pact sau cotract social intre guvernati si  grupul minoritar, investit de acestia cu prerogative de conducere politica.In aceasta conceptie, poporul (titularul suveranitatii) deleaga exercitiul puterii sale suverane unor indivizi in schimbul acceptarii de catre acestia a anumitor conditii. Printr-un asemenea contract social, poporul scapa de anarhie, tulburari si conflicte sociale generate de cucerirea si exercitarea dezordonata a puterii, iar guvernantii capata in schimb prestigiul si „ deliciul” puterii, in schimbul obligatiei de a impune si apara ordinea sociala in beneficiul egal al indivizilor intregii comunitati sociale.
In epoca contemporana, definitiile date statului au pastrat elementele clasice ale conceptului. Profesorul Ion Deleanu apreciaza ca statul este, in sens restrictiv si concret, ansamblul organelor politice de guvernare si ca el desemneaza aparatul de directionare a societatii politice .
In statul modern, intemeiat pe principiile statului de drept, centralizarea joaca un jol asemanator cu cel din monarhiile absolute, dar, evident, cu mijloace si obiective diferite. Avem in vedere ca aparatul statal centralizat reprezinta, in realitate, intreaga ratiune si serveste interesele generale ale acesteia.
In Statele Moderne, centralizarea puterii si distribuirea ei de catre un centru unic de decizie nu se mai fac in beneficiul unei singure persoane, ci al intregului popor.
In Statul Modern (faurit dupa Revolutia Franceza din 1789), centralizarea politica a fost sustinuta nu numai de factorii politici si juridici, ci si de factorii economici.
Intr-un sistem centralizat numai organele centrale sunt abilitate sa ia masuri legislative si decizii administrative pentru intreg teritoriul.  
Fiind o categorie socială extrem de complexă, noţiunea de stat este folosită în mai multe sensuri.
În sensul cel mai larg al cuvîntului, statul e organizatorul principal al activităţii unei comunităţi umane care stabileşte reguli generale şi obligatorii de conduită, organizează aplicarea sau executarea acestor reguli, în caz de necesitate, rezolvă litigiile care apar în societate.
În sens restrîns şi concret, statul este ansamblul autorităţilor publice care asigură guvernarea.
Deseori în viaţa de toate zilele, cuvîntul stat e folosit şi într-un sens mult mai restrîns, avîndu-se în vedere nu întregul ansamblu de organe de guvernare, ci un organ concret, cum ar fi, de exemplu Parlamentul, Guvernul, Curtea Supremă de Justiţie.


Statul este o institutie avand ca suport o grupare de oameni asezata pe un anumit teritoriul delimitat, capabila de a-si determina singura propria competenta si organizata in vederea exercitarii unor activitati care pot fi grupate in functie: legislative, executive si jurisdictionala.  




“STATUL A PRECEDAT SOCIETATEA”
Marc Bloch

Statul face parte din viata cotidiana: a-ti plati impozitul, a-ti îndeplini serviciul military, a trece frontiera, a incetini la semnul unui agent de circulatie, a-ti obtine permisul de conducere sau diploma de studii, a primi o subventie guvernamentala sau a fi decorat, sunt doar unele dintre multiplele manifestari ale statului.
Statul poate fi definit ca o organizare a puterilor ierarhizate, diferentiata de Societatea civila si dispunand de resurse specifice ( norme juridice, aparat administrativ) care-i permit sa-si exercte autoritatea pe un anumit teritoriu.  

Progresul statului modern si sl politicii

Supravietuire feudala si particularisme locale:

Evolutia societatii omenesti releva o permanenta modernizare a Statului: de la faramitare la centralizare statala – in Franta din timpul lui Ludovic al XI- lea, in Anglia de la inceputul dinastiei Tudorilor ( finele secolului al XV- lea), in Spania domnia Isabellei de Castilla si alui Ferdinand de Aragon – si apoi la absolutismul monarhic, dupa ce o perioada de timp “monarhia starilor” reusise sa mentina un oarecare echilibru al puterilor, bazata pe principiul unei guvernari temperate. Semne ale schimbarilor sunt evidentiate de permanentzarea impozitelor si o armata prezenta, de catre functionarii din administratia locala si centrala si de controlul autoritatilor locale.

Statul si absolutismul monarhic. Conceptii.


In feudalism are loc o coabitare intre puterea laica si biserica, ce a avut ca efect imprimarea unui pregnant caracter divin atat puterii cat si institutiilor sale politice, fapt ce a determinat o justificare si o legitimare supranaturala a acestora.
In acelasi timp biserica, prin dogma sa teologica a contribuit in mare masura la fundamentarea pe un temei divin a doctrinei monarhice absolute. Potrivit acesteia, monarhul este reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, el primeste si exercita puterea de la Dumnezeu, iar pentru faptele si actele sale nu este raspunzator decat in fata divinitatii.  In feudalism, dreptul natural a fost inlocuit cu cel divin, intreaga explicare si reglementare a relatiilor sociale se va face prin divinitate.
In perioada descompunerii feudalismului si trecerii la capitalism, dreptul natural isi va recapata caracterul laic, rational si va deveni o arma ideologica in lupta burgheziei contra feudalitatii.
 burgheze care urmareau abolirea vechii puteri si a vechiului stat de esenta feudala.

Juristi ai timpului fac comentarii asupra puterii monarhice. Toate scrierile lor indica acceptarea autoritati existente ( monarhice): revoléele sunt condamnate, intrucat   a te razvrati contra suveranului, inseamna  a te radica impotriva lui Dumnezeu. Evolutia teoriilor politice are loc alaturi de rege si autoritatea regala, doctrinele inscriindu-se in aceasta evolutie.
Claude de Seyssel ( 1450-1520), in lucrarea “ La grande monarchie de France”, afirma ca monarhia este cel mai minunat regim posibil, dar exista o serie de limitari intre puterile regelui si cele ale Parlamentelor, pronuntindu-se pentru mentinerea privilegiilor ordinelor( nobilime, cler si Starea a treia).
Nicollo Machiavelli ( 1469-1524) ocupa un loc important in dezvoltarea ideilor politice. In opera sa “ Principile”(1513) scrie ca statul republican si dictatorial este cel mai bun dintre state.
Principalele lui idei despre stat:
1.    Exaltarea statului. Ideea care se afla in central gandirii sale este ca individul este subordonat Statului: “ Statul foloseste constrangerea sa asupra individului dincolo de bine si rau”. Cu privire la relatiile dintre state, el afrma ca lumea este o jungla si de aceea trebuie sa fii puternic, gratis unei arme puternice”.
2.    Secularizarea statului. Machiavelli dorea si promova laicizarea Statuluisi chiar subordonarea intreaga a religiei de catre Stat.Manifesta ostilitate contra Sfantului Imperio si a tot ceea ce se putea numi “ universalism crestin”: a adoptat o pozitie anticrestina contra puterii temporale a Bisericii, contra guvernari preotilor  ( statul teocratic).

Originea Statului Modern:

Existente statului raspunde unui moment bine precizat, exigentelor structuri politice. El isi continua evolutia  guvernare dupa guvernare. Statul este miza luptelor dintre diferite elite ale unei societati pentru cucerirea puterii.Dar un toate societatile organizate politic sunt state. Nu a existat niciodata un stat modern, ci State moderne. Modernizarea statala a societatilor feudale si reconstructia campului lor politic ( raporturile intre guvernanti si guvernati) au urmat trasee variate si multidimensionale, pentru  ajunge la statele moderne pe care le cunoastem azi.
    Originea statului urca mult in timp, in curul secolului al XVI-lea, atunci oameni sima nevoia unei noi institutii pentru a guverna raporturile intre clasele dominante si popor. Este momentul in care teritoriul asupra caruia un sef isi exercita puterea devine din numai proprietatea acestuia din urma, un patrimonio colectiv.Acest patrimonio un mai poate fi condes de un singur om, care il putea faramita dupa bunul sau plac, ci a fost creat un nou element care va permite celor guvernati sa conserve teritoriul pe care traiau toate drepturile si libertatile sub Guvernul elitei acestei societati. Statul impune o mare atentie, atat din punct de vedere politic, cat si istoric, iar sociología histórica a politicii ne permite sa intelegem mai bine  Statul.
    La originea statului modern se afla feudalitatea, care reprezinta pivotul necesar in organizarea primelor State Contemporane. Pana in aceasta epoca, toate statele au urmat practic acelasi drum si organizare sociala cu o politica interna asemanatoare. In Societatea feudala apar primele contracte vasalice, care precizau ca vasalul este legat de un señor prin obligatia de fidelitate si omagiu si ca el datoreaza  servicii personale celui din urma. In schimb, seniorul ii dadea pamant si il proteja.Prin acest contract, poporul isi cucereste autonomia si, in acelasi moment, faramiteaza din ce in ce mai mult dominatia politica a seniorilor, total plasat uneori sub egida unui rege. Acesta a fost punctul de plecare al modificarilor “ social- politice”: puterea de a comanda, de a pedepsi si taxa populatiile, se repartizeaza in viitor intre un numar crescand de mici unitati de dominatie.Astfel, asistam la o divizare politica.
Societatea feudala comporta 3 caracteristici: institutionalizare foarte slaba (o persoana – rege – domina si reprezinta puterea), faramitare puternica ( exista multe grupuri – seniorii si unin vasali – dominante) si o foarte slaba continuitate in timp si spatiu ( frontierele fluctueaza frecvent).
Statul Modern, cu frontierele sale fixe, inca nu  a atins gradul de maturitate. Singur Imperiul Bizantin in Europa putea primi definitia de Stat Modern.
    Statul Modern va imprumuta de la Societatea feudala cadrele sale institutionale. Trecerea de la Societatea feudala la statul modern, plecand de la inceputul secolului al XVII-lea reprezinta trecerea de la o dominatie patrimoniala foarte stralucitoare, la o putere forte si centralizatoare care, progresiv, se institutionalizeaza si in care suveranitatea este divizata, se imparte intre numeroase afmili senioriale si princiare. Aceasta putere centrala a fost lucerita in urma numeroaselor antagonismo si conflicte.
    Revolutia Franceza ( 1789) a incoronat caderea principiului fundamental care guverna ordinea vechiului regim,ce impartea populatia in trei “ Stari “ inegale : persoane bogate si puternice cu numeroase privilegii care fac fata unui sopor lipsit de orice putere si mijloace. Rezultatul direct al Revolutiei Franceze a fost abolirea monarhiei absolute, ca si disparitia societatii ordinelor si privilegiilor feudale ale nobilimii. Ultimele “ supravietuiri” ale dependentei au fost abolite, impozitele feudale si dijmele au fost suprimate, marile domenii feudale au fost faramitate si a fost adoptat principiul egalitatii. A fost victoria guvernatilor asupra guvernantilor.
    De cealalta parte a Canalului Manecii, in Anglia , REvolutia glorioasa (1688) facuta cu un secol inaintea REvolutiei Franceze a fost, fara indoiala, un succes. Ea asigura suveranitatea Parlamentului si prosperitatea Angliei, interzicea accesul catolicilor la tron, asigura alegeri libere si reinnoirea Parlamentului, considera ilegala prezenta unei armate in timp de pace. Si acolo guvernatii au  triumfat asupra guvernantilor. Si Statele Unite ale Americii au cunoscut un razboi pentru cucerirea independentei fata de metropola lor Europeana, Marea Britanie.
In Concluzie, as putea  afirma ca iesirea din epoca feudala si construirea societatii moderne, s-a facut prin revolutie si razboaie.
    Odata cu aparitia Statului Modern are loc centralizarea puterii politice, care pana atunci era foarte putin prezenta. Ea a antrenat si o mutatie financiara si militara a societatilor medievale: prelevarile fiscale facute un de catre rege, ci de catre Stat., redistribuirea partiala a banilor stansi, in majoritate elitei conducatoare, dar investiti in masinaria razboiului, care permite in timp de pace multiplicarea domeniilor sale de investitie.
    Pana in epoca feudala, societatile au evoluat de o maniera asemanatoare.Feudalismul a inceput in Occident, pentru a se incheia, dupa numeroase modificari , in Orient.Acestea sunt cele mai vechi societati feudale si cele care au cunoscut o rezistenta particulara a structurilor sociale medievale, ce vor avea nivelul de etatizare cel mai intins. Unele sisteme politice vor avea “ un centru si un Stat” ( Franta), “ un Stat fara centru” (Italia) sau “ un centru fara Stat veritabil” (Marea Britanie, Statele Unite ale Americii), sau chiar “ nici centru, nici stat complet” (Elvetia).
    Pentru a determina gradul de etatizare al unei societati, trebue sa privim conditiile  initiale ale formarii lor, ca de exemplu daca structurile traditionale au “stiut” sa reziste procesului de modernizare politica.
        

ELEMENTELE INTERNE ALE STATULUI:
Statul se caracterizeaza prin cateva elemente sau dimensiuni istorice si politice, cumulate calitativ. La ele se atribuie:
•    Teritoriul,
•    Populatia (natiunea),
•    Autoritatea (puterea) publica sau executiva,
•    Suveranitatea.  
Dimensiunile statului au o importanta majora. Ele conditioneaza atat aparitia, cat si disparitia sau reinvierea statului.
 Teritoriul
Teritoriul este dimensiunea materiala a statului. Desi, la prima vedere, teritoriul pare sa fie o notiune geografica, el reprezinta, de asemenea, un concept politic si juridic. Toate acestea reies din functiile pe care acesta le are:
•    Teritoriul este factorul care permite situarea statului in spatiu, localizand in asa mod statul si delimitandul de altele.
•    Prin intermediul teritoriului statul stabileste legaturile cu cei ce-l locuesc, definindule calitatea de apartinenta la statul respectiv, calitatea de supusenie sau de cetatenie.
•    Teritoriul determina limitele extinderii puterii publice si contribuie la structurarea autoritatilor publice in dependenta de organizarea teritoriului.
•    Teritoriul este simbolul si factorul de protectie a ideii nationale.

1 Populatia
Populatia constituie dimensiunea demografica, psihologica si spirituala a statului. Un stat fara populatie nu poate sa existe , e de neconceput. Statul este o societate umana organizata, o societate stabilizata in interiorul frontiere permanente. Cei ce locuesc pe un teritoriu delimitat de frontiere si sunt supusi aceleiasi puteri pot avea fata de acesta ori calitatea de cetatean, de membru al statului respectiv, ori calitatea de strain, ori cea de apatrid.
Dintre aceste trei categorii de persoane numai cetatenii se bucura de deplinatatea drepturilor si poseda deplinatatea obligatiilor stabilite de stat.
Autoritatea (puterea) politica exclusiva sau suveranitatea.
Aceasta constituie cel mai caracteristic element specific al statului. Puterea este un fenomen legat de autoritate, care se caracterizeaza prin:
•    Posibilitatea de a coordona activitatea oamenilor conform unei vointe supreme.
•    De a comanda.
•    De a da ordine si necesitate de a se supune acestei comenzi.
Prin urmare autoritatea presupune coordonarea, comanda si supunere.
Puterea se infaptuieste sub mai multe forme. Ea poate fi nepolitica sau politica, nestatala sau statala etc. Intr-o societate exista mai multe categorii de putere:
•    puterea familiara.
•    Puterea unui colectiv.
•    Puterea unui grup social.
•    Puterea unor partide.
•    Puterea altor organizatii social-politice.
Puterea statala  insa este cea mai autoritara putere. Ea se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
•    Este un atribut al statului care se identifica cu forta. Aceasta forta se materializeaza in diverse institutii politico-juridice (autoritati publice, armata, politie, etc.).
•    Are un caracter politic.
•    Are o sfera generala de aplicare.
•    Detine monopolul constrangerii: numai ea are posibilitatea sa foloseasca constrangerea si dispune de aparatul de constrangere.
•    Puterea de stat este suverana.
Forma de stat  reprezinta o categorie complexa ce determina modul de organizare, continutul puterii si structura interna a acestei puteri. Forma de stat e caracterizata de trei elemente componente:
•    forma de guvernamant;
•    structura de stat;
•    regimul politic;
Forma de guvernamant are o importanta majora pentru caracteristica statului. Din punct de vedere al formei de guvernamant cele mai fregvent intalnite sunt monarhia, republica.
Monarhia ca forma de guvernamant se caracterizeaza prin aceea ca seful statului este monarhul, care de regula detinea puterea pe viata si o transmite ereditar, sau este desemnat dupa proceduri speciale in dependenta de traditiile respective.
Ca forma de guvernamant monarhia este cunascuta din cele mai vechi timpuri. In evolutia sa monarhia cunoaste mai multe forme: monarhie absoluta, monarhie limitata, monarhie parlamentara dualista, monarhie parlamentara contemporana.
Republica este o astfel de forma de guvernamant in care puterea superioara apartine unui organ ales pe un timp limitat. Persoanele care compun organul electiv sunt responsabile juridic pentru activitatea lor.  
Republica la randul sau poate fi parlamentara sau prezidentiala.
Cea parlamentara se caracterizeaza prin faptul ca fie ca lipseste seful statului, fie ca acesta este ales de catre parlament, raspunzand in fata lui.
Republica prezidentiala se caracterizeaza prin alegerea sefului statului, de catre cetateni, fie direct prin vot universal, egal, secret, si liber exprimat, fie indirect prin intermediul colegiilor electorale de ex. SUA.
Fiind ales in asa mod seful statului se afla pe o pozitie egala cu parlamentul. De cele mai multe cazuri la asa republici seful statului se afla in fruntea executivului.
Structura de stat se caracterizeaza prin organizarea puterii in teritoriu. Dupa structura de stat determinam :
•    state simple sau unitare;
•    state compuse sau federative;
Statul simplu unitar se caracterizeaza prin aceea ca el este unitar si nu se afla intr-o uniune cu alte state si isi pastreaza suveranitatea si organizarea proprie, participa ca un stat pe deplin suveran. Astfel de state au un singur parlament , organ executiv si un singur rand de organe judecatoresti.
Statul compus sau unional este compus din mai multe sau doua entitati statale. In literatura se mentioneaza ca statul federativ poate fi constituit dim mai multe state federale.
Statul federativ constituie o uniune statala in care exista doua randuri de organe centrale de stat: organele federatiei, si organele subiectilor federatiei.
Regimul politic include ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a societatii.
Democratia reprezinta forma de guvernare si regim politic in care puterea apartine poporului. De altfel democratie este definita si ca o guvernare a poporului. Prin popor si pentru popor.
Regimul autocratic se caracterizeaza prin existenta atat a conditiilor juridice formale cat si a conditiilor reale pentru manifestarea vointei poporului. Poporul nu are nici o posibilitate sa determine sau sa influenteze politica interna si externa a statului.
Trăsăturile statelor

În decursul istoriei, statele au luat forme diverse. Există mari diferenţe între statul Orientului Apropiat, de acum cinci mii de ani, statul - cetate grecesc, statul feudal francez sau german de la sfârşitul primului mileniu d.Hr., imperiul mongol şi statele democratice moderne. Cu toate acestea, statele au o serie de trăsături comune. Astfel, statul organizează şi gestionează puterea pe un teritoriu. Suveranitatea statului constă în dreptul său de a exercita puterea politică pe propriul teritoriu. De asemenea, statul are o relaţie specială cu populaţia de pe teritoriul său - definită ca cetăţenie- această relaţie variind în funcţie de cultura statului respectiv, de la „statul în slujba cetăţeanului“ la „cetăţeanul în slujba statului“. Orice stat exercită puterea în mod legitim, având autoritate asupra cetăţenilor săi şi orice stat îşi dezvoltă un sistem de legitimare a autorităţii sale; orice stat cultivă şi se bazează pe un anumit naţionalism; orice stat are un grad de autonomie în raport cu guvernarea şi guvernanţii dintr-un anumit moment, autonomie asigurată de neutralitatea politică a statului.
Ceea ce face diferenţa între stat şi formele ce l-au precedat (trib, clan etc.) este faptul că statul nu mai este constituit pe baza unei asocieri spontane a indivizilor. În cazul statului, este vorba de voinţa de asociere. Faptul că statul este titular al puterii, nu înseamnă că deţine puterea absolută, deoarece puterea sa este totdeauna supusă dreptului. Autoritatea puterii politice, etatice este legitimă atunci când este recunoscută şi acceptată în mod liber de toţi indivizii unei colectivităţi sau cel puţin de majoritatea acestora. Aceasta presupune şi acceptarea normelor pe baza cărora statul funcţionează, norme care sunt de două feluri: sociale (legi nescrise) şi juridice (care instituţionalizează normele sociale într-un cadru organizat politic).

Funcţiile statului

Indiferent de forma statului, acesta îndeplineşte anumite funcţii ce urmăresc să asigure concordia, bunăstarea şi securitatea externă. Funcţiile generale ale statului sunt: crearea unităţii etatice, ierarhizarea relaţiilor, diferenţierea specifică.
Statul de drept, bazat pe separaţia puterilor în stat, pluripartidism, constituţionalism îndeplineşte următoarele funcţii specifice: funcţia legislativă (prin intermediul parlamentelor - constă în stabilirea normelor generale şi de conduită), funcţia executivă (organizează aplicarea legilor, aplicarea politicilor guvernamentale, conducerea statului în momentele de criză), funcţia judecătorească (sancţionarea prin intermediul legilor şi soluţionarea litigiilor juridice), funcţia economică (organizează activitatea economică în cadrul proprietăţii de stat), funcţia socială (prin intermediul unui sistem de protecţie socială asigură un trai decent tuturor cetăţenilor) şi funcţia culturală (asigurarea unor condiţii corespunzătoare de educare şi instruire a tuturor cetăţenilor), funcţia ecologică (stabilirea unor legături cu alte state).
Potrivit lui Michael Mann, pe lângă menţinerea ordinii interne, statul, pentru a depăşi anumite interese de grup din interior, mai îndeplineşte şi alte funcţii, cum ar fi: apărarea ţării, menţinerea infrastructurii de comunicaţii, redistribuţia economică şi legislaţia.

      V.I Lenin afirma: “Statul modern nu este decat organizarea pe care si-o da societatea pt. a apara anumite raporturi de productie impotriva atacurilor celor exploatati. Statul modem este un fel de masina gigantica, un fel de personificare abstracta a capitalismului. Statul nu este decat o expresie a societati! si mai putin a idealului moral. Reprezinta momentul in care societatea s-a impartit in tabere dusmane. Statul este puterea izvorata din societate, din ce in ce mai straina ei. Aceasta creeaza un organ pentru apararea intereselor comune fata de anumite atacuri, exterioare sau interloare ; organul acesta este Statul. Abia creat acest organ se diferntiaza de societate si e asa de puternic, incat devine instrumentul unei singure close. Lupta celor de jos impotriva asupritorilor, devine o lupta impotriva Statului.Statul este o caricatura groteasca si sangeroasa a autoritatii, careia trebuie sa i se opuna anarhismul spre a apara LIBERTATEA si DREPTUL LA VIATA. Libertatea este adevaratul element fundamental al civilizatiei si numai printr-o mai mare implinire a sa se obtine adevaratul progres. Luati o balanta cu doua talere: de o parte este un gram, de cealalta o tona ; de o parte sunt eu, de cealalta Statul. Nu e limpede ca a presupune ca eu as putea unele drepturi in fata Statului, e ca si cum as pretinde ca gramul ar putea echilibra tona ? Astfel, tona va avea doar drepturi, iar gramul doar obligatii. STATUL TE STRIVESTE!”
CONCLUZII:
Pe scurt, dupa cele dintai cetati grecesti (poleis) pana la noble tari moderne, Statele au evoluat constant.Pornind de la acelasi punct de plecare,, ele au avut propria lor evolutie pentru a atinge stadiul de maturitate, adica Statul Modern. Aceasta modernizare statala a avut loc diferit de la o tara la alta, dar in majoritate, notiunea de Stat a fost obtinuta prin razboaie si conflicte. De exemplu: in Anglia, acesta a avut loc datorita Revolutiei glorioase din 1688, carea a restrans puterile monarhului si a stabilit preeminente Parlamentului. In Statele Unite si Franta, Razboiul de Independenta american din 1775 si revolutia Franceza  care a izbucnit la aproape un secol dupa Revolutia glorioasa, au pus bazele Statului Modern.
Dupa cum aceasta trecere a feudalismului la Statul Modern a fost tardiva, cu putine sau mai multe institutionalizari, au rezultat State puternice sau slabe, centralizate sau puti centalizate, State autonome su dependente.
    Se poate trage concluzia ca era Statului- Natiune este deschisa de monarhia parlamentara in Marea Britanie in 1688, de Revolutia Francez in 1789 si de constituirea Statelor Unite ale Americii.
    Viata omului in societate este din ce in ce mai organizata si ghidata de Stat, ceea ce da nastere omului civilizat, care isi guverneaza pasiunile si stapaneste emotiile. Institutiile politice sunt purtatoare ale puterii discretionate a unui singur om.
 Ca  organizare politica, statul este in continua transformare, “ vesnicia” lui fiind relativa.

Rolul statului modern:

In decursul evolutei, statul si-a extins din ce in ce mai mult sfera de activitate, ceea ce adeterminat si o schimbare a rolului. Astfel, se poate vorbi, in functie de etape parcurse:
1.    Statul – jandarm ( secolul al XIX-lea) care se limita a interveni in domeniul politiei, apararii si in domeniul relatiilor internationale.
2.    Statul – antreprenor ( anii 40 ai secolului XX ) – incepe sa intervina si sa se manifeste in domeniul industriei si al economiei, prin infiintarea de agenti economici ai statului.
3.    Statul – providente – are un rol omniprezent, intervenid in toate sectoarele de activitate.
4.    Statul – garant este statul care are obligatia de a reglamenta un cadru larg de drepturi si libertati cetatenesti, de a asigura progresul si de a garanta afirmarea conditiei umane.

Astazi se intalnesc urmatoarele forme de guvernamant:

1.    Monarhiile constitutionale, cum este cazul
Angliei, Japoniei, Suediei, Olandei, Belgiei, adica acele state unde monarhul domneste dar nu guverneaza, el avand o simpla functie de reprezentare a statului;
2.     Republici parlamentare - sunt acele state
unde Parlamentul, in raport de celelalte institutii, are un rol primordial, hotarator in organizarea, directionarea si conducerea societatii, dispunand in raport cu executivul sau institutia sefului statului de un surplus de atribute si prerogative. In aceste societati, cum e cazul Germaniei, Italiei, Greciei, Africii de Sud, presedintele, ca sef al statului, are numai un rol reprezentativ, foarte apropiat de cel al monarhilor constitutionali;
3.    Republici prezidentiale. In aceste societati,
cum e cazul S.U.A., Rusiei, Frantei, presedintele, in calitatea sa de sef al statului, detine si exercita importante prerogative legislative si executive, punandu-l intr-o situatie cel putin egala cu cea a parlamentului sau guvernului. In S.U.A., presedintele este insusi seful executivului.
Intre caracterul statului si forma de guvernare exista o stransa legatura, unui stat democrat ii corespune o republica parlamentara sau prezidentiala.
Forma de guvernamant nu e in masura sa determine esenta statului, caracterul sau democrat sau dictatorial, cel mult o poate influenta, dar in nici un caz determina.

BIBLIOGRAFIE:
1.    Charles Cadoux, “ Droit constitutionnel et institutions politiques” , vol.I , Cujas, Paris, 1973.
2.    Cristian Ionescu, “ Trata de drept constitutional contemporan.
3.    Ion Deleanu, “ Drept constitucional si institutii politice”, vol.II, Iasi, 1992.
4.    Charles Debbasch, “ Science administrative”, Dalloz  Paris, 1989.
5.    Heni Brun, Guy Tremblay, “ Droit constitutionnel”, Les Editions Yvon Blais Inv. Quebec, 1990.
6.    Ion Mitran, “ Politologie”, Editura Fundatiei Romania de maine,Bucuresti 2000.
7.    Boris Negrea, “ Teoria generala a dreptului si statului”, Chisinau, 1999
8.    Tudor Draganu, “ Drept constitutional si institutii politice”, vol.I.
9.    Sofia Popescu, “ Forma de Stat”, Editura Stiintifica  si Enciclopedica, Bucuresti.
10.     Tudor Draganu “ Drept constitucional si institutii politice”, vol. I, Targu Mures, 1993.
11.     “Mica Enciclopedie de Politologie”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977.
12.    Cristian Ionescu, “ Institutii politice si drept constitucional”, Editura Juridica, Bucuresti, 2004.
13.    Catalin Zamfir, “Dictionar de sociologie”, Editura Babel, Bucuresti, 1993.
14.    M.Vararu, “ Dreptul administrativ roman”, Socec, Bucuresti, 1928.
15.    Romulus Seisanu, “ Historia frontierelor”, Cartea Romaneasca, Bucuresti.
16.    Murray Edelman, “ Politica si utilizarea simbolurilor”, Editura polirom, Bucuresti, 1999.
17.    Gheorghe Bichicean, “Introducere in stiintele politice”, Editura Universitatii „Petru Maior” din  Tg.- Mures 2007.