1 Secolul al XX-lea, secolul integrarii si globalizarii


V. Alcatuiti un eseu cu tema: “ Secolul al XX-lea, secolul integrarii si globalizarii”, pornind de laurmatoarea structura de idei :
•    Miscarea de decolonizare
•    Revolutia din transporturi
•    Demografie si migratii
•    Spatial  Schengen
•    Concluzii


Asa cum secolul al XIX-lea poate fi considerat ca secol al natiunilor si al revolutiilor, la fel secolul al XX-lea, poate fi socotit drept secol al integrarii si al globalizarii. Aceste doua aspecte, integrarea si globalizarea, pot fi apreciate ca aspecte positive daca se are in vedere ca pe parcursul aceluiasi secol XX s-au desfasurat cele mai mari conflicte militare din istoria omenirii si s-au manifestat doua dintre cele mai malefice ideologii: fascismul si comunismul.
    Astfel ca, revolta coloniilor engleze din America de Nord in sec. XVIII si eliberarea Americii LAtine de sub ocupatia Spaniei in sec XIX au fost uneori interpretate drept primele indepartate exemple de decolonizare(= procesul prin care popoarele si tarile supuse regimurilor coloniale si.au capatat independenta; fenomenul s-a desfasurat in special in perioada de dupa al doilea razboi mondial, atingand apogeul intre 1947 si 1962). Dar aceste fapte au caracteristici cu totul proprii, fie pentru ca lupta a fost condusa in mare parte de catre colonisti europeni(si nu de catre populatiile autohtone), fie pentru ca in Europa lipsea o adevarata constiinta coloniala deplina, care s-a facut manifestata abia in epoca imperialismului. Puterea cea mai active in colonialism, Marea Britanie, a fost, in orice caz, prima care a acceptat forme de autonomie in unele teritorii(dominions) care erau dependente de ea (Canada, 1867).
    In cursul primului razboi mondial au luat nastere in sanul multor popoare coloniale sentimente de autonomie, legate de noua constiinta de sine, care a aparut in urma contributiei date in razboi de partea Antantei. Presedintele american Th. W. Wilson (1919) a pus problema unei  revizuiri ale colonialismului, printer obiectivele “noii diplomatii” al carei sustinator a fsot, dar posibilitatea de a atribui pregatirea popoarelor supuse, prin intermediul unor “trimisi” ai  Societatii Natiunilor,  a fost limitata doar la fostele colonii germane. Aceasta a intarit oricum opiniile anticoloniale exprimate de mai mult timp in domenii importante ale opiniei publice europene si care au devenit un element constant in luarile de cuvant ale URSS in materie de politica externa.
Dupa al doilea razboi mondial, propaganda antifascista a Aliatilor si in special declaratia din Carta atlantica(1941) cu privire la dreptul de autodeterminare al popoarelor au favorizat relansarea tendintelor autonomiste ale elitelor nationaliste in multe tari.
    Totodata, sec XX cunoaste o crestere a consumului de energie de peste zece ori din 1945. Avantajele tehnice si economice s-au conjugat pentru a ridica proportia hidrocarburilor, gazelor naturale si mai ales petrolului, pana la ¾  din bilantul energetic al marilor tari industrializate. In schimb, carbunele cunoaste un decline provizoriu incetinit de cresterea recenta a pretului petrolului. Mai ales energiile regenerabile (solara, forta mareelor, geotermala, biomasa) sunt cele care impreuna cu cea nucleara, deschid perspective unei noi epoci energetice in secolul XXI. Progresele transporturilor au asigurat o mai buna stapanire a spatiului, deci a utilizarii sale rationale si eficiente in serviciul economiei. Toate mijloacele clasice de transport(aeriene, feroviare, pe mare, sosele sau alte cai navigabile) au cunoscut o crestere a vitezei lor, a volumelor transportate, o ameliorare a securitatii si o mai mare flexibilitate in utilizare. Trebuie, evident, subliniata, dezvoltarea transporturilor prin conducte(gazoduct sau oleoduct), mijloace ieftine, avand in vedere rolul sporit al hidrocarburilor in viata economica.
 
1 Gratie fenomenului decolonizarii si evolutiei mijloacelor de transport, trebuie subliniat cu pregnanta rolul esential al cresterii demografice puternice si durabile de dupa razboaie, caci aceasta a furnizat marii cresteri milioanele sale de consumatori si producatori. Intr-adevar, amorsat inca de la sfarsitul razboiului prin nasterile de recuperare (celebrul baby-boom), un regim demographic dynamic vine pretutindeni sa dezminta, cel putin pana in 1965, tendintele malthusiene ale anilor ’30 – ’40. Desigur, cresterea demografica a tarilor industrializate a fost mult mai moderata decat cea a lumii a treia, factorul demograpfic nefiind totusi neglijabil. Populatia celor mai avansate 20 de tari industrializate cu economie de piata creste de la 502 mil. De locuitori in 1950 la 648 mil. in 1973 si la 693 de mil. in 1981. America de Nord(254 mil. in 1981), Europa occidentala(370 mil.), si Japonia(118 mil.) constituie marile centre de populatie ale lumii dezvoltate. Sunt tari deja avansate in 1950 si care au profitat de cei “treizeci de ani gloriosi” pentru a-si ameliora in continuare nivelul de trai si a intra in era civilizatiei de masa, a carei omogenitate nu este decat aparenta. Reflectarea mentalitatilor si a factorului social determinant duce la o evolutie demografica a carei ruptura pe cat de neta, pe atat de paradoxala a devenit prin excelenta deceniul prosperitatii, modernizarea economica antrenand o profunda redistribuire a locurilor de munca, o mobilitate sociala sporita si o integrare a conflictelor sociale in procedurile democratice.
       Axat  pe o miscare de “diversitate in unitate”, secolul XX european detine fundamente in scopul trecerii de la un sistem de state si economii nationale la un altul integrat pe plan mondial. Acest process de unificare europeana pare sa fie puternic accentuat printr-o extindere a Europei, prin realizarea unei unitati politice, economice si monetare conform deciziilor de la reuniunea la nivel inalt de la Paris din 1972. Se incheie, asadar, un acord  interguvernamental care anuleaza controlul de la frontiere intre statele membre, intarind in schimb granitele externe ale acestei zone; tratatul de la Schengen a fost incheiat in 1985 intre Franta, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg si a cuprins apoi alte sapte state printer care Italia (1998), Spania si Portugalia(1991), Grecia (1992), Austria (1995), DAnemarca, Suedia si Finlanda(1996) si Islanda, Norvergia in 2001.
Acordurile de la Schengen (1985, 1990 cu intrare în vigoare din 1995) au reprezentat si reprezinta masurile cele mai importante în privinta punerii în aplicare a principiilor privind trecerea frontierelor. Astfel, prin Conventia de Aplicare a Acordurilor de la Schnegen1 a fost înlaturat controlul la frontierele interne pentru toate persoanele indiferent de nationalitate, dar s-au luat masuri de întarire a controlului la frontierele externe: politica comuna în domeniul vizelor, cooperare si schimb de informatii între politiile si institutiile judecatoresti din tarile membre, la frontierele externe cetatenii Uniunii pot intra prin simpla legitimare, în timp ce cetatenii tertelor tari au nevoie de viza de intrare pentru spatiul Schengen (în toate aceste tari daca doresc, guvernele pot cere vize de intrare speciale). Tarile din Europa Centrala si de Est candidate la UE au beneficiat si ele de ridicarea vizelor în ultimii ani, România obtinând aceasta facilitate din anul 2002. Ca instrument tehnic s-a creat Sistemul de Informatii Schengen (SIS) ce include si furnizeaza informatii cu privire la eliberarea de vize si intrarea în UE a unor cetateni din terte tari, sistem ce poate fi accesat doar de politia si de autoritatile ce asigura controlul de frontiera, asigurând astfel cooperarea între politiile de frontiera a tarilor UE.
    Concluzionand, secolul al XX-lea a avut cea mai bogata istorie din evolutia umanitatii. In acest secol s-au inregistrat doua razboaie mondiale, au disparut imperiile, au aparut mai multe state nationale, viata oamenilor s-a schimbat datorita stiintei si tehnicii ce au revolutionat toate domeniile existentei umane.  Circulatia rapida a informatiei, revolutionarea transporturilor, migratia oamenilor din zonele mai slab dezvoltate, catre statele Europei Occidentale si ale Americii de Nord sunt fenomene care demonstreaza in mod cert globalizarea.      Ramane ca viitorul sa demonstreze ca omenirea va impartasi un set de valori commune si ca pana la urma zonele lovite de saracie vor fi doar o amintire.