1      ORASUL SI STATUL IN EVUL                                      
                       MEDIU    

                                           
Apariţia si dezvoltarea oraşelor, a centrelor mestesugaresti si comerciale au impulsionat dezvoltarea producţiei si schimburilor dintre oraşe ceea  ce au dus la apariţia unei pieţe interne. Schimburile de produse nu puteau fi realizate decât intre oamenii liberi .Libertate de care se bucurau oraşele , ceea ce au dus ,, la discuţii de libertate”. In oraşe s-a trecut la un nou mod de viata ,, civilizaţia urbana” care era un factor de progres in lumea medievala.
   La inceputul mil. II, cea mai mare parte a populatiei Europei lacuia la sate . Viata pe care o duceau oamenii in satele medievale se desfasura intr-un ritm lent, in functie de succesiunea anotimpurilor  si  de desfasurararea  muncilor agricole.
   Cresterea productiei alimentare s-a datorat maririi suprafetei pamantului arabil, dar si metodelor de lucru imbunatatite. Printre acestea se numarau sistemul de cultivare "trei campii" si folosirea morilor de apa; aceste doua metode erau cunoscute de mult, insa s-au raspandit in perioada medievala. Fara o productie ridicata, hranirea populatiei din orase ar fi fost imposibila, orase a caror crestere a fost una dintre cele mai importante trasaturi ale secolelor XI si XII. In Epoca Intunecata, centrele urbane al caror numar scazuse au continuat sa decada. Doar cateva orase, in special in Italia, au reusit sa-si mentina o bogata activitate economica, dar acestea nu se puteau compara cu capitala bizantina, Constantinopol, sau cu marile orase ale lumii islamice.
   Hrana taranilor se baza pe consumul cerealelor . Fata de Antichitate a crescut ponderea legumelor .
   Hrana nobililor era mult mai bogata:carne ,peste,vinuri,dulciuri si fructe.
   Orasele noi au aparut mai ales la intersectia drumurilor comerciale , cum ar fi in Peninsula scandinava,Polonia,Cehia.
 Prosperitatea si extinderea oraselor erau strans legate de cresterea numarului constructiilor in Europa Medievala. Castelul de piatra sugera continuarea dominatiei nobilului feudal, dar in multe zone acesta servea drept centru si citadela unui nou oras. Marile catedrale erau elemente urbane esentiale, in a caror construire si finantare se implica de obicei intreaga comunitate. Contributiile generoase ale mirenilor faceau ca Biserica sa fie prospera, ajutau colegiile universitare si contribuiau in mare masura la construirea bisericilor si manastirilor. Intre timp, casele breslelor, spitalele, casele de amanet si alte institutii publice si private puneau in evidenta faptul ca orasul medieval devenise o comunitate complexa, consolidaia
 Printre altele, orasul reprezenta centrul unde mestesugarii isi puteau confectiona si vinde marfurile. De aici a luat nastere o institutie specifica Evului Mediu, breasla mestesugarilor. Desi deseori comparata cu sindicatul, breasla era total diferita de acesta deoarece accepta orice persoana care se pricepea la o anumita meserie - maistri, calfe (muncitori calificati) si ucenici. Scopurile breslei erau mentinerea standardelor lucratorilor si protejarea membrilor sai, care (intr-o lume in care clientii erau relativ putini) includea stabilirea numarului celor admisi in breasla, asigurandu-se de asemenea ca persoanele din afara sa nu faca afaceri. Breasla avea un statut care trebuia respectat