1 MITUL LUI ORFEU



    Orfeu a fost primul cântăreţ de imnuri din Elada.
    El s-a născut în casa regelui Eagru, iar mamă i-a fost muza Caliopa. Tată, ca şi altor cântăreţi i-a fost zeul Apolo, care i-a dăruit o liră şi i-a urat să cânte mai frumos ca vântul când foşneşte prin frunzele pădurii.
    Când a mai crescut a început să umble prin ţara lui Eagru minunând oamenii cu vocea lui duioasă. Până şi animalele cele mai sălbatice, ca râsul se aşezau şi îl ascultau. Cu cântecul lui moleşitor a adormit balaurul cel groaznic ce păzea lâna de aur şi-a nimicit vraja sirenelor.
    Şi devenind bărbat s-a îndrăcostit de-o nimfă numită Euridice. Orfeu îi cânta din lira-i fermecată ca ea să poată dănţui cu alte nimfe.
    La nunta ce urma să se întâmple, pentru un moment, mireasa a rămas singură, iar atunci un alt flăcău ce o iubea a vrut să o răpească. Când l-a văzut nimfa a început să fugă şi a căzut într-o groapă unde un şarpe a muşcat-o. Orfeu ajuns acolo a rugat zeii să-l ajute, dar nimic. Văzând acestea a pornit spre Hades, în Infern să-şi caute mireasa. Pe drum l-a rugat pe Hermes să-l călăuzească. Şi călăuzit de Hermes şi ajutat de liră a ajuns la Hades.
    Acolo printr-un cântec i-a povestit nefericita întâmplare, iar zeul s-a învoit, dar cu o condiţie: să nu întoarcă privirea spre iubita lui, căci altfel va fi pierdută pe vecie. Pornind înapoi spre tărâmul de sus chiar înainte să ajungă a întors capul. Mireasa i-a dispărut pe vecie, iar zeul înapoi n-a mai adus-o.
    De supărare, Orfeu n-a vrut să mai vadă nici o femeie, deşi nimfele îl tot ademeneau. Urcându-se mai sus pe munte a fost încercuit şi omorât de nimfe, căci n-a vrut să petreacă cu ele.
    Trupul lui a fost scos din mare şi pus într-un templu, iar lira a fost pusă pe cer (de unde constelaţia Lirei).