1          Debutul artei paleolitice                                           

                 Arta paleolitica debuteaza in auringnacian cu „productii”care evidentiaza tendinta de abstractizare, de  utilizare  de simboluri, de sugerare a unei idei mai curand, decat a reproduce fidel un model din natura.  De data mai recenta (solutrean – magdalenian), marile productii de la Lascaux reveleaza o redare aproape fotografica  a animalelor. Acest stil de abordare , realist si naturalist al animalelor  nu  schimba  cu nimic valoarea simbolica a desenului. Modul de asociere al animalelor şi dispunerea lor in ansambluri subliniaza acest lucru ( tendinţa de abstractizare).  In lumina celor mai sus mentionate,  este limpede ca  aceste  productii artistice  sunt expresia materiala   a unor practici magice ( magia  vanatorii, ritualuri de initiere) .
               Arta iconica bidimensionala de la Lascaux cuprinde  gravuri,  picturi si  reliefuri de animale  si  o singura  reprezentare umana.
Arheologia  preistorică  reconstituie trecutul pe baza unor izvoare nescrise, urmarind activitatea unor  grupuri umane  al căror nume nu poate fi cunoscut  în măsura în care nu au intrat în contact  cu alte popoare care foloseau scrierea.
            Decorul  în care a inflorit arta paleolitică  a putut  deveni baza unor credinţe sau mituri  diferite, unele din simbolurile  zoomorfe fiind transmidse   şi în neolitic. 1
            La umanitatea  preistorică întâlnim  în paleolitic şi mezolitic  o primă etapa  a gândirii magice, apoi în  neolitic  omul  face diferenţa dintre suflet şi corp şi  disting o   putere supranaturală mana care  se poate întruchipa în  diferite obiecte sau spirite2.
Miturile şi  simbolurile religioase au avut un  rol important în  consolidarea  legăturilor sociale, iar  cunoaşterea  mentalităţii oamenilor primitivi  şi  a credinţelor lor  ne ajuta la interpretarea  diferitelor aspecte ale artei preistorice.                          
            Miturile şi  simbolurile religioase au avut un  rol important în  consolidarea  legăturilor sociale, iar  cunoaşterea  mentalităţii oamenilor primitivi  şi  a credinţelor lor  ne ajuta la interpretarea  diferitelor aspecte ale artei preistorice.  În interpretarea  artei paleolitice   s-a pornit , pe baza comparatiei  cu credinţele şi modul de a gândi al unor populaţii  rămase la stadiul de vânător – culegător, de la rolul pe care l-au  avut reprezentările artistice ca ilustrare a totemismului primitiv  potrivit căruia  relaţiile de înrudire  dintre oameni în cadrul  ginţii şi—au găsit  proiectarea  fantastică în relaţiile dintre oameni  şi natură.. Ideea de  bază a interpretării artei paleolitice  este legătura cu natura( baza  simbolismului religios)
             Studiul  picturilor paleolitice din peşterile din Franţa  arată  că  desenele  nu sunt imagini fără ordine, ele se încadrează într-o structură de ansamblu, în care  fiecare animal are un anumit loc, iar semnele de pe corpul lor nu sunt răni de lance sau colibe  ci simboluri ale fertilităţii ( feminin şi masculin).3

  Andre Leroi – Gourhan; La religion de cavernes: magie ou metaphisique, în Sciense et avenir, nr 228, febr. 1966
2 H. Kühn, Vorgeschichte der Menschheit, II, p. 169 – 172).
3   initial s- a considerat de catre G. Reinach si H  breuil ca arta  avea un caracter profund religios si ca reprezentarea  animalelor pe pereti ar fi o forma  de capturare a spiritului( si  a corpului animalului cu urme de rani provocate  de sulite si sageti))


Condiţii de descoperire
           Descoperite  din întâmplare de   patru tineri în  septembrie 1942, peştera Lascaux a  dezvăluit un ansamblu de picturi şi gravuri  parietale uluitoare, care  au fost datate  în jurul  anilor 15 000 iIH. După primele zile care au urmat descoperirii grotei, arheologii s-au grabit  să expertizeze  patrimoniul de  exceptie; Henri Breuil,  dr. Cheynier şi abatele Bouyssonie au fost primii care au început  procesul de  autentificare  al picturilor şi al gravurilor parietale .
          Iniţial  grota  a fost deschisă pentru vizitare, însă în 1955 au apărut primele semne de degradare a picturilor datorită  vizitării intensive( 1200 persoane  pe zi); contaminări  biologice (coroziunea provocata de dioxidul de carbon) şi şoc termic. Restricţiile impuse
de normele de conservare au  limitat accesul permanent al publicului  din 1963. S- a facut o reconstituire  a salii Taurului şi aceasta  este  deschisă  spre vizitare publicului larg.
           Pentru studiul acestor desene  s-au utilizat metode specifice  fiecarei forme  de expresie grafica, gravura  sau pictură. De asemeni s- a facut o impartire a incaperilor denumite   dupa tematica picturilor existente  acolo sau  dupa forma  spatiului respectiv.
            Astfel mentionam  Sala taurilor, Galeria principala,  Pasajul lateral , Camera felinelor  si Camera omului mort. Picturile descoperite in grota Lascaux demonstreaza un rafinament spiritual si estetic  impresionant la  vanatorul  din paleolitic. Policromia este  esentiala in compozitia picturala care  trebuie sa tina  seama si de dispunerea si particularitatile peretilor. Arta Lascaux este  subterana si  o grota nu ofera conditii ideale de existenta asa incat ceea ce  regasim prin arta sunt reprezentari exclusiv simbolice, figurative si abstracte .Nu regăsim pe acesti pereti  nici o evocare  a peisajului exterior si nici  a florei paleolitice si nu  ilustreaza  nici viata de  toate zilele.
             Dupa suportul pe care a fost lucrata putem defini arta Lascaux ca fiind arta  parietala( de perete) cea mai spectaculoasa manifestare artistica paleologica  dar nu singura de acest gen descoperita.
Iconografia  grotei se  rezumă la  trei teme fundamentale : reprezentări   zoomorfe (cu elemente  fantastice) antropomorfe si abstracte.
           Bestiarul este foarte important pt ca dimensiunile sale sunt mai importante  decat toate celelalte elemente grafice iar modalitatile de comunicare sunt figurative.
Este reflectarea faunei cunoscută de omul  paleolitic.

                                                                                                                         
Peretele frontal  din Sala Taurilor este poate cel mai important exponent  ale artei paleolitice. Ele se desfăşoara de o parte şi de alta pe pereţii stâncoşi, cu proeminenţe în raport  cu planul vertical al peretelui. Trei grupe de animale (cai, tauri  şi cerbi) compun  o frescă continua de  20 de metri.  Tema se repeta in diferite zone din acest sanctuar.
Tot aici apare un animal fantastic, unicornul plasat intr-o scena care ar putea  sugera vanatoarea.
 
                  


Intre doua grupe de animale de talie mare in fundal (bivoli) peste care  se suprapun cai si   in plan mai apropiat reni – cerbi realizati in culori diferite, complet distincte si care  creaza  efectul de perspectiva, sunt reprezentati cu  ocru  (In contrast)  cativa cerbi.

                  

In alta incapere  (galeria principala) sunt  pictati bivoli , reni, cai , ibixi, si bizonul rosu. Calul este  parca animat. Conturul este accentuat cu negru iar in interior este colorat cu diferite nuante  de brun care dau impresia de volum.. Alaturi un bivol rosu, unul negru  precum si o vaca  neagra.

Din aceste subtilitati de interpretare a animalelor  din arealul lui, tragem concluzia ca omul diferentia deja rasele animalelor  .
Aparitia artei  presupune o serie de  trasaturi  biologice … capacitatea de a percepe realitatatea stereoscopic si in culori, o dezvoltare a gandirii  de asa maniera incat sa se distinga  detalii  ca identitatea, similaritatea  si ambiguitatea sau capacitatea  de triere a informatiei, de operare cu simboluri(culori sau  mirosuri) si  bineinteles capacitatea de  a crea imagini.4

 
Deosebeste de calul salbatic  o alta rasă, asinul, ( unii cercetatori  îl numesc  căluţul chinezesc)  perceput ca un cal   mai grosier  finisat.





     


1 De remarcat faptul ca animalele sunt surprinse si in diferite situatii: în confruntare,  trecand o apa  sau  in cadere.. Aici poziţia  capului  sugerează faptul ca  este traversata  o apă.

          In unele desene se remarca detalii anatomice ale capului(nari dilatate, capul aplecat, vezi scena cu omul mort) care ilustreaza  si o anumita stare  de agresivitate, tensiune precum şi scene din viata animalelor.
          Putem interpreta ca varietatea faunei paleolitice este redata de ponderea  pe care o au anumite animale în reprezentările rupestre de la Lascaux.. Calul este cel mai numeros reprezentat,  urmaţ de cerb, o specie dispărută de  bivol salbatic, muflon,  şi bizon. Foarte rar   apare ursul sau felina. Cu totul  exceptional   o pasare si un rinocer  sunt asociate decorului.( în scena omului mort)

 4    Ligia Bărzu , Paradisul pierdut,Editura Erasmus,1993, Bucureşti, p.10
            Cum cercetarile  au  demonstrat ca  speciile care se  regasesc cel mai des in bestiarul de la Lascaux  nu  prezentau  un asa  zis interes alimentar pentru vanatorul paleolitic, frecventa  calului  si a bizonului este legata de  o  simbolistica  ramasa  nedeslusita.  Privitorul  remarcă  însă  faptul că în reprezentarea  animalelor accentul este pus pe sublinierea  părţilor cărnoase ( prin folosirea culorii albe ) ceea ce  ar putea presupune  poate  şi  o preocupare alimentară.
           Pozitia  si  reprezentarea animalelor in raport  cu  cu topografia pesterii este conforma  cu  o  iconografie conservata  si transmisa de la o generatie la alta.
In stransa interdependenta, arta  si mitul au un caracter asociativ.Teoria lui  Leroi – Gourhan   sustine ca fiinta umana are rol marginal in mit si legat  de formele artei  paleolitice , pictura parietala poarta   o anumita  incarcatura  simbolica. Practic este vorba de  reprezentarea simbolica acelor doua sexe: calul  - elementul  masculin  si  bizonul- elementul feminin5  Figura umana  apare rar ( o singura data) si este tratata  in stare de inferioritate in raport cu lumea animala.          
       
În situl  Lascaux avem o singură reprezentare antropomorfă  in Camera omului mort.
Omul  este invins in infruntarea cu  bizonul  urias. Agresivitatea bizonului  este subliniata de pozitia capului, de coama zbârlită si de pozitia picioarelor. Omul este redat in pozitie orizontala faţă de animal, cu  mainile departate de corp, in nemiscare.
 În reprezentarea umana, preocuparea pentru detalii lipseşte insă, scena este atât de sugestiva datorită asocierii  cu animalul agresiv.


Asociate cu  reprezentările  zoomorfe si antropomorfe,  cele abstracte(semnele) formează un grup de  entitati schematice bine stabilite .
In galeria principala apar  niste forme geometrice impartite in subunitati cu aspectul unor table de sah policrome.      

      
Se presupune ca ar fi  primele forme de arta si ar fi legate de exprimarea ritmurilor
naturale (zi/noapte, ciclul lunar, poate  cel menstrual).

5   Ligia Bărzu , Paradisul pierdut,Editura Erasmus,1993, Bucureşti, p.9
 Unele   au  un desen simplu de tip punctual sau liniar   iar altele,mai elaborate sunt  de diverse forme geometrice. Puţin numeroase, semnele  se limitează la punctuaţii izolate sau grupate de obicei de culoare neagră şi liniuţe în tente diverse.

  Tehnica
            Regiunea in care se afla grota  este  caracterizata  printr-un relief calcaros deci suportul   pentru pictura au fot peretii calcarosi si neuniformi.
In ceea ce priveste  pigmentii (stabilit de Laboratoarele de cercetare ale Muzeelor din Franţa) s-a stabilit  că erau coloranţi naturali, in fapt ocrul : carbon, oxid de fier , de zinc şi oxidul de magneziu. Pentru aplicarea culorilor s-a  folosit cel mai probabil  o teava de trestie prin care se sufla culoare care se prelucra in gura.. Conturul se scobea ( se grava)cu o unealta  numita  burin, se inegrea cu un pamatuf din par sau  din materiale vegetale asa  că putem spune fara sa gresim ca gravurile erau de fapt o prima faza a executarii desenului care  ulterior se  colora.
In reprezentarea figurativă, predomină culoarea neagră  căteva   animale  sunt  colorate în roşu si brun de diferite tonuri; s-a folosit si culoarea albă pentru  a crea volum. Din alternarea suprafetelor pictate cu cele  albe  se ceeaza  eclerajul; jocul lumini si al umbrei In iconografia  parietala, sugestia celei de  a treia dimensiune  este creata  la un nivel   foarte ridicat .Eclerajul  se regaseşte mai mult  în aprehensiunea totalităţii subiectului  şi mai putin în  detaliile anatomice.

     Un exemplu edificator este  desenul cu cei doi bizoni  in conformatia de clepsidra. Masivitatea trenului anterior pentru accentuarea efectului de fuga, conformatia de  clepsidra,  copitele anterioare  foarte elaborate, lipsa finalitatii desenului in plan secund toate aceste elemente grupeaza toate conventiile unei picturi moderne care creaza tridimensionalitate.

             Frapant  este ca  pentru a crea impresia de tridimensionalitate erau folosite   denivelarile  peretilor ( ochii,  corpul animalelor masive erau pictate pe suprafete convexe). Asta ar inseamna ca desenatorul a avut un plan initial,  o imagine de ansamblu a ceea ce urma sa  reprezinte poate. Observam aceeasi apropiere în repartiţia  diferitelor  figuri care alcatuiesc compoziţia din anumite panouri pentru  o perspectiva de grup.

Asezare în spatiu
         Referitor la teoria  conform căreia   nu s-ar fi putut picta  tavanele datorita lipsei  unei surse de lumină care sa fie distribuită uniform,  în  alte grote s-au găsit dovezi ale prezenţei  combustiei pe baza  de grăsime animală  şi se presupune ca  si aici  a fost la fel.

CONCLUZIE
            Puternic sugestionat  de turmele de animale salbatice care in migratia lor permanenta ii  cotropeau arealul omul paleolitic abia  iesit din noaptea evolutiei le acorda atentia si importanta cuvenita si le reprezinta  animate de o miscare dezordonata, de  hoarda .. Este consecvent in redarea si respectarea proportiilor , iar  masivitaea unora dintre ele cred ca era  rezultatul  felului in care  percepea agresivitatea animalului respectiv.
               Nici un alt element al mediului inconjurator nu apare reprezentat la Lascaux.
 O singura obsesie  realizata intr-o maniera realista impresionanta  pentru privitor, cu un simt artistic deosebit care  na face sa ne intrebam daca cel ce a realizat aceste lucruri uimitoare este  produsul creatiei divine sau  a iesit  din noaptea milenara...


BIBLIOGRAFIE:


Bârzu Ligia, Paradisul pierdut, Bucureşti, Editura  Erasmus, 1993
Berciu Dumitru, La izvoarele istoriei, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967
Eliade Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1992
Leroi – Gourhan Andre; La religion de cavernes: magie ou metaphisique, în Sciense et avenir, nr 228, febr. 1966.
Kühn H., Vorgeschichte der Menschheit, II, p. 169 – 172.
Istoria  artei, Bucureşti, Enciclopedia RAQ
Vouvé (J.), Brunet (J.), Vidal (P.), Marsal (J.) Lascaux en Périgord Noir. Environnement, art pariétal et conservation.,Ed. P. Fanlac, Périgueux, 1982