1                                    


In anul 1476, Romulus Augustus, ultimul imparat al Imperiului Roman de Apus, este înlăturat de la putere dupa ce Odoacru s-a proclamat rege al Italiei.
Flavius Romulus Augustus (născut intre anii 460-470 si decedat dupa anul 511), numit de unii Romulus Augustulus, a fost ultimul imparat al Imperiului Roman de Apus.
A fost fiul lui Flavius Orestes, politician roman despre care se credea ca avea cel puţin in parte descendenta germanica. Orestes a fost numit conducător al armatei de catre împăratul Julius Nepos, in anul 475. La 28 august 475, in urma unei lovituri de stat condusa de Orestes, acesta a reuşit sa preia controlul guvernului de la Ravenna (capitala Imperiului Roman de Apus, incepand cu anul 402). Julius Nepos a trebuit sa fuga in Dalmaţia. De acolo, avea sa domneasca pana la moartea sa, in 480.
Orestes a devenit conducătorul de facto al provinciilor romane situate in vestul Dalmaţiei. Totuşi, el nu a fost considerat eligibil pentru tron, astfel ca l-a proclamat imparat pe fiul sau, la 31 octombrie 475. Proclamaţia nu a fost acceptata de imparatii rivali Zeno si Basiliscus, conducătorii Imperiului Roman de Răsărit.
Istoricii nu sunt siguri daca Romulus era copil sau la inceputul adolescentei in momentul in care a fost numit imparat, cert este ca el a acţionat ca o marioneta a tatălui sau. Imediat dupa proclamarea lui Romulus Augustus ca imparat, Orestes a refuzat sa acorde nişte terenuri ca recompensa mercenarilor heruli, scirieni si torcilingi, decizie care a condus la revolta acestora, sub conducerea sefului lor de origine germanica, Odoacru. Orestes a fost capturat in apropiere de Piacenza, la 28 august 476 si executat.
Odoacru a ajuns la Ravenna, capturând oraşul si pe tanarul imparat. Romulus a fost obligat sa abdice la 4 septembrie 476. Acest gest a fost multa vreme considerat drept sfârşitul Imperiului Roman de Apus, insa Imperiul Roman de Răsărit a continuat sa existe pana in 1453. Pana in anul 476, Roma isi pierduse hegemonia asupra provinciilor sale, iar generalii germanici asemenea lui Odoacru deveniseră de mult adevărata putere din spatele tronului.
 Romulus Augustus este cunoscut si sub numele de "Romulus Augustulus." Sufixul latin -ulus desemnează un diminutiv; prin urmare, Augustulus înseamnă “Micul Augustus”. Totuşi, el a domnit sub numele oficial de Romulus Augustus.
Spre deosebire de imparatii precedenţi ce au domnit in Imperiul Roman de Apus, se pare ca viata lui Romulus dupa ce a abdicat a fost una normala. Datorita vârstei sale fragede, Odoacru i-a cruţat viata si l-a trimis in provincia Campania, unde a locuit la rudele sale. Odoacru i-a acordat de asemenea o pensie anuala, care a fost ulterior confirmata de Theodoric cel mare in 507 si din nou in 511. Romulus a întemeiat o monastire care a durat sute de ani, insa el nu a supravieţuit pentru a vedea restaurarea autorizatii romane in Italia, in anul 536.

1 Legitimitatea sa ca ultim imparat roman este deseori pusa la îndoiala. Nu a fost niciodată recunoscut de împăratul Zeno al Imperiului Roman de Răsărit, care a continuat sa-l recunoască pe Julius Nepos ca imparat roman, pana la moartea acestuia, in 480. Totuşi, majoritatea istoricilor din perioada moderna îl considera pe Romulus si nu pe Nepos ca fiind ultimul imparat al Imperiului Roman de Apus.
Este interesant de remarcat faptul ca Romulus este, conform legendei, considerat a fi întemeietorul oraşului Roma, Caesar Augustus a fost primul imparat roman, iar ultimul imparat al Romei a purtat o combinaţie a numelor celor doi: Romulus Augustus. Era un maestru al propagandei şi patronatul său asupra scriitorilor romani Horaţiu, Livius şi (în special) Virgiliu i-a permis să-şi cimenteze poziţia prin intermediul poeziei şi a prozei. Folosirea jocurilor şi a ceremoniilor speciale, pentru a se celebra pe el însuşi şi pe familia sa, i-a sporit popularitatea.
Augustus a fondat de asemenea şi primul grup de pompieri din lume şi a creat o forţă de poliţie obişnuită pentru Roma.
De fapt, controlul puterii lui Augustus prin întreg Imperiul era aşa de absolut, că îi permitea să-şi numească succesorul, un obicei abandonat şi ridiculizat de la fondarea Republicii. La început, era indicat de Marcellus, nepotul său de soră, ce era căsătorit cu fiica sa, Iulia. Între timp însă, acesta a murit din cauza otrăvirii mâncării (23 î.Hr.). Relatările istoricilor de mai târziu, ce spuneau că Marcellus ar fi fost otrăvit de soţia lui Augustus, Livia Drusilla, sunt neconcludente.
După moartea lui Marcellus, Augustus şi-a măritat fiica cu "mâna sa dreaptă", Marcus Agrippa. Din această căsătorie au rezultat trei copii, Gaius Caesar, Lucius Caesar şi Postumus Agrippa (numit în acest mod pentru că s-a născut după moartea lui Marcus Agrippa). Intenţiile lui Augustus de a-i face pe primii doi copii moştenitorii săi, au devenit aparente când acesta i-a adoptat ca proprii săi fii. Augustus a arătat afecţiune şi faţă de fii săi vitregi (copiii Liviei din prima căsătorie), Nero Claudius Drusus Germanicus şi Tiberius Claudius, după ce aceştia au cucerit o mare parte din Europa Centrală