1
Roma in timpul Republicii
În secolul al VI-lea î.Hr., în anul 509, ultimul rege care a domnit,
Tarquinius Superbus, a fost izgonit din Roma de răscoala populară
condusă de Iunius Brutus care a introdus o nouă formă de guvernământ.
La Roma s-a instituit republica, autoritatea regală fiind
înlocuită prin aceea a doi magistraţi cu puteri egale aleşi anual.
Aceştia au fost numiţi la început praetori, iar apoi consuli. Ei erau
aleşi dintre patricieni, de către adunarea poporului. Familiile
patriciene erau provenite din vechile ginţi şi alcătuiau patriciatul
din Roma. Numai ei şi urmaşii lor puteau fi consideraţi cetăţeni romani
şi numai ei se bucurau de toate onorurile.
Senatul, alcătuit din patricieni, a devenit organul suprem al puterii
în republica romană, dând acesteia un caracter net aristocratic.
Senatul monopoliza toate verigile administraţiei.
Pe masură ce la Roma s-au aşezat noi locuitori ei au format plebea.
Deşi erau oameni liberi şi cu dreptul de a face negoţ , deci puteau
deveni bogaţi , ei nu aveau nici un drept politic. Contestând plebeilor
dreptul de a avea un cuvânt de spus în cetate, Senatul conducea
întreaga politică externă a statului. În cursul unui îndelungat proces
istoric (sec VI-III î.Hr.) s-au efectuat multe şi importante reforme
sociale, care au pus bazele organizării statului roman în forma
cunoscută de istorie. Principalul conţinut al istoriei interne a
statului roman în perioada republicană timpurie l-a constituit lupta
plebeilor cu patricienii pentru egalitate în drepturile politice şi
pentru pământ. Dealungul istoriei republicii romane (509 î.Hr. – 30
î.Hr.), plebeii au reuşit să obţină numeroase drepturi cum ar fi
dreptul de a intra, prin căsătorie, în familiile patriciene,
dreptul de a deveni consuli, de a obţine pământ din pământul statului,
dreptul la funcţii religioase etc.. Lupta dintre patricieni şi plebei
s-a încheiat în 287 î.Hr. prin recunoaşterea deplinei lor egalităţi în
drepturi în cadrul statului roman. Aceasta a dus la importante
modificări în structura socială a statului. Populaţia liberă a Romei
s-a împărţit în caste (ordines), în fruntea cărora era noua
aristocraţie (nobilitas), alcătuită din vârfurile familiilor patriciene
şi plebee.
Pe plan extern, Roma a început o politică de expansiune, cucerind, în
urma unor îndelungate războaie, întreaga Peninsulă Italică. După ce
comunitatea romană a devenit o mare putere , Roma însăşi a devenit un
mare oraş.
În primele două secole ale republicii, arhitectura a înregistrat
progrese mai neînsemnate decât în epoca regalitaţii. Templul lui Ceres
este poate edificiul cel mai reprezentativ pentru epoca republicană.
Senatul roman a împânzit Italia cu un sistem de drumuri şi fortăreţe ,
a construit apeducte. S-au pavat străzile şi s-au ridicat şi decorat
edificiile publice. Ştiinţa de a construi un oraş au învăţat-o romanii
de la etrusci şi s-au inspirat totodată din minunata arhitectură greacă.
În urma războaielor de expansiune, Roma a ajuns bogată. Bogăţia a
schimbat şi înfăţişarea cetăţii. În locul caselor simple din lemn,
piatră sau cărămidă, au apărut case luxoase, împodobite cu statui şi
obiecte de preţ. Forul a fost împodobit cu clădiri din marmură. Statui
ale oamenilor iluştri , ale regilor, preoţilor şi eroilor timpurilor
mitologice au fost înălţate pe Capitoliu sau în forul roman.
Roma, oraşul în care se adunau toate bogăţiile, a fost, o perioadă
indelungată, centrul şi piscul lumii antice.
Bibliografie
• “Mică enciclopedie de istorie universală” , Marcel
D.Popa , Horia Matei , Ed.Politică 1988
• “Istoria Romană”, Theodor Mommsen, Ed.ştiinţifică
şi enciclopedică, Bucureşti 1987
• Mic dicţionar enciclopedic, Ed.enciclopedică
română, Bucureşti 1972
• Manual istorie cl.a V-a
• Internet
Cele mai ok referate! www.referateok.ro |