1
                                  CRISTOFOR     COLUMB
   Columb s-a născut în Geneva, Italia, în jurul anului 1451. Tatăl său a fost ţesător şi se presupune că Cristofor a intrat in acest comerţ de mic copil. Informaţii despre începutul carierei sale de navigator sunt nesigure. Oraşul independent genovez avea un port aglomerat şi se poate ca el să fi fost marinar pe nave comerciale.
La mijlocul anului 1470 a realizat prima sa călătorie spre insula Khios , situată în Marea Egee. În 1476 Cristofor Columb a navigat cu un convoi spre Anglia. În timp ce se afla în dreptul coastei Portugaliei convoiul a fost atacat de piraţi şi nava pe care se afla şi Columb s-a scufundat, însă acesta a înotat până la ţărm şi a găsit adăpost în Lisabona. Stabilindu-se acolo, unde fratele său Bartolomeu lucra drept cartograf, s-a căsătorit în 1479 cu fiica guvernatorului insulei Porto Santo. Unicul copil al lui Cristofor Columb din această căsătorie, Diego s-a născut în 1480.
Bazându-se pe informaţiile acumulate de-a lungul călătoriilor sale şi studiind cărţile şi hărţile din vremea sa, Cristofor a ajuns la concluzia că pământul este cu 25% mai mic decât se credea până atunci. În premiza acestor lucruri Columb a crezut că puteai să ajungi în Asia mai repede navigând spre vest. În anul 1484 şi-a prezentat ideile lui Joao II, regele Portugaliei, cerând finanţare pentru o călătorie spre vestul Oceanului Atlantic. Propunerea sa a fost respinsă de către o comisie regală maritimă.
Puţin timp după aceasta, Columb s-a mutat în Spania unde planurile sale au câştigat suportul unor persoane foarte influente, astfel aranjându-se o audiere în 1486 la Isabella I, regina Castiliei. Tot în acest timp a cunoscut-o pe Beatriz Enriquez, care a devenit amanta sa şi mama celui de-al doilea fiu Ferdinand Columb.
În Spania ca şi în Portugalia o comisie regală i-a respins planul. Cristofor Columb a continuat însă să caute ajutor şi în sfârşit în aprilie 1492 insistenţa sa a fost recompensată: Ferdinand V, regele Castiliei şi regina Isabella au fost de acord să sponsorizeze expediţia.
Contractul semnat menţiona că navigatorul devenea vicerege asupra tuturor teritoriilor descoperite şi i se mai atribuia o zecime din toate metalele preţioase descoperite sub jurisdicţia sa.
Prima călătorie
Cristofor Columb avea să pornească cu Santa Maria, o nava mare de aproximativ 30m lungime care era sub comanda sa, Pinta şi Nina, doua caravele mici de aproximativ 15m lungime. Cele două nave mai mici erau comandate de către Martin Alonzo Pinozon şi fratele său Vicente Yanez Pinozon. Navele au plecat din Palos de la Frontera (Spania) pe data de 3 august 1492 cu un echipaj de aproximativ 90 de oameni.
A doua călătorie
Columb imediat a plănuit o a doua expediţie cu 17 vase şi aproximativ 1500 de oameni, care a plecat din Spania în septembrie 1493. Debarcările au fost făcute pe insulele: Dominicană, Guadalupe şi Antigua. Pe data de 27 noiembrie vasele au ancorat la Navidad unde toţi oamenii au fost ucişi iar fortul a fost distrus. Columb a abandonat ruinele, şi aproape de Capul Isabella (Republica Dominicană), a stabilit o colonie care a devenit prima aşezare europeană în Lumea Nouă.
Părăsind colonia pentru o călătorie de explorare în primăvara anului 1494, Columb a cercetat coastele Cubei pe care el a considerat-o că nu este o insulă ci o parte a continentului Asian.
Când Columb s-a întors în colonia Isabela (29 septembrie 1494) a constatat că între colonişti se iscaseră serioase disensiuni iar o parte dintre ei erau deja în drum spre Spania pentru a-şi expune revendicările. Una dintre problemele majore cu care se confrunta Columb era ostilitatea băştinaşilor a căror iniţială prietenie a dispărut datorită brutalităţii europenilor.

1 Columb a reuşit să-i învingă pe băştinaşi în bătălia din martie 1495 şi a deportat un număr mare dintre ei în Spania pentru a fi vânduţi ca sclavi. Regina Isabella s-a opus şi supravieţuitorii au fost returnaţi. O comisie regală de investigaţii a ajuns la Isabella în octombrie 1495. Pentru că acest grup critica insistent politica sa, Columb a stabilit o nouă capitală în Santo Domingo şi a plecat spre Spania lăsându-l pe Bartolomeu la comandă. A raportat direct regelui Ferdinand şi reginei Isabella care au înlăturat orice critică la adresa lui Columb. Suveranii au promis că vor trimite o nouă flotă, dar pentru că le-a scăzut entuziasmul din cauza neproductivităţii coloniilor ,a durat aproape doi ani până când opt vase au fost trimise.A treia şi a patra călătorie
 
Columb a ridicat ancora în a treia sa călătorie pe data de 30 mai 1498. Prima debarcare a avut loc pe insula Trinidad (Sfânta Treime). Atunci a descoperit insula care se numeşte acum Venezuela. După ce a navigat de-a lungul coastei a intrat în Golful Paria. La gurile râului Orinoco a coborât puţin pe uscat. În jurnalul său de bord a scris că a găsit o “Lume Nouă” necunoscută încă europenilor. Columb a ridicat ancora din nou întâlnind şi alte insule noi printre care şi insula Margarita după care şi-a îndreptat cursul spre insula Espaniola.

Ajungând în Santo Domingo (august 31), Columb a găsit o parte din colonie revoltându-se împotriva fratelui său. A anihilat rebelii şi şi-a intensificat eforturile, însă inutil după cum s-a dovedit a fi, să convertească băştinaşii americani în creştini. De asemenea a extins operaţiunile de extragere a aurului. În acest timp adversarii săi din Spania au convins regalitatea că insula Espaniola ar trebui să aibă un nou guvernator. În mai 1499, coroana l-a îndepărtat pe Columb şi l-a numit pe Francisco de Bobadilla, care a ajuns pe data de 23 august 1500 pe insulă, şi i-a arestat pe Columb şi pe fratele său Bartolomeu. I-a încătuşat şi i-a trimis în Spania. Columb a insistat să rămână cu cătuşele până când regina avea să i le scoată. Monarhii i-au iertat pe cei doi fraţi şi i-au răsplătit ,dar au refuzat să le dea comanda coloniilor. Bobadilla a fost înlocuit ca guvernator după puţin timp de către Nicolas de Ovando.


Deşi Columb a primit suportul regal pentru o patra călătorie în căutarea unei rute vestice către Asia ,la dispoziţia sa au fost puse doar patru caravele în stare proastă de funcţionare şi i-a fost interzis să se oprească în Espaniola. Expediţia a pornit din Cadiz în mai 1502. La sfârşitul celor 21 de zile de cursă rapidă peste ocean, navele sale aveau neapărată nevoie de reparaţii. Columb a coborât ancora aproape de Santo Domingo, dar i-a fost interzis să intre în port deşi se apropia un uragan foarte puternic. După ce a terminat reparaţiile la nava sa, Columb s-a îndreptat spre apele din Honduras, apoi a navigat spre sud de-a lungul coastelor Americii Centrale timp de şase luni căutând o trecere spre vest. În ianuarie 1503 a debarcat în Panama şi a stabilit o aşezare, dar revoltele din cadrul echipajului şi problemele cu băştinaşii l-au făcut pe Columb să renunţe la această idee.

Expediţia s-a redus la două caravele ce navigau spre Espaniola dar vasele putrezite au eşuat aproape de Jamaica (23 iunie 1503). Columb a trimis mesageri în Espaniola cerând ajutor, în timp ce forţa băştinaşii să dea de mâncare oamenilor. Ajutorul a ajuns aproape după un an fiind întârziat deliberat de către Ovando. Puţinul echipaj care a mai rămas s-a îmbarcat pe data de 28 iunie 1504 spre Santo Domingo. Apoi a pornit spre Spania atingând Saluncar de Barrameda pe 9 noiembrie. De atunci Columb nu a mai navigat niciodată.
Ultimile luni ale vieţii sale au fost marcate de boală şi de încercări nereuşite de a-şi recupera privilegiile de la regele Ferdinand, deşi pe atunci Columb era destul de bogat. A murit pe data de 20 Mai 1506 în localitatea Valladolid. Rămăşiţele sale au fost mai târziu aduse în Sevilla, apoi transferate în Santo Domingo, mutate la Havana (Cuba),şi în cele din urmă(1899) au fost returnate la Sevilla. (Unii istorici cred că rămăşiţele aduse din Santo Domingo nu erau ale sale, deci osemintele sale pot fi încă acolo). Oriunde se odihneşte Cristofor Columb acum, cercetările moderne au diminuat considerabil reputaţia eroică pe care a câştigat-o în secolul 19-lea, deşi calităţile sale de navigator sunt celebrate şi acum.