1 Foametea şi suferinţa de dupa război
 
În tot satul foarte multa lume nu avea nici un fel de hrana, din care cauza se alimenta cu borhot si loboda, si multi copii, ramasi fara parinti, umblau din casa în casa, din sat în sat, cersind si hranindu-se cu buruieni. Pâinea nu poate fi cumparata nicaieri. Toata populatia din sat manânca fân si vite moarte..." Multe familii din  tot satul nu aveau alta hrana decât tescovina si ciocleje, chiar daca aveau câte 5-6 hectare de pamânt. Aspectul cu adevarat oribil al foametei era canibalismul. Pe la începutul lunii iunie 1946, câteva cazuri de canibalism au avut loc. Au fost constatate cazuri de furt al cadavrelor duse la cimitir si ramase neînmormântate. La multe cadavre gasite în diferite alte locuri prin sat "li s-au luat muschii si membrele". Foametea a provocat o crestere înspaimântatoare a criminalitatii. Furturile, mai întotdeauna de produse alimentare, devenisera fenomenul cel mai obisnuit, si aceasta în asa masura, încât omul îsi putea usor pierde viata pentru o gura de pâine sau pentru un pumn de graunte.
 
În 1947, o taranca din sat a taiat, în scopul de a-i mânca, doi din cei patru copii ai sai, o fetita de sase ani si un baietel de cinci ani. Un taran a chemat la el o vecina pe care a sugrumat-o si a mâncat-o. Un alt om din sat
si-a omorât nepotul de 12 ani, care venise la el, si l-a mâncat.



 Interviu de la bunica mea Muşeţanu Ioana 1938
― Prin anii ’45 ’46 eu eram foarte mică aveam doar 8-9 ani dar unele amintiri le ţin minte şi acum. Pe atunci noi eram o familie puţin mai bogată, aveam 300 de oi, doi cai puternici şi iuţi. Tata era morar avea o moară de făină şi nu prea duceam foamea. În fiecare lună veneau soldaţi în sat şi lu-au fară milă din toate casele tot ce gaseau de mîncare. El avea relaţii cu oameni de la conducere de aceea nu prea am avut probleme cu soldaţii, însă într-o zi au venit soldaţii şi pe la noi, tata era la moară, soldaţii ne lua  cîteva oi şi cînd să plece sau întîlnit cu el. Nu putea să stea făra să spue nimic a făcut gălagie să dea oile înapoi s-a şi bătut puţin cu ei dar, ei fiind mulţi nu putea să-i oprească. Din ce în ce veneau tot mai des şi lu-au tot ce găseau. Oamenii din sat se rugau în genunchi să-i lase o bucată de pîine măcar pentru copii. Odată soldaţii au început să strîngă toţi bărbaţii şi cai din sat pentru ai duce la război, tata a urcat pe un cal luînd-ul de ham şi pe al doilea şi a fugit pe rîpă spre pădure, au tras cu armele după el lau şi rănit la un picior de atunci n-a mai putut mişca acel picior. Venia noaptea odată la cîteva zile lua mîncare şi se ascundea din nou. Dar în scurt timp lau găsit şi lau închis la puşcărie. Înainte de a se întîmpla asta a săpat într-o noapte o gaură mare sub pat ca să ascundem acolo saci cu tărîţă pentru turte dar eau găsit şi acolo şi au luat tot. Toate aceste le duceau la Chişinău şi putrezeau acolo. Oamenii din sat flămînzi mîncau porumb şi beeau apă se înflau şi mureau. Foarte mulţi oameni au murit. Nimeni nu vroiau să sape mormîntul pentru oamenii morţi, dacă era un mormînt mai mare se aruncau la zece oameni şi asa îi lăsau. Se creşteau animale păsări sub pămînt pentru a nu vedea vecini şi a nu auzi nimic, dacă aflau se duceau la soldaţi şi le spune-au pentru asta le dădea o felie de pîine.
Acea perioadă a fost grea dar eu nu prea am înţeles-o fiindcă eram mică, dar una am înţeles ca război, foametea şi sărăcia toate duce spre un lucru şi anume spre moarte!