1                                       MIRCEA CEL BATRAN

                                                                  1386-1418

   
   1.Hotarele tarii.
       MIRCEA CEL BATRAN a fost unul dintre cei mai straluciti vuievozi pe care i-a avut Tara Romaneasca.Vi-
teaz in razboi,iscusit diplomat in timp de pace,bun organi-
zator si carmuitor de tara, putini din domnii nostri ii pot sta alaturi.Dusmanii insisi l-au laudat;astfel,un cronicar
al turcilor,Leunclavius,il socoteste drept ,,cel mai viteaz si
cel mai ager’’dintre principii crestini.Pe vremea lui Mircea
Tara Romaneasca a atins cea mai mare intindere din toate timpurile.Tara Romaneasca se intindea asadar si peste  
munti ,unde domnul avea ca feude Amlasul si Fagarasul,
cuprindea si malul drept al Dunarii incepand cam din dreptul Turtucaiei.Felul in care Dobrogea a ajuns in mana lui Mircea nu e inca bine lamurit.Probabil, faptul a avut loc prin lupta,poate prin lupta cu turcii care-l atacasera pe Ivanco.Darstorul-Silistra de astazi- va fi si el castigat in aceeasi epoca-1388-1389.
1.Lupte cu turcii
POLITICA EXTERNA a lui Mircea  a fost dominata de un fapt capital:primejdia turceasca..Toate razboaiele lui Mircea se fac cu turcii,nici unul cu ungurii,cu
moldovenii si cu atat mai putin ,prin urmare ,cu polonii.Turcii,in plina expansiune cuceritoare,aveau mult mai multe mijloace
decat domnul muntean.Dar rezistenta lui indelungata-provocand admiratia adversarilor insisi-a avut un rezultat de cea mai mare insemnatate:a pastrat fiinta statului muntean in timp ce Bulgaria cadea sub loviturile lui Baiazid si era  prefacuta pasalac turcesc.Tara Romaneasca a putut rezista si a asigurat astfel continuitatea vietii sale politice.
       Inceputul conflictului cu turcii a avut loc in anul 1389,cand Mircea a trimis-dupa unele cronici turcesti -un corp de oaste ca sa-l ajute pe Lazar,cneazul sarbilor,in razboiul pe care acesta il declarase sultanului Murad.Lupta s-a dat pe locul numit Campia Mierlelor (Kossovopolje,in sarbeste).La inceput se parea ca biruinta va fi a crestinilor, mai ales dupa ce un sarb fanatic, Milos Oblici ,patrunse pana la locul unde se afla sultanul Murad si-l ucise cu lovituri de pumnal.Fiul lui Murad Baiazid  supranumit si Ildaram (Traznetul) din cauza repeziciunii
hotararilor si miscarilor sale,lua insa imediat comanda armatei turcesti si schimba retragerea initiala intr-o stralucita victorie.Crestinii fura zdrobiti:cneazul Lazar insusi isi pierdu viata.
        Mircea trebuia acum sa astepte ca turcii sa se razbune
De aceea ,el fortifica linia Dunarii.Atacul lui Baiazid s-a produs in 1394;lupta a avut loc la Rovine,langa o apa (mai degraba Jiul decat Argesul),
in ziua de 10 octombrie. Ostasii lui Mircea se luptara cu vitejie si castigara biruinta;dar, asa cum se va intampla 200 de ani mai tarziu la Calugareni.Mircea, dupa o noua lupta,defavorabila in regiunea Curtii de Arges , trecu peste muntii, la Brasov; aici se incheie la 7 martie 1395 ,in conditii de perfecta egalitate ,un tratat de alianta cu regele Sigismund al Ungariei.
        Participarea lui Mircea la lupta de la Nicopole facu pe Baiazid sa intreprinda, in anul 1397, o expeditie de razbu-
nare in Tara Romaneasca.Ostile turcesti insa fura invinse: ne-o spune in chip categoric un cronicar bizantin.O alta victorie a reputat Mircea in 1400.
         Dupa aceasta, urma pentru Mircea o perioada ceva mai linistita.In 1402,iulie 28 avu loc la Ankara,o lupta intre Baiazid si Timur-Lenk (Timur cel Schiop),hanul mongolilor.Sultanul turcilor,a carui armata era numeric inferioara, fu invins si facut prizonier; inchis intr-o cusca si purtat prin Asia in urma invingatorului , el muri curand dupa aceea.In urma lui ramasera mai multi fii care incepura indata (anul 1403) o lupta apriga pentru mostenirea parinteasca.Mircea se amesteca in aceasta lupta interna si sprijini cu armele pe unul din fii, pe Musa
Acesta si ajunse sa fie incoronat sultan la inceputul anului 1411.Din nefericire insa,aceasta situatie nu dura mult.Musa
fu invins de un alt frate, Mohamed care ramasese singurul stapanitor al imperiului (1413).El provoaca o expeditie de razbunare a lui Mohamed in Tara Romaneasca,in 1417; cu acest prilej luara turcii cetatea Giurgiu si a cedat otomanilor si Dobrogea.
3.Activitatea interna
 IN AFARA DE LUPTELE sale stralucite,Mircea mai este insemnat si prin felul cum a stiut sa gospodareasca tara ,facand sa se rezolve comertul si viata economica,in general.El a acordat  brasovenilor un nou tratat de comert ,1413,specificand vama pe care ei trebuiau sa o plateasca;se aduceau marfuri atat din Rasarit,,,de peste mare “,cat si din Apus,tocmai din extremitatea cealalta a Europei.Alte doua tratate de comert au fost acordate de voievod liovenilor, unul probabil in 1403,al doilea in 1409.Mircea a ridicat o noua ctitorie, de piatra si caramida aparenta, la Cozia, acordandu-i bogate danii, ca si manastirii Tismana, precum si multora din celelalte lacasuri existente in vremea aceea.
         Mircea a murit la 31 ianuarie 1418 si a fost ingropat in ctitoria sa de la Cozia, intr-un sarcofag de piatra,cioplit ca in Apus.Chipul marelui voievod se vede si astazi pe peretele ctitoriilor.







                   Vlad Ţepes(1456-1462)
Ţepeş a fost un domnitor pe cât de viteaz, pe atât de drept. El a pedepsit aspru pe acei boieri care trădau şi treceau de
     partea otomană.
Nu mai vorbim de hoţi, pe care domnitorul îi ura şi îi pedepsea cu severitate, trăgându-i în ţeapă





Luptele cu Otomanii

   Vlad Ţepeş şi-a întocmit oastea din boieri de ţară ,ţarani liberi şi târgoveţi.Din rândurile celor mai viteji a ridicat dregători şi că- pitani de oaste.
El l-a înfruntat cu curaj pe Mahomed al doilea.
În răstimp de şase ani de domnie,el n-a avut ca alţi domnitori răgazul necesar pentru a retrage populaţia în munţi şi a-şi alege un loc favorabil luptei .Otomanii năvăleau pe neaşteptate în grupuri mai mari sau mai mici,prădau,jefuiau şi ucideau fără milă.Pe femei le luau în robie.
Ţepeş era meşter în  întinderea capcanelor de tot felul.Este cunoscut aşa-numitul atac de noapte.Într-o noapte întunecoasă Ţepeş cu o mână de oşteni îmbrăcaţi turceşte a pătruns în tabăra vărmaşilor.Românii au făcut mare zarvă.Otomanii au ieşit din corturi crezând că este vorba de o întreagă oaste românească.
Ţepeş şi ai săi se rătrăseseră pe nesimţite,iar otomanii
se măcelăriră între ei până la ziuă.În 1462 sultanul voi să-l prindă pe Ţepeş printr-un vicleşug.Trimisese pe Hamza-Paşa la Giurgiu pentru a lua de la Ţepeş 500de copii ceruţi ca ostatici.Dar Ţepeş nu se lăsă înşelat.Ascunde în pădure o oaste de viteji şi,cănd Hamza-Paşa se pragătea să-l prindă,aceştia sariră la luptă şi-I spulberă pe otomani.Cei prinşi erau traşi în ţeapă.








Sfârşitul lui Ţepeş
Văzând acest lucru sultanul,veni în aceleaşi an în fruntea oşti numeroase.Ţepeş nu mai are forţe să i se opună pleacă în Transilvania  şi de acolo la regele Ungariei,Matei Corvin.Dar acesta crede în acuzaţile negustorilor saşi, Care îl urau pe Ţepeş şi care l-au pârât regelui că a trecut de partea turcilor.Matei corvin îl va întemniţa o vreme,apoi eliberat,Ţepeş participa la alte campanii împotriva turcilor,însă domnia şi-o va redobândi abia în 1476.El continuă cu aceeaşi înflăcare lupta pentru independenţă,
dar în aceleaşi an cade victimă unui complot al boierilor.Se pare că mormântul viteazului domnitor se află la Snagov.





1 Datorita obligatiilor financiare fata de sultan,care erau covarşitoare s-a ajuns la revolte antiotomane cum a fost aceea condusa de Radu de la Afumati,domn al TARII ROMANESTI  intre 1521-1529,cu mici intreruperi.









  RĂZBOIUL ANTIOTOMAN DE SUB CONDUCEREA LUI MIHAI VITEAZUL. UNIREA POLITICĂ A TĂRILOR ROMÂNE
                            1593-(17-19 AUGUST)1601

  Angajarea Ţărilor Române în războiul antiotoman de la sfîrşitul sec. al XVI-lea a fost  determinată de factori interni şi externi.
  Criza Imperiului Otoman   în ultima treime a sec. al XVI-lea s-a manifestat şi în Ţările Române prin agravarea dominaţiei otomane au încetat, iar aceasta a avut drept urmare înăsprirea suzeranităţii asupra Ţărilor Române. A fost instaurat un regim politic controlat de Poartă, care încălca stipulaţiile ahidnamelor (capitulaţiilor), menite să reglementeze  relaţiile româno-otomane.
  În lupta antiotoman domnul Ţării Româneşti miza pe o susţinere a popoarelor balcanice: a negusto- rilor şi clerului din Balcani, a conspiraţiei greceşti  antiotomane etc.
   Rolul hotărîtor în concentrarea forţelor antiotomane trebuia să-l joace unirea eforturilor Ţărilor Române.Acţiunile antiotomane ale românilor s-au desfăşurat într-un cadru politic extern favorabil, determinat de constituirea unei coaliţii europene antiotomane- Liga Creştină, iniţiată de Imperiul Hasburgic şi Statul Papal, la care au mai aderat Spania şi ducatele din nordul Italiei- Toscana, Mantova, Ferara, nu însă Polonia şi Anglia, care au ocupat o poziţie rezervată faţă de coaliţie.
   Aceştia au fost factorii ce au servit drept premisă a războiului antiotoman şi a unirii politice a Ţărilor Române sub conducerea lui Mihai Viteazul.

Războiul antiotoman. Mihai Viteazul devine domn al Ţării Româneşti în octombrie 1593, fiind sprijinit de marele vizir Sinan Paşa, de puternica familie a Buzeştilor (din Oltenia, unde Mihai fusese ban) şi de Cantacuzinii aflaţi la Constantinopol.
   În anul cînd noul domn al Ţării Româneşti urca pe tron, Liga Creştină depunea eforturi pentru a atragere Ţările Române în coaliţie, deoarece aşezarea şi aşezarea strategică şi potenţialul lor militar puteau fi decesive într-o confruntare cu otomanii. La 13 noiembrie 1594 la Bucureşti şi Iaşi se declanşează insurecţia antiotomană prin acţiunea asasinării garnizoanei otomane şi a cămătarilor levantini.
   În iunie 1595 Sigismund semnează un tratat similar cu Aron Vodă. Dar suspectînd pe domnul moldovean de infedilitate, sigismund îl înlocuieşte cu Ştefan Răzvan, care recunoaşte de asemenea suzeranitatea ardeleană. Sigismund devine suzeranul Tării Româneşti şi al Moldovei.
În vara anului 1595 a avut loc prima confruntare serioasă dintre oastea Ţării Româneşti şi cea osmană, condusă de Sinan-Paşa.Turcii dispuneau de un efectiv de 50.000-80.000 de oameni,                                                                             oastea  lui Mihai- de 16.000-18.000 de oameni  şi 12 tunuri cărora li se alăturase   un detaşament ardelean, condus de Albert Kiraly.Mihai,retras într-o poziţie mai favorabilă                                                                            obţine la Călugăreni, la 13 august 1595, o remarcabilă victorie punînd pe fugă oastea otomană.Pierderile otomane erau mari,dar superioritatea numerica a turcilor il face pe Mihai sa se retraga.Sinan-Pasa ocupa Bucurestiul si Targoviste,ridica fortificatii si incepe sa oragnizeze teritoriul potrivit sistemului de pasalac. În octombrie 1595 oastea transilvăneană, cea moldovenească şi cea muntenescă fac jonctiune,atacand împreună pe otomani.
  Ultimii sunt urmăriţi, atacaţi la Giurgiu şi cu mari pierderi se retrag în panică peste Dunăre.
Campania din 1594-1595 a dus la înlăturarea suzeranităţii Otomane prin acţiunile unite ale forţelor muntene,transilvănene  şi moldovene.
                                                                          


                                                                              
                                                                          
                                                                                 
                                                                            
                                                                           .
            
Între timp, coaliţia se destramă: cancelarul polon Ian Zamoyski îl detronează pe Ştefan Răzvan, înlocuindu-l cu Ieremia Movilă (1595-1606). Ca urmare,Mihai, la propunerea vizirului încheie pace cu Poarta, care îl recunoaşte domn (ianuarie 1597).
   Profitînd de răgaz, Mihai întăreşte ordinea în ţară. În noiembrie-decembrie 1595 el adoptă un AŞEZĂMINT prin care interzicea dreptul de stămutare a ţăranilor dependenţi, numiţi rumâni. Această măsură era menită să statornicească populaţia satelor şi să asigure veniturile vistieriei statului.
În 1598, la Tîrgovişte, Mihai Viteazul încheie un un tratat de alianţă cu Imperiului Habsburgic prin care împăratul Rudolf al II-lea îi recunoaşte lui Mihai domnia erieditară şi îi acordă ajutor financiar pentru a năimi lefegii şi a opri pe otomani la Dunăre. Noul tratat a anulat clauzele tratatului de la Alba Iulia cu Sigismund Bathory din 20 mai 1595. Alianţa cu Imperiul Habsburgic a redeschis ostilaţiile cu turcii. O campanie întreprinsă de oastea lui Mihai peste Dunăre (care ajunge pînă în Balcani), îi face pe turci să revină la relaţii de pace. Ca urmare a luptelor împotriva otomanilor din 1594-1599 Ţara Româneascăn şi-a redobîndit independenţa.
Unirea politică a Ţărilor Române.
Evenimentele politice şi militare din 1594-1599 l-au convins pe Mihai Viteazul că înlăturarea suzeranităţii otomane este posibilă numai prin unirea eforturilor celer trei ţării româneşti. Colaborarea
s-a destrămat atît în urma instaurării în Moldova a domnului Ierimia Movilă, cît şi a renunţării lui Sigismund Bathory la tronul Transilvaniei. După o scurtă revenire la tron, el renunţă din nou în favoare vărului său, cardinalul polonez Andrei Bathory. Ultimul încheie pace cu turcii şi vara anului 1599 îi cere lui Mihai să renunţe la tronul Ţării Româneşti.
   Domnul muntean trimite soli la împăratul Rudolf al II-lea, cerându-i încuviinţarea de a-l înlătura pe Andrei Bathory din Transilvania.
   Oastea munteană trece Carpaţii în două coloane, care fac joncţiune lîngă Sibiu la 16 octombrie 1599, iar la 18 octombrie, ăn conuscuta bătălie de la Şelimbăr, Andrei Bathory este înfrînt . Fiind prins de secui, el este decapitat. La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul intră în capitala principatului-Alba Iulia.
Dieta îl recunoaşte la locuiţitor al împăratului.
   Mihai Viteazul, care se intitula domn al Ţării Româneşti şi Ardealului, ia măsuri pentru a-şi consolida domnia. El întroduce doi boieri munteni în Consiliul principelui, aşază  în cetăţi pîrcălabi proprii, face donaţii de domenii boierilor munteni, încercînd şă-şi creeze o bază socială proprie. Totodată scuteşte de biruri preoţii români şi duce o politică ecleziastică de dialog cu catolicismul. Scopul preconizat era elimenarea bisericii calvine şi unitariene şi întroducerea bisericii ortodoxe alături de catolicism şi luteranism în sistemul religiilor recepte. Această măsură însemna o deschidere spre recunoaşterea românilor  ca element politic.
    Domnul a întărit vechile privilegii ale secuilor şi a obligat Dieta să acorde drept de păşunat satelor româneşti.
   Consolidându-şi domnia în Transilvania, Mihai întreprinde un nou efort pentru a readuce Moldova în tabăra antiotomană, cu atît mai mult cu cît domnulei, Ieremia Movilă, ajutat de poloni, avea intenţia de a-l instala domn în Ţara Românească pe fratele său Simion Movilă, fiind susţinut de o parte din boierii munteni.
  În mai 1600 oastea munteană (17000 de oameni), divizată în trei coloane, pătrunde pe teritoriul Moldovei. Intrarea în Suceava şi Neamţ se făcea fără luptă. Într-un act din 6 iulie 1600 Mihai Viteazul se intituleză Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi toată Moldovei. Frontul antiotoman este refăcut. Domnul ia măsuri pentru a atrage boierii şi populaţia Moldovei de partea sa. Orăşenii şi sătenii care au avut de suferit în urma campaniei erau scutiţi de dări pe 6 ani. Urcarea lui Mihai pe tronul Moldovei a fost consfinţită de un sinod bisericesc în frunte cu mitropolitul Dionisie Rally.

    Vestea despre frămîntările politice din Transilvania îl face pe domn să părăsească Moldova (aug.1600), unde lasă locţiitor pe Marcu Vodă  (fiul lui Petru Cercel, fostul domn al Ţării Româneşti).
Dar în scurt timp domnia Ţării Moldovei este reluată de Ieremia Movilă, ajutat de poloni.
   Nobilimea maghiară, ostilă unei supramaţii române, s-a alăturat generalului austriac Basta (care nutrea planuri ambiţioase în privinţa principatului) şi l-a învins pe Mihai la Mirăslau la 18 septembrie 1600.
  Intenţiile nobilimii ardelene de a-l readuce la domnie pe Sigismund Bathory îl fac pe împăratul Rudolf  să-l primească pe Mihai aflat la Viena, apoi la Praga, şi să apeleze la serviciile lui în redobîndirea Transilvaniei. Lui Mihai i se promit subvenţii pentru reorganizarea oştii şi se trimite poruncă lui Basta să colaboreze pentru izgonirea lui Sigismund din principat. La 3 august 1601 la Guruslău (lîngă Zălău) oştirele lui Mihai şi Basta îl înfrîng pe Sigismund. O răscoală în Ţara Românească duce la izgonirea lui Simion Movilă din scaunul muntenesc. Mihai Viteazul putea să readucă sub ascultarea sa Transilvania şi Ţara Românească. Însă habsburgii, care îşî aveau scopurile lor în Ţările Române, pun la cale asasinarea lui Mihai prin intermediul generalului Basta, la 19 august 1601pe Campia TURZII.Astfel se incheie viata unui mare comandant de obsti si a unui unificator de tara.