1 Stiri privitoare la istoria Tarilor Romane in
cronicile ucrainene (  XIV-XVII )



            Poporul roman si ucrainean au avut secole de-a randul cele mai stranse legaturi economice , politice si culturale . Daca ne-am referi la indelungata colaborare militara antiotomana , care a unit timp de mai multe veacuri pe romani si pe cazaci , afirmatia de mai sus ar fi suficient ilustrata .
      Trecutul comun de suferinta , de jertfe si de lupte a lasat multe si adanci urme in izvoarele documentare si narative ale celor doua popoare . Cronicile ucrainene redau evenimentele din perioada cazaceasca a istoriei ucrainene ( 1642 – 1782 ) , de unde si denumirea de anale cazacesti . Istoriografia ucraineana s-a dezvoltat in secolul XVII , in acea epoca a luptei pentru independenta , istoriografie care insa in contextul vremii are si un colorit bisericesc . Printre cronicile ucrainene din secolul XVII – XVIII , o cronica este amintita si de P.Panaitescu ( ,, Scurta descriere a Rusiei Mici ’’ ) . (1)
      In secolul XVII , o cronica ucraineana de seama este ,, Cronica martorului ocular ’’ , scrisa de Roman Romanovski . Acesta s-a nascut prin 1622 la Nejin , in Ucraina din stanga Niprului , dintr-o familie de targoveti , apoi a trecut la cazacime , in ale carei randuri il aflam in marea lupta de eliberare din 1648 . La varsta de 30 de ani , el apartinea deja paturii suprapuse militare cazacesti , ocupand o serie de functii militare : administrator al tezaurului militar in regimentul din Nejin , revizor al tezaurului militar , judecator militar si loctiitor de colonel . La sfarsitul vietii in anul 1703 , era preot la biserica Nikolskaia din stanga Niprului . Se pare ca a scris cronica prin anii 1676 – 1677, mergand cu insemnarile pana in anul 1702 .
    Dupa cum rezulta din diferite pasaje ale cronicii , ca si din datele sale biografice , Roman Raruska a fost martor ocular al evenimentelor descrise , ceea ce mareste gradul de autenticitate a informatiilor pe care ni le da , intre altele despre Moldova , din a doua jumatate a secolului XVII . (2)
    In conditiile istorice in care a trait , conceptia sa este teologica si dovedeste apartenenta in randul nobilimii ucrainene . Astfel , el insusi invoca cauza principala ,, persecutarea religiei pravloslavnice de catre poloni si asuprirea cazacilor . Dar pentru a intelege mai bine pozitia sa de clasa , e necesar sa ne referim la diferentierea de clasa din randul cazacimii si la contradictiile dintre clasa suprapusa si poprul de jos ( golatba ) .
    Asa cum romanii s-au ridicat la lupta impotriva otomanilor , este adevarat ca si poporul ucrainean s-a ridicat la lupta impotriva Poloniei , panilor , realizandu-se o uniune nationala a tuturor fortelor in cadrul celor doua popoare . In lupta jugului polon s-au unit la inceput fortele poporului : taranii , starsina cazaceasca , targovetii , cazacimea si o parte din sleahta ucraineana mica si mijlocie . Dar pe masura ce se dezvolta lupta victorioasa a lui Bogdan Hmelnitski ( 1648 – 1654 ) , interesele de clasa ale taranimii ucrainene cereau nimicirea intereselor sistemului feudal polon . In schimb , starsina cazaceasaca , sleahta ucraineana , patriciatul urban , cazacii mestesugari si negustorii din orase , temandu-se de masele populare , cautau sa ajunga la un compromis cu Polonia panilor , spre a-si consolida interesel lor de clasa (3)
       Astfel , cronica lui Roman Raruska este o lamentatie despre distrugerile , jafurile , loviturile indreptate de poprul de rand impotriva claselor instarite , lamentatie strabatuta de un ton de compasiune la adresa sleahtei polone , a panilor jefuiti si ucisi de masele populare cazacesti . ,, Tot atunci in 1652 , Hmelnitki veni la Camenita si luara in prinsoare multi oameni nevinovati , ceea ce vazand si auzind polonii se infricosara tare , gandind ca victoria de la Karsun s-a intors impotriva lor si toti se pregatira sa fuga dincolo de Vistula pe tarmurile marii , la Danzing . ’’ (4)
Autorul cronicii nu a inteles corect , actiunea patriotica intreprinsa de Hmelnitki care ptat nu numai pentru interesele cazacilor ci si pentru interesele , nevoile , aspiratiile seculare si sperantele poporului ucrainean ingenunchiat sub jugul panilor polonezi . Roman Raruska judeca cu asprime , negativ , lupta lui Bogdam Hmelnitski care a mers pana la capat , salvand poporul ucrainean de jugul polon nobiliar , si reunindu-l cu poporul rus in 1654 , prin hotararea Radei de la Pereiaslav .Victoriile lui Hmelnitski , succesele cazacimii asupra sleahtei polone , intreaga lupta de eliberare a cazacilor , nu provoaca nici un entuziasm cronicarului . (5)
       Omul ce detinuse candva importante demnitati militare , sitauandu-l printre cazacii fruntasi , si manevrase mari averi pe care le pierduse ulterior , ajungand in faza unui umil preot de provincie , nu putea sa se arate altfel decat dezamagit de lupta care lui nu-i adusese nici un beneficiu material . Stilul cronicii este simplu , lipsit de florile retoricii scolastice , intr-o limba vie , apropiata de cea populara .
        Cronica ,, Scurta descriere a Rusiei Mici ’’ este o compilatie , alcatuita in deceniul III al secolului XVIII de un autor necunoscut pe baza cronicii scrise in 1710 de polcovnicul Hadiaci Grigore Gvabianka (6) . Autorul anonim s-a folosit de opera lui Gvabianka , opera care utilizase diverse letopisete , ,,ziare’’ si alte marturii vechi . Acestea cuprind numeroase stiri din istoria ucraineana , rusa , polona , suedeza si romana , cele mai multe din secolul XVII . In aceasta cronica exista o atitudine pozitiva fata de lupta de eliberare a lui Hmelnitski , iar cand vorbeste de moartea acestuia , nu ezita sa-i faca un miscator elogiu . Scriind in 1710 opera sa , Gvabianka era in masura sa aprecieze corect lupta de eliberare a lui Hmelnitski , mai ales ca in calitate de polcovnic de Hadiaci , era si un beneficiar al acestei lupte . (7)
         Referitor la relatiile cu Vasile Lupu , domnul Moldovei ( 1634 – 1653 ) , cu Bogdan Hmelnitski sunt multe informatii . Bogdan Hmelnitski dupa victoriile obtinute asupra polonezilor , la Pilava , Zborow , era un fel de rege al Ucrainei . El primea ambasadori si stabilea legaturi cu Crimeea , Turcia , Moldova , Ungaria ,Suedia etc . El a cerut in casatorie pentru fiul sau Timus ( Timotei ) , pe fata lui Vasile Lupu , domnita Ruxandra . (8) Din cauza refuzului in 1650 , Moldova a fost atacata de cazacii ucraineni si a fost devastata pana in munti si nulti oameni au fost dusi in prinsoare . In  1652 , Timus Hmelnitski insotit de 12000 de cazaci , venea la Iasi pentru a se casatori cu Ruxandra . Sub presiunea facuta de tatal sau asupra lui Vasile Lupu , ,, Cetatea Sucevei a fost arsa , cat si a boierilor moldoveni care il amenintau pe domni ca daca nunta nu are loc , il dau ei pe domn pe mana lui Bogdan Hmelnitski ’’ . Nunta a avut loc la Iasi , desi domnului Moldovei i s-a pustiit tara si i s-a ars capitala . (9)
  
1   In 1653 are loc alungarea lui Vasile Lupu din domnie de catre munteni si ardeleni, moment in care domnul Moldovei este ajutat de ginere : ,, Hmelnitski cu oastea cazaceasca veni la Iasi , invingandu-i pe dusmanii socrului sau si il aseza pe acesta in domnie , dar dupa aceasta , Matei Basarab si Racoczi II , vazandu-se amenintati , alungara a doua oara pe Vasile Lupu din domnie si pe Timus din Iasi , in timp ce soacra sa si cu cazacii se inchisesera in cetatea Sucevei. Acolo dupa ce cazura multi din ambele parti , Timus fu ranit la un picior de un obuz . ’’ –aceasta rana ii provoca moartea ginerelui peste cateva ore . (10) Doamna Ecaterina , ascunse ostasilor moartea lui Timus.Peste cateva zile , ei declarara ca vor depune armele si vor deschide portile cetatii, caci ei fiind cazaci , luptara pentru fiul hatmanului lor . Doamna le aminti ca sunt ostasi si ca si-au dat cuvantul sa apere Cetatea . Cazacii care se scalda cu sange dar au suflete de copii , o vazura pe aceasta femeie  murind de foame alaturi de ei , o vazura spaland ranile lui Timus si le fu mila de ea . Ca un singur om ridicara mana dreapta , jurand s-o apere pana la ultima suflare . Nici foametea , nici setea , nici zilnicile asalturi ale dusmanului , nu-i facura sa-si calce cuvantul . Cazacii zaporojeni s-au intors in Ucraina , ducand cu ei trupul capitanului . Pe drum , convoiul se intalni cu Bogdan Hmelnitski , care venea cu o puternica armata in ajutorul fiului , dar prea tarziu . Intalnind lugubrul convoi , hatmanul muscand din buze spuse : ,, Multumesc tie Doamne ca nu l-ai lasat sa cada in mana dusmanului ’’ . Doamna Ruxandra nastea in acel moment 2 gemeni la 22 octombrie 1653 , cand la Cehrin , sosea corpul barbatului ei . Dupa un an de casatorie , la 24 de ani era vaduva . Din partea socrului ei , a primit Cetatea Rascovului pe malul Nistrului , de unde a privit de la o fereastra la stepele Ucrainei si de la alta la campiile Moldovei . Nu va mai parasi Ucraina niciodata.(11)Numele polcovnicului cazac care dupa moartea lui Timus Hmelnitski semna capitularea cazacilor la Suceava in 1653 , este Nicolae Federenka , ales de doamna Ecaterina . (12)
   Un alt izvor istoric este ,, Culegerea istorica ’’ a lui St.V.Lukomski , cu o valoare redusa , deoarece autorul a trait cu 2 secole dupa evenimentele relatate de el . Culegerea istorica vorbeste de inlaturarea din domnie a lui Bogdan Lapusneanul si ca aceasta se datoreaza uneltirilor sale cu polonii , ba mai mult tanarul domn se si supuse regelui polonez . (13) In 1569 , domnitorul incheiase un tratat umilitor cu Polonia , prin care se obliga a veni in ajutorul Poloniei cu oameni si cu toate mijloacele sale , nu numai cand va fi chemat de rege , ci si cand va fi chemat de hatmanii acestuia , ca nu va intreprinde nimic chiar de-ar fi interesul Moldovei fara invoirea regelui polon .
      ,,In locul domnului mazilit de turci pentru orientarea sa filo-polona , veni la Iasi ca nou domn , Ioan Voda , insotit de 20000 de turci , in timp ce Bogdan , refugiat in Polonia cerea ajutorul polonilor spre a-si redobandi tronul . Oastea sosita in ajutorul lui Bogdan Lapusneanul aduse tunurile de la Hotin si se ciocni cu avangarda turco-moldoveana pe Prut la Stefanesti . La 2 ani dupa alungarea lui Bogdan , Ioan Voda incepe marea sa lupta de eliberare de sub jugul turcesc , lupta in care fu ajutat de vitejii cazaci ’’ . (14)
      ,,Prin Ioan Voda , Dumnezeu a vrut sa arate tuturor crestinilor cum trebuie luptat impotriva otomanilor’’-aprecia Alexandru Gaugnin in ,,Istoria Poloniei’’.
    Fragmentul din ,,Scurta descriere a Rusiei Mici’’ foarte rezumativ ne informeaza ca hatmanul Zaporejului a ajutat pe Ioan Voda in 14 lupte norocoase . De fapt numarul luptelor la care au luat parte cazacii in Moldova , in 1574 , par a fi 11 , dupa cum rezulta din analiza cronicilor lui Lukomski si Nicolae Costin . (15) Compilatia lui Lukomski incepe relatarea maretei epopei a eroicei lupte a lui Ioan Voda impotriva turcilor prin aratarea motivelor care l-au impins la lupta . Petru Schiopul oferise sultanului selim mari sume de bani pentru a-i da tronul Moldovei . Pentru a-si mentine domnia , Ioan Voda trebuie sa promita sultanului aceeasi suma , in caz contrar urmand a fi mazilit . Refuzand marirea tributului , el s-a hotarat de lupta . (16)
     Se confirma in opera lui Nicolae Costin , cererea de ajutor la cazaci si venirea cazacilor in Moldova sub conducerea hatmanului Svierciovski ( 1200 de cazaci ) . Impotriva moldovenilor si cazacilor uniti , vine domnul Tarii Romanesti , Alexandru cu fratele sau Petru Schiopul cu 30000 de turci , 2000 de unguri si 40000 de munteni la Jilistea . (17) Armata cotropitoare ar fi trecut raul Moldova si si-ar fi asezat tabara langa acel rau . Intr-o luptade avangarda sunt prinsi 400 de munteni , iar dupa aceea urmeaza lupta cea mare , in care moldovenii si cazacii atacara din 4 parti pe dusmani langa apa Moldovei , cauzandu-le o infrangere decisiva . Grigore Ureche aprecia : ,,Fara veste i-a inconjurat si i-a prins pe toti ’’ . Impotriva muntenilor aliati cu turcii si ungurii , Ioan Voda trimise pe Svierciovski cu 8000 de moldoveni . Impotriva turcilor care veneau sa treaca Dunarea , Ioan Voda trimise pe Eremia Golia cu 13000 de moldoveni pentru a le opri trecerea la Braila . Amanuntele luptei de la Dunare (armata lui Ioan Voda impartita in 30 de cete , turcii peste 50000 , tradarea lui Eremia Golia pentru 30 de pungi de aur , desfasurarea luptei , retragerea si cele privitoare la lupta de la Roscani ( ingroparea in santuri , lupta de 3 zile ) , capitularea lui Ioan Voda si sfarsitul sau se verifica sin in izvoarele moldovene . (18)
     Cronica lui Lukomski relateaza despre aceste fapte : ,, Ioan socotind ca Polonia , din pricina pacii incheiate cu turcii , care tinea de mai bine de 100 de ani , va refuza sa-l ajute si stiind ca ei cazacii sunt un popor liber sa ca intre ei se afla ostasi viteji , trimise la ei pe solul sau cu rugamintea de a-l ajuta contra turcilor in schimbul platii cat vor dori ei . Cazacii primisera cu bucurie aceasta rugaminte (…) adunandu-se 1200 de oameni care venira la Ioan . Ioan fu bucuros la sosirea lor . Ii astepta in camp pe toti , atat pe comandant cat si pe ostasii de rand , si sarbatori venirea lor cu salve de tun de Hakovnite si de arme , si cu nespusa bucurie (…) Ioan fixa cazacilor pozitie in aripa dreapta a oastei sale unde le trimise 6 butoaie cu vin si cateva sute de taleri batuti ( … ) . Hatmanul Svierciovski , in numele cazacilor raspunse lui Ioan pe scurt << Nici un fel de ban , de care noi putini ne ingrijim , nu ne-a facut sa venim la tine , Ioane , ci numai spre a rapune pe dusmanul tau si de aceea nu dorim de la tine nici o plata (…) . Noi nu ne temem deloc de puterea turceasca >> . Hatmanul Svierciovski ruga pe cazacii sai si pe moldoveni sa urmareasca si sa atace pe neasteptate pe dusmani . In acel timp cazacii , lovindu-se de un detasament inamic in care erau 400 de oameni si inconjurandu-i , i-au prins pe toti si au luat informatii despre situatia dusmanului . Svierciovski a informat pe Ioan despre acest lucru , cerandu-i sa vina repede la el si ii marturisi ca este sigur de izbanda si stand acolo , l-a supravegheat el insusi pe inamic timp de 2 ore la Cahul . ’’
     ,,Ioan a venit fara intarziere la el si-si imparti oastea in 3 parti . Svieciovski dintr-o parte si Ioan din 3 parti atacara lagarul dusman si dand strigat salbatic , inspaimantara asa de tare pe turci , ca nu putura nici sa se apere , nici sa fuga . Un mare numar pieira ei acolo si doar voievodul Munteniei si fratele sau , trecand peste apa Moldovei fugira la Braila . Pe acel loc al bataliei tot campul fu acoperit cu trupuri dusmane si sangele curgea paraie . In acest timp , Ioan se odihnea , dar cazacii nu au stat degeaba si din nou observand oastea turceasca care venise cu tatarii , iesira impotriva lor (…). Svierciovski imparti pe cazacii sai in 3 – in mijloc puse 400 de oameni cu arme de foc si cu scuturi impotriva lancierilor turci ; la aripa dreapta la care era el insusi <puse> sageti cu arcuri ; iar in aripa stanga destina pe cei cu lanci sau cu sulite ( … ) . Conducatorul turcilor era foarte bogat si temandu-se sa nu fie dus lui Ioan a-ncercatsa-l cumpere pe Svierciovski , cantarindu-se de 2 ori cu aur , de 3 ori cu argint si o data cu pietre scumpe ; dar ei (cazacii) , socotind credinta lor fata de Ioan mai mare decat toate comorile lui , il infatisa viu lui Ioan (…) . Dupa tradarea lui Eremia , cazacii navalira cat mai repede asupra turcilor si lovira asa de puternic incat ii zapacira … si asa de tare se taiara de ambele parti , inacat mainile le cadeau de oboseala si nu le mai ajunsesera nici munitiile , si un praf asa de mare se ridica incat in cele din urma nu mai putura sa se vada si sa se recunoasca unul pe altul … tunarii nu mai vedeauunde trageau . ’’
   ,, In acel timp incepu sa cada o ploaie mare si acoperi praful . Dar aceasta ploaie le fu spre paguba moldovenilor , caci le uda tunurile … iar cand tatarii cei odihniti , atacara pe moldoveni , moldovenii incepura sa fuga , iar tatarii si turcii luandu-se dupa ei ; ii ucisera . Si astfel pe locul bataliei la Roscani , ramase numai gloata si 150 de cazaci ( Grigore Ureche – 300 de cazaci ; P.Panaitescu – 350 de cazaci ) … … Ioan luandu-si ramas bun de la cazaci , le promise ca pana la ultima lui suflare nu-i va uita niciodata . Cazacii auzind acestea , cu mare plans se despartira de el si-i saruta mana … pe hatmanul Svierciovski si pe alti 12 oameni , turcii ii prinsera de vii . Si desi turcii cautara sa-i atraga la ierezia lor , totusi ei nu voira si cazaci ii rascumpara din prinsoare . Turcii nu putura sa nu se minuneze de o atat de mare indrazneala , de curajul si de inima vitejeasca a cazacilor . ’’ (19)
         Cronicile ucrainene , fie ca sunt de prima mana sau a doua mana , ca valoare istorica pentru secolele XIV-XVII sunt toate deopotriva de pretioase pentru problema relatiilor romano – ucrainene , ingaduindu-ne astfel sa avem o perspectiva adecvata asupra trecutului comun de lupta si de suferinta al celor doua popoare .