1                      Razboiul de 100 de ani
                          (prima parte)      

        = 1 =

Intre Franta si Anglia a avut loc Razboiul de 100 de ani.
Caracterul intamplator al mostenirilor ducea la o incru-
cisare de destine si teritorii.Anglia detinea in mod legal
Guyene si Gasconia , care erau necesare regelui
Frantei pentru implinirea teritoriala a regatului sau.
regele Frantei sprijinea,impotrivirea regelui Angliei
,Scotia,pe care acesta trebuia s-o cucereasca pentru  a
se simti in siguranta pe insula sa.Dar si cauza ime-
diata a conflictului a fost candidatura la tronul Frantei
a lui Eduard al III-lea,fiul lui Eduard al II-lea si al Isabelei de Franta,si prin urmare nepotul lui Filip cel Frumos.
 In anul 1340,Filip de Valois Capetien si- a asumat
Titlul de rege al Frantei(1328-1350) si a pus pe blazonul
sau crinii Frantei alaturi de leoparzii Angliei.
 Razboiul de 100 de ani a fost un razboi dinastic,un
razboi feudal,un razboi national si imperialist .Obiec-
tivul negustorilor englezi a daruit regelui 20000 de
saci de lana pentru a acoperi cheltuielile de razboi  cu condi-    
tia sa-si pastreze cele doua zone :
-Flandra(zona naturala ce face parte din Belgia,Olanda si Franta ,locuita de francezi),cumparatoare de lana si Bordeux,
producatoare de vin.



       
           =  2  =

 Razboiul a fost un razboi popular in Anglia pentru ca ducea
Armatele intr-o tara bogata(Franta orasul Caen , Saint-Louviers),unde puteau prada din plin .
 Anglia avea nevoie sa fie stapana marii , caci altfel ea
nu  poate nici sa-si continue comertul,nici sa trimita
trupe pe continent si nici sa tina legatura cu trupele
trimise anterior.Inca din primele zile ale razboiului
marinarii englezi din cele 5 porturi detineau supe-
rioritatea si au iesit invingatori in batalia de la
Ecluse . Mai tarziu , Eduard al III – lea(1327-1377)
isi va neglija flota engleza , francezi si spaniolii se vor
alia si inferioritatea navala a Angliei va marca inceputul
infrangerilor sale .
 Anglia , neputand sa trimita pe continent decat armate
relativ putin numeroase incearca sa lupte impotriva ad-
versarilor sai , dorind alierea cu comunele     flamauale
si cu imparatul Eduard al III – lea . Regele englez impre-
una cu armata sa au invins francezii la Crecy (1346) si la
Calais in 1347 ultimul asigurandu-le dominatia asupra
canalului Manecii . La sfarsitul sec.al XII-lea arcasii ca-
pata un loc important in armatele engleze . Arbaleta
introdusa in Anglia , ca si in Franta de mercenarii stra-
ini , paruse o armata atat de periculoasa in secolul XII – lea
incat biserica ceruse dar fara success , interzicerea ei.

           

            

   A doua parte a razboiului de 100 de ani

   
Richard al II – lea (1377 – 1399)
 Regele-copil , al carui curaj dovedit in piata targului din         
Smithield l-au admirat nobilii , orasenii , taranii,devenise
un adolescent care manifesta dorinta , pretentii ,ambitii
nejustificate si sfarsi prin moartea in inchisao,dispretuit
si uitat de papor . Totusi viteazul si inteligentul Richard   a
incercat ni mod cinstit sa faca pace cu Franta in cei 6 ani de
domnie .A reusit sa umple parlamentul cu protejatii de-ai lui
si a impus  sub amenintarea mercenarilor     sai , sa i se aprobe
un impozit asupra lanei pe toata durata vietii . L-a exilat pe fiul lui Ioan de Grand si la moartea batranului ducelui de
Loncaster i-a confiscat averea . Henric fiul ducelui Lancaster
A trait o lovitura de stat si astfel decedand in Anglia .
 Richard s-a vazut parasit de tati si in cele din urma aruncat
in inchisoare.Parlamentul il alege rege pe Henric de Lancester]
incercand sub numele de Henric al IV – lea .

 Henric al IV – lea*(1399 – 1413)
   In anul 1401 regele acorda Bisericii prin statul “se Heretico Comburendo”dreptul de a-I arde pe eretici .Henric al IV – lea nu a fost un rege legitim , isi datora coroana parlamentului,
Nobililor si bisericii.


1 Henric al V – lea(1413 – 1422)
   Al doilea rege din dinastia Lancaster isi petrece o mare parte
Din viata in afara Angliei .
   In anul 1415 , dupa un larg armistitiu , Henric incepe raz-
Boiul cu franta . Agitatia religioasa a lolazilor se transforma intr-un razboi civil .
   A doua parte a razboiului de 100 de ani seamana miraculos cu prima parte.Se spune ca un fel de obsesie il impinge pe Henric al V – lea sa imite compania pornita de strabunicul sau.La fel si strabunicul sau debarca in Normadia doua mii
cinci sute calareti inarmati si opt mii arcasi . Acapareaza ma-
rele arsenal al Vestului ,Harfleur apoi se indreapta spre Calais
iar dupa aceea sa ajunga la Blanclu Tache , Vadul de Crecy .
Gasind vadul aparat,Henric urca mai sus si nimeri peste ar-
mata nobilimii franceze la Azincourt in anul 1415 .Batalia
infioratoare zece mii de francezi pieira “a ramas una dintre
cele mai sangeroase din evul mediu”.Dupa aceasta batalie ,
Henric deveni stapanul Frantei de Nord . Se casatori cu
Caterina si a semnat un tratat prin care era recunoscut ca
mostenitor al Frantei la moartea lui Carol al VI – lea si
guvernant regent in timpul vietii regelui.Iar titlul lui era,
regele Angliei si mostenitorul Frantei,cat va trai Carol
al VI – lea.Dar dupa cativa ani,Carol al VI – lea a murit
lasand in urma lui un fiu de un an,iar Henric al V – lea
a ramas un rege mare,generos,sincer,religios,loial dar si
crud,nemilos cand o cereau interesele tarilor.  






Henric al VI – lea  
   Cand micul Henric al VI – lea , era in leagan , in anul 422 , cei doi unchi  ai lui
ducele de Bedford di ducele de Slouceter ,
doreau sa-l incoroneze rege al Frantei la
Reins , imediat  ce va implini varsta cand
va putea pronunta formulele sacramentale
(cele sapte taine in biserica catolica).Ducele
de Bedford  , porni sa cucereasca centrul
Frantei , fiind rege doar in Nord si asedie
orasul Orlens.













                           = 5 =


  Cauza Imediată a revoltei a fost o taxă pe care sfetnicii coroanei
vroiau să o mai încaseze o dată  deoarece colectorii nu strânseseră
prima oară destui bani.Când ţaranii îi văzuseră iar pe trimişii
regelui şi când aceştia voiră să-i aresteze pe cei recalcitranţi un sat
întreg se supără şi-ipuse pe fugă.
Apoi înspăimântaţi de fapta lor ţăranii luară calea codrului.
Rebelii ucid pe partizanii ducelui şi oamenii legi.Jefuiau casele
doreau distrugerea urmelor şerbiei ardeau registrele.În faţa
puhoiului nobilii incapabil să organizeze o rezistentă fugeau şi
astfel ţaranii şi cei certaţi cu justiţia intrară în orase fiind bine
primiţi de orăşenii seniorii se ascunseseră în pădurii,citadinii la
Canterbury au decapitat pe cei care-i urau şi apoi au poruncit
 marşul spre Londra unde era tânărul rege .Regele şi credincioşii
lui se refugiară în Turnul Londrei.Au urmat apoi nişte scene
îngrozitoare cu jefuiri şi omoruri,dar numai regele era graţiile
poporului.El le dădu rebelilor întâlnire într-o câmpie lângă
 Londra "Mile 's End" şi se făcu că le acordă tot ce cereau ca să
mai plece din ei.Dar regele mai fixă alt loc de întâlnire pentru a
doua zi la târgul de cai de la Smithfielal unde părasi oameni lui
şi plecă de unul singur spre rebeli spunându-le:"nu aveţi alt
comandant decât pe mine.Eu sunt regele vostru.Fiţi pe pace"
 şi astfel îi duse afară din oraş.Vederea regelui care venea spre ei
liniştit şi încrezator, îi dezarmă,pe insurgenţii,care n-aveau nici
şef şi nici un plan şi plecară.Îndată ce cetele răzvrâtite fură
împrăştiate şi ţăranii întorşi la casele lor,regele şi judecătorii săi
merseră din comitat în comitat în vederea unor sângeroase judecăţi.
Rebelii fură spânzuraţi cu sutele.Dar spiritul de independenţă al
poporului englez nu pieri şi sfârşi prin a triumfa.