1

A. Revoluţia Burghezo - Democratică
din Transilvania (1918)


1.Destrămarea şi prăbuşirea Imperiului habsburgic:
      În toamna anului 1918 criza politică din monarhia austro-ungară a atins punctul culminant. În timp ce lupta revoluţionară submina din interior Imperiul habsburgic, situaţia militar-strategică a Puterilor Centrale pe toate fronturile se apropia de dezastru. La 15 septembrie 1918 armatele Antantei au rupt frontul din Macedonia, obligând  Bulgaria să ceară armistiţiu, ceea ce a constituit o mare lovitură si pentru Austro-Ungaria.
Ocuparea Bulgariei de către armatele Antantei a adus la restabilirea legăturii României cu trupele aliate de la Salonic. A fost anulată pacea impusă României la Bucureşti de Puterile Centrale; România s-a pregătit să decreteze cea de-a doua mobilizare. În Serbia, generalul Franchet d’Esperey îşi deplasa trupele în direcţia Ungariei, ceea ce deschidea armatelor Antantei drumul spre sud-estul Austro-Ungariei.
          În timp ce deznodământul războiului se întrevedea, în ţările beligerante s-a manifestat cu putere criza revoluţionară. Pe fondul dezvoltări social-politice interne, al contradicţiilor si conflictelor provocate de războiul imperialist, care se desfăşura de peste patru ani, cu tot cortegiul său de mizerii si suferinţe, şi sub impulsul dat de Marea Revoluţie Socialistă, care a dus la prăbuşirea imperiului ţarist şi la instaurarea primului stat socialist din lume, oamenii muncii din lumea capitalistă , in frunte cu clasa muncitoare, si-au intensificat lupta împotriva exploatatorilor şi asupritorilor din propria ţară, împotriva imperialiştilor, pentru instaurarea păcii, pentru dobândirea de drepturi si libertăţi democratice, pentru transformarea revoluţionară a societăţi.
          Începând cu toamna anului 1918, ţările capitaliste au fost zguduite de puternice cataclisme sociale: răscoale, revoluţii burghezo-democratice si revoluţii proletare. Redând tabloul situaţiei revoluţionare din toamna anului 1918 din Europa, gazeta ,,Socialismul” ,organul central al Partidului socialist din România scria: ,,Sub imboldul foametei, a mizeriei, a anilor nesfârşiţi de război şi pildei Rusiei, muncitorimea mondială a început să se agite şi mişcarea revoluţionară a pus stăpânire pe Bulgaria, a descompus Austro-Ungaria într-un număr de state naţionale şi a transformat într-un ocean furtunos marea împărăţie a Germaniei… Tronurile se rostogolesc, privilegiile se duc si contagiunea revoluţionară se întinde ameninţând existenţa regimului capitalist de pretutindeni.”
          În lunile septembrie-octombrie 1918 ale războiului mondial lupta maselor populare în monarhia Austro-Ungară a luat o extindere nemaicunoscută până atunci. Muncitorii din Austria, Ungaria, Cehia, Transilvania, Bucovina, Croaţia, Voivodina, Slovacia, Galiţia, etc. au declanşat mari bătălii de clasă, concretizate prin numeroase greve si demonstraţii împotriva războiului, pentru încheierea imediată a păcii, pentru pâine, republică, libertăţi şi drepturi democratice. Masele largi de ţărani de toate naţionalităţile din imperiu şi-au intensificat lupta pentru lichidarea relaţiilor semifeudale, încercând in mod spontan să intre in posesiunea pământurilor moşerieşti. S-au semnalat pe tot cuprinsul monarhiei Austro-Ungariei încercări de răfuială ale ţăranilor cu exploatatorii, pe calea incendierii conacelor moşiereşti şi a distrugerii averilor lor.
          La 30 octombrie 1918, la Viena, muncitorii au declarat grevă generală. În întreaga Austrie au avut loc mari demonstraţii sub lozinci  republicane. Sub impulsul mişcării largi de masă, Adunarea naţională provizorie a proclamat  la 12 noiembrie 1918 Republica Austria.
Revoluţia Burghezo-democratica lichidase monarhia dualista habsburgica. Şi-a încetat existenta unul dintre imperiile cu o orânduire birocratică, semifeudală, bazată pe exploatarea popoarelor. Pe ruinele fostei monarhii austro-ungare - ,, închisoarea a popoarelor ” – s-au format noi state naţionale independente: Austria , Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria, iar altele, cum a fost cazul României şi Serbiei, si-au desăvârşit unitatea lor.
          Destrămarea imperiului anacronic, peticit, habsburgic şi apariţia pe harta lumii  a unor state noi, precum şi desăvârşirea statului naţional al altora, au constituit un proces legic de o deosebită semnificaţie istorică-progresistă in dezvoltarea popoarelor din Europa centrala si sud-estică.
Ţările Antantei au fost puse astfel in faţa unui fapt împlinit în momentul deschiderii Conferinţei de pace de la Paris, care a consfinţit destrămarea Austro-Ungariei, constituirea noilor state si desăvârşirea unităţii celorlalte.


B. Marea Adunare Naţională
 Constituantă de la Alba-Iulia

1.Pregătirea marii adunări naţionale constituante a românilor de la Alba-Iulia:
           În cursul lunilor octombrie-noiembrie 1918, în Transilvania revoluţia burghezo-democratică se desfăşura cu repeziciune. Programul revendicărilor cu caracter social pentru care militau forţele sociale progresiste, in deosebi mişcările muncitoreşti şi ţărăneşti se împletea strâns cu cel al emancipării naţionale, pentru unirea Transilvaniei cu România. Acest act istoric nu putea fi opera maselor largi populare, a întregului popor român.
          Ideea convocării unei Adunări Naţionale Constituante care să constituie expresia voinţei unanime de Unire a Transilvaniei cu România a veni din partea socialiştilor.
Pregătirea Marii Adunări Naţionale Constituante de la Alba-Iulia s-a făcut într-un timp relativ scurt. Ea a constituit momentul de apogeu al luptei naţionale a românilor, a fost un eveniment revoluţionar in cursul căruia s-au ridicat marile probleme care stăteau în faţa poporului român: desăvârşirea statului naţional unitar roman, înfăptuirea reformei agrare democratice, asigurarea egalităţii în drepturi pentru naţionalităţile conlocuitoare, lupta pentru cucerirea unui regim politic democratic.
          Anunţând popoarele lumii voinţa si hotărârea sa, naţiunea română declară prin manifest ca ea ,,din ceasul acesta, oricum ar decide puterile lumii, este hotărâtă a pierii mai bine decât a suferii mai departe sclavia şi atârnarea…”. În vederea realizării acestui deziderat, în încheierea manifestului se cerea sprijinul întregii populaţii române din Transilvania, care ,,spera şi aştepta ca în năzuinţele ei pentru libertate o va ajuta întreg neamul românesc, cu care una vom fi de aici înainte in veci ” .Manifestul, opera lui Vasile Goldiş, care prin intermediul staţiei de telegrafie din Praga a fost difuzat in lumea întreagă a produs consternare in sânul unor cercuri aristocratice ungureşti.
          Marea Adunare Naţională, simbol al afirmării hotărâtoare a poporului de a-şi hotărî singur soarta, a fost convocată pentru ziua de 1 Decembrie 1918. Militanţii români pentru unirea Transilvaniei cu România avea o largă concepţie democratică despre unire, care o concepeau nu prin înlocuirea unui jug cu altul, ci prin asigurarea condiţiilor prielnice de dezvoltare a românilor, cât şi a naţionalităţilor conlocuitoare. Acest deziderat îl vedeau realizându-se nu prin forţă, ci în mod profund democratic, prin afirmarea deschisă a voinţei întregului popor. Consiliul naţional român din Orăştie popularizând, prin ziarul cu titlul semnificativ ,,Libertatea” , convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, adaugă:,, Această adunare este chemată să hotărască asupra sorţii neamului românesc si să exprime voinţa nestrămutată a naţiunii române, care pretinde sus si tare unirea naţională .
          Anunţând programul Adunării Naţionale Constituante a naţiunii unite din Transilvania, Comitetul organizatoric adresează următorul apel: ,,Fraţi români, locul cel mai istoric al neamului vă aşteaptă cu braţele deschise, veniţi deci să-l atingeţi cu pasul vostru, ca să simţiţi fiorul ce l-a mişcat odată pe marele voievod cu numele de arhangheli, pe martirii Horea, Cloşca si Crişan, pe craiul munţilor, Avram Iancu, şi pe toţi cei care au început şi lucrat la realizarea Visului de veacuri pe care noi cei de azi îl vedem ca pe răsăritul cel mai strălucit al celei mai senine zile a neamului românesc".
        
1  Un deosebit de vibrant apel adresat femeilor române îl făcea Elena Pop: ,,Până unde străbate graiul nostru dulce, românii din patru unghiuri vor veni cu toţii, invocând cerul si pământul ca mărturie să le fie jurinţei lor solemne. Grăbiţi-vă…”.
          De menţionat că numeroşi muncitori aparţinând naţionalităţilor conlocuitoare de pe teritoriul Transilvaniei, considerând justa voinţă de unire naţională a poporului român, se declarau pentru înfăptuirea acestui deziderat pe baze democratice. Astfel muncitorii maghiari din Valea Jiului, alături de cei români, discutând în Consiliul muncitoresc problema unirii Transilvaniei cu România, au fost pentru această înfăptuire şi pentru transformarea ţării într-un stat democratic. Unul dintre conducătorii Consiliului muncitoresc din Petroşani, la o adunare convocată la 26 octombrie-8 noiembrie 1918 de Partidul naţional român, declara :,,Nu vă punem piedici in calea realizării unităţii voastre naţionale…Trecutul care a prădat muncitorimea şi care a pus biruri grele pe umerii voştri, politica greşită faţă de naţionalităţi, s-a sfârşit…Şi voi aţi fost subjugaţi şi jecmăniţi, pământul acesta de pe care v-a alungat statul maghiar şi capitalismul al vostru a fost…Dar nu poporul maghiar v-a alungat la marginea pădurii. Nu! Capitalismul v-a alungat statul, aici capitalismul n-are naţionalitate. Naţionalitatea lui este banul, puterea blestemată care de-o potrivă apasă pe muncitorul român şi maghiar sau german”.           


2.Desfăşurarea marii adunări naţionale de la Alba-Iulia (1 Decembrie 1918):
                    
          În Transilvania, convocarea, in numele Marelui Sfat al naţiunii romane, a Marii Adunări Naţionale la Alba-Iulia – cetate istorica a neamului nostru, unde pentru prima data s-au unit sub Mihai Viteazu toate provinciile româneşti – a fost primita cu mare entuziasm de toate cercurile româneşti, indiferent de vederile lor politice si sociale. Aceasta convocare a fost in atenţia guvernului Kàrolyi, care voia s-o zădărnicească.                        
          Planul desfăşurării concrete a adunării de la Alba-Iulia, iniţiat si aprobat de consiliul naţional central, a fost în amănunţime pregătit de dr. I. C. Pop împreuna cu căpt .Fl. Medrea; ultimul încă de la 15 noiembrie 1918 ,, a început luarea masurilor in vederea tinerii adunării naţionale” . El cuprindea organizarea propagandei, asigurarea circulaţiei, încartiruirea, alimentarea, ordinea si siguranţa însăşi a Adunării naţionale. Propaganda a fost încredinţată lui Ioan C. Pop, iar încartiruirea si siguranţa maselor populare participante a fost asigurata pe tot teritoriul judeţului Alba. Au fost instituite gărzi militare romane in toate gările, s-a asigurat linia ferata, podurile, tunelele si şoselele din puntele principale. In acest scop au fost concentraţi aproximativ 3.000 de soldaţi numai de pe teritoriul judeţului Alba. La aceştia s-au mai adăugat formaţiunile militare care au sosit din alte judeţe, dintre care amintim un batalion din regiunea Sibiu, sub comanda capit. Vasile Barbu ; efectivul unei jumătăţi de batalion din Cluj, sub comanda maiorului Cortuţiu si a locotenenţilor Utalea, Victor Epureanu si Svoze.         
          Masurile de paza si de siguranţa au fost luate deja cu doua zile înainte de ziua adunării. Ele au constat din următoarele:            
       1. Siguranţa in oraş , asigurata prin puternice pichete repartizate pe sectoare, apoi plasaţi pe acoperişurile caselor si turnurilor de biserici de unde se domina.       
       2. Siguranţa in cetate , in primul rând fiind ocupata sala cercului militar de un puternic detaşament militar sub comanda căpitanului Ioan F. Negruţiu. Aici urma sa se tina adunarea. Apoi alte masuri de paza luate in diferite puncte ale cetăţii .
       3. Asigurarea circulaţiei , prin cordoane armate ; la intrări si încrucişări de drumuri, indicaţiunile erau date de către ofiţeri si subofiţeri.            
       4. Asigurarea adunări pe câmpia Albei-Iulii , prin pichete, posturi fixe, alimentate de detaşamente puternice de la cazărmile apropiate. Câmpia era înconjurata la mari distante d un cordon de soldaţi prin care nu se putea trece decât in grupuri compacte, ori având legitimaţie speciala.                                                                      
       5. Pentru a prevenii vreun atac din afara , clădirea Adunării naţionale si a întrunirii poporului a fost înconjurata cu trei cordoane de avan-posturi, care erau tot mai răzleţe spre punctele periferice si al căror cerc extrem era in afara de bătaia pustii. In pădurile si dealurile ce împrejmuiesc Alba-Iulia, acestea comunicau intre ele prin telefon si patrule.                                                                                              
          Dar pregătirea adunării si deplasarea delegaţilor spre Alba-Iulia n-a fost de loc uşoara. Agenţi ai forţelor retrograde s-au dedat la numeroase provocări contra delegaţilor si a maselor ce doreau sa participe la istoricul eveniment.          
          Marea Adunare naţionala constituanta a romanilor din Transilvania s-a desfăşurat în deplină libertate. Prin forma sa de organizare, prin participarea larga a maselor, a delegaţilor aleşi prin votul unanim al populaţiei din întreaga Transilvanie, Adunarea naţională de la Alba-Iulia a căpătat un profund caracter plebiscitar, reprezentând populaţia romaneasca majoritara pe aceste meleaguri, care era in drept să  hotărască asupra soartei sale.                     
          In felul acesta, la 1 decembrie 1918 , Adunarea constituanta a romanilor a hotărât in unanimitate unirea Transilvaniei cu România. Factorul hotărâtor care a dus la realizarea Unirii Transilvaniei cu România a fost lupta activa a muncitorilor, ţăranilor, cărturarilor.        


3.Ecoul marii adunări constituante de la Alba-Iulia:

          Actul unirii Transilvaniei cu România pecetluit la Alba-Iulia, a avut un puternic ecou atât in tara cat si in străinătate.
          Pe adresa Marii Adunări naţionale de la Alba-Iulia au sosit zeci si zeci de telegrame de la numeroşi romani din Transilvania, care îşi manifestau astfel solidaritatea si adeziunea la hotărârile adunării.
          Astfel Sfatul naţional roman din Lupeni scria : ,,Dorim din inima succes. Trăiască conducătorii ”. Mureşan, in numele Sfatului naţional roman din Petrila si Petroşani trimitea telegramele : ,, Aderam la rezoluţiunea Adunării naţionale romane “.
          Unirea realizata la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia, pe baza dreptului de autodeterminare a naţionalităţilor a constituit un act legic, obiectiv. Partidul socialist si Uniunea sindicala din România saluta ,, cu bucurie dezrobirea naţionala a poporului roman din provinciile subjugate ”--- se arata in declaraţia Comitetului Executiv al Partidului socialist si a Comisiei generale Provizorie a sindicatelor din România din februarie 1919  - , si se angajează sa respecte ,, legămintele de unire hotărâte “ .


      


                                                                              Bibliografie :