1

CURRICULUM DISCIPLINAR DE INFORMATICĂ
CLASELE X – XII

PROFIL UMANIST

Autori:
Anatol Gremalschi, doctor habilitat, profesor universitar
Ludmila Gremalschi, I.Ş.E.
Iurie Mocanu, M.E.T.S.
Ion Spinei, M.E.T.S.
Ludmila Ţurcanu, Liceul “Iulia Haşdeu”, Chişinău
Grigore Vasilache, C.N.T.I.

CUPRINS
1. Notă de prezentare
2. Cadrul conceptual
3. Obiective generale la informatică
4. Programe la informatică
4.1. Clasa a X-a
4.2. Clasa a XI-a
4.3. Clasa a XII-a
5. Sugestii metodologice
6. Sugestii pentru evaluare
7. Bibliografie

 

1. Notă de prezentare

Obiectul de studiu al informaticii ca ştiinţă interdisciplinară este prelucrarea automată a informaţiei cu ajutorul calculatoarelor electronice. Ca disciplină şcolară informatica are ca scop principal formarea şi dezvoltarea gîndirii algoritmice a elevului şi se întemeiază pe principiile:
    îmbinarea proceselor de predare-învăţare a cunoştinţelor teoretice cu activităţile practice la calculatoarele personale;
    adaptării cunoştinţelor predate la vîrsta elevilor;
    interdisciplinarităţii;
    adecvării metodelor de predare-învăţare la instruirea asistată de calculator;
    echilibrării încărcăturii informaţionale şi continuităţii între clase şi cicluri prin eşalonarea materialului teoretic în funcţie de particularităţile de vîrstă ale elevului şi în concordanţă cu performanţele programelor de instruire, programelor de aplicaţii şi programelor de sistem ale calculatorului;
    diferenţierii şi individualizării predării-învăţării;
    stabilirii unui nivel obligatoriu de pregătire în domeniul informaticii şi formării capacităţilor de avansare la însuşirea temelor necunoscute şi în aplicarea tehnologiilor informaţionale moderne.
    
    Repartizarea conţinuturilor pe clase
    
    Tema/Clasa        7        8        9        10        11        12
    Sisteme de operare        *                                        
    Editarea textelor        *                                        
    Structura calculatorului        *                        *                
    Tabele de calcul                *                                
    Algoritmi şi limbaje algoritmice                *                                
    Limbajul de programare PASCAL                        *        *        *        
    Baze de date                                                *
    
    
    2. Cadrul conceptual
    
    Informatica participă la formarea şi dezvoltarea generală a personalităţii, accentul instruirii la informatică fiind pus pe dezvoltarea gîndirii logice şi algoritmice (structurate). Activitatea persoanei într-un mediu ce devine informatizat este posibilă numai avînd cunoştinţe şi deprinderi de comunicare cu calculatorul, fapt ce se exprimă prin noţiunea de cultură informaţională. Informatica ca ştiinţă dictează necesitatea unei pregătiri generale a persoanelor care ulterior vor utiliza calculatorul, reţelele de calculatoare şi sistemele informaţionale.
    Scopul instruirii informatice în învăţămîntul preuniversitar presupune:
    pregătirea psihologică şi practică a copiilor pentru aplicarea calculatorului la vîrsta preşcolară şi şcolară mică prin activităţi de joc, cunoaştere, instruire;
    însuşirea posibilităţilor calculatorului şi formarea deprinderilor practice de lucru cu el;
    studierea informaticii ca ştiinţă care include elemente de algoritmizare, modelare, programare, logică, noţiunile de acumulare, păstrare şi prelucrare a informaţiei.
    Realizarea scopului în studiu constă în:
    studierea sistemului de calcul ca instrument (editoare de text, editoare grafice şi de sunet, tabele de calcul, sisteme de gestiune a bazelor de date etc.);
    studierea sistemului de calcul ca obiect (bazele logice şi aritmetice ale tehnicii de calcul, structura şi funcţionarea calculatorului, dispozitivelor periferice, reţelelor de calculatoare);
    formarea gîndirii algoritmice.
    Gîndirea algoritmică prevede:
    analiza structurală a problemei;
    divizarea problemelor complexe în probleme mai simple şi reducerea lor la cele deja rezolvate;
    estimarea complexităţii algoritmilor destinaţi soluţionării problemelor în studiu;
    utilizarea metodelor formale pentru elaborarea algoritmilor şi scrierea programelor respective.
    Cunoştinţele din domeniul informaticii au un caracter universal şi se aplică, practic, în toate domeniile activităţii umane.


3. Obiective generale la informatică

1.    Cunoaşterea conceptelor informatice fundamentale, unităţilor de măsură a cantităţii de informaţie, a metodelor de codificare şi decodificare a informaţiei textuale, grafice, audio şi video.
2.    Cunoaşterea bazelor ştiinţifice ale tehnicii de calcul şi ale tehnologiilor informaţionale, algebrei booleene şi sistemelor de numeraţie, limbajelor de programare, modelării şi metodelor numerice.
3.    Formarea gîndirii algoritmice şi aplicarea cunoştinţelor din domeniul limbajelor de programare pentru rezolvarea problemelor freecvent întîlnite în activitatea cotidiană.
4.    Utilizarea calculatorului, reţelelor de calculatoare şi a sistemelor informatice pentru colectarea, înregistrarea, organizarea, prelucrarea, analiza, reprezentarea şi interpretarea datelor.
5.    Formarea deprinderelor de utilizare a programelor de aplicaţii destinate păstrării şi prelucrării informaţiei cu ajutorul procesoarelor de texte, programelor de calcul tabelar, sistemelor de gestiune a bazelor de date, programelor multimedia.
6.    Dezvoltarea capacităţilor de acomodare la un mediu informaţional în continuă schimbare şi transformare.
7.    Dezvoltarea responsabilităţilor vizînd utilizarea tehnicii de calcul şi a tehnologiilor informaţionale în scopul  accesării şi difuzarii informaţiilor de interes personal sau public.
8.    Stabilirea conexiunilor intra- şi extradisciplinare ale informaticii.

 
4.1. PROGRAME LA INFORMATICĂ

4.1. CLASA a X-a

Repartizarea orelor

Predare/învăţare     28
Recapitulare/evaluare     3
La dispoziţia profesorului     4
Total:    35 ore – o oră săptămînal


Repartizarea orelor pe capitole

    Partea I.  Limbajul de programare PASCAL    
1    Tipuri de date structurate     8
2    Fişiere    4
    Partea a II-a.      Structura calculatorului    
3    Informaţia    6
4    Bazele aritmetice ale tehnicii de calcul    4
5    Structura calculatorului    4
6    Reţele de calculatoare    2
    Total:    28

Note:
1.    Repartizarea orelor pe capitole este orientativă.
2.    Ordinea capitolelor poate fi schimbată dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică.
3.    Conţinuturile se predau (de regulă) în ordinea din manualele liceale.



Obiective cadru. Obiective de referinţă.    Conţinuturi         
Partea I. Limbajul de programare PASCAL        
1. Cunoaşterea şi utilizarea tipurilor de date structurate:    TIPURI DE DATE STRUCTURATE    
    

    să definească formulele metalingvistice şi diagramele sintactice ale declaraţiilor de tipuri de date tablou;
    să explice modul de referire a componentelor tablourilor;
    să utilizeze instrucţiunile repetitive pentru prelucrarea componentelor tablourilor;
    să elaboreze programe în care se utilizează tablouri;    Tipuri de date tablou (array).
    

    
    să definească formulele metalingvistice şi diagramele sintactice ale declaraţiilor de tipuri de date şir de caractere;
    să explice modul de referire a componentelor şirurilor de caractere;
    să elaboreze programe în care se utilizează şiruri de caractere;        Tipuri de date şir de caractere    
            
    să definească formulele metalingvistice şi diagramele sintactice ale declaraţiilor de tipuri de date articol;
    să cunoască modul de referire a cîmpurilor datelor de tip articol;
    să explice operaţiile admise pentru prelucrarea articolelor şi componentelor lor;
    să elaboreze programe în care se utilizează tipuri de date articol;        Tipuri de date articol (record)    
            
    să definească formulele metalingvistice şi diagramele sintactice ale instrucţiunii with;
    să explice modul de referire a cîmpurilor datelor de tip articol în interiorul instrucţiunii with;
    să înlocuiască instrucţiunea with a unui program cu o secvenţă echivalentă de instrucţiuni;
    să elaboreze programe în care se utilizează instrucţiunea with;        Instrucţiunea  cu (with)                
2. Crearea şi prelucrarea fişierelor:    FIŞIERE        
    să cunoască structura datelor de tip fişier şi semnificaţia simbolului sfîrşit de fişier;
    să explice modul de scriere şi citire a datelor din fişier;
    să clasifice fişierele după tipul operaţiilor permise;
    să indice ordinea în care trebuie apelate procedurile destinate prelucrării datelor de tip fişier;    Generalităţi despre fişiere         
    să creeze fişiere text şi să prelucreze datele respective;        Fişiere text                 
Partea a II-a. Structura calculatorului        
3. Cunoaşterea şi utilizarea noţiunilor de bază din teoria informaţiei:    INFORMAŢIA        
    să explice sensul uzual al cuvîntului informaţie;
    să descrie structura generală a sistemelor de transmitere, stocare şi prelucrare a informaţiei;
    să definească modelul matematic al sursei de informaţie;        Stocarea, transmiterea şi prelucrarea informaţiei. Sursa de informaţie, destinatarul informaţiei    


            
    să definească unitatea de măsură a cantităţii de informaţie;
    să calculeze cantitatea de informaţie emisă de sursă;        Cantitatea de informaţie.
    Unitatea de măsură a cantităţii de informaţie. Bitul şi multiplii lui    

            
     să calculeze cantitatea de informaţie dintr-un semn al alfabetului;
     să dea exemple de alfabete binare şi de cuvinte în alfabetele  respective;        Semne şi alfabete. Alfabetul binar. Cuvinte binare. Lungimea cuvintelor binare.    


            
    să explice operaţiile de codificare şi decodificare a mesajelor;        Operaţii de codificare şi decodificare a mesajelor .            
    
    să explice operaţiile de discretizare în spaţiu şi discretizare în valoare a imaginilor statice;
    să explice operaţia de discretizare a imaginilor dinamice în timp;
    să calculeze cantitatea de informaţie conţinută în imaginile statice şi imaginile dinamice;        Cuantizarea imaginilor statice şi a imaginilor dinamice.    
            
    să distingă şi să dea exemple de purtători statici şi purtători dinamici de informaţie;        Reprezentarea şi transmiterea informaţiei.                
4. Cunoaşterea aritmetici de calculator:    BAZELE ARITMETICE ALE TEHNICII DE CALCUL        
    să dea exemple de sisteme poziţionale şi nepoziţionale de numeraţie;
    să efectueze conversia numerelor din baza 2, 8, 16 în sistemul zecimal şi invers;        Sisteme de numeraţie. Sistemele binar, octal şi hexazecimal .                
5. Cunoaşterea structurii şi principiilor de funcţionare a calculatorului:    STRUCTURA CALCULATORULUI        
    să descrie schema funcţională a calculatorului şi destinaţia fiecărei unităţi;
    să explice principiul de comandă prin program;        Schema funcţională a calculatorului. Principiul de comandă prin program                
    să descrie organizarea informaţiei în memoria externă şi principiile de funcţionare a memoriei externe;
    să enumere parametrii tehnici ai unităţilor de memorie externă;        Memorii externe pe benzi, cartele, discuri magnetice şi discuri optice                
    să descrie schemele bloc şi principiile de funcţionare a vizualizatorului, tastaturii şi imprimantelor;
    să enumere parametrii tehnici ai unităţilor de intrare-ieşire;        Vizualizatorul şi tastatura. Imprimantele                
    să enumere parametrii tehnici şi economici care caracterizează un calculator;
    să clasifice calculatoarele în funcţie de performanţele lor;        Generaţii de calculatoare. Clasificarea calculatoarelor.                 
6. Înţelegerea principiilor de funcţionare a reţelelor de calculatoare:    REŢELE DE CALCULATOARE        
    să explice structura reţelelor de calculatoare şi destinaţia părţilor componente ale reţelei;
    să explice tehnologiile de cooperare în reţea;
    să descrie structura reţelei Internet;
    să utilizeze serviciile Internet;        Reţele locale şi reţele regionale. Reţele globale.
    Tehnologii de cooperare în reţea.
    Reţeaua Internet. Servicii Internet .                

 

4.2. CLASA a XI-a

Repartizarea orelor

Predare/învăţare     26
Recapitulare/evaluare     4
La dispoziţia profesorului    5
Total:    35 ore – o oră săptămînal


Repartizarea orelor pe capitole

    Limbajul de programare PASCAL    
1    Funcţii şi proceduri    20
2    Metode de elaborare a produselor program    6
    Total:    26

Note:
1.    Repartizarea orelor pe capitole este orientativă.
2.    Ordinea capitolelor poate fi schimbată dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică.
3.    Conţinuturile se predau (de regulă) în ordinea din manualele liceale.


    
    Obiective cadru. Obiective de referinţă.        Conţinuturi
    Limbajul de programare PASCAL
    1. Cunoaşterea şi utilizarea funcţiilor şi procedurilor:        FUNCŢII ŞI PROCEDURI
    să definească termenii: problemă, subproblemă, programul principal, programul apelat, subprogram, apel de subprogram, funcţie, procedură;
    să explice modul de transfer al controlului în cazul apelului unui subprogram;        Subprograme
    să definească formulele metalingvistice şi diagramele sintactice ale declaraţiilor şi apelurilor de funcţii;
    să explice modul de transmitere a argumentelor şi de returnare a rezultatelor în cazul unui apel de funcţie;
    să elaboreze programe în care se utilizează funcţii predefinite şi funcţii definite de utilizator;        Funcţii
    să definească formulele metalingvistice şi diagramele sintactice ale declaraţiilor şi apelurilor de proceduri;
    să explice modul de transmitere a argumentelor şi de returnare a rezultatelor în cazul unui apel de procedură;
    să elaboreze programe în care se utilizează proceduri predefinite şi proceduri definite de utilizator;        Proceduri
    să determine domeniile de vizibilitate ale declaraţiilor;
    să identifice obiectele desemnate de unul şi acelaşi nume în diferite blocuri ale programului;        Domenii de vizibilitate
    să clasifice variabilele programului în variabile globale şi variabile locale;
    să elaboreze programe în care se utilizează comunicarea prin variabile globale;        Comunicarea prin variabile globale
    să poată utiliza diagramele sintactice pentru verificarea corectitudinii declaraţiilor şi apelurilor de subprograme;
    să explice operaţiile efectuate de calculator la execuţia unui apel de subprogram căruia i se transmit parametri variabilă, parametri valoare, parametri funcţie/procedură;        Sintaxa declaraţiilor şi apelurilor de subprograme
    2. Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de elaborare a programelor mari:        METODE DE ELABORARE A PRODUSELOR PROGRAM
    să descrie forma generală a unităţii de program;
    să elaboreze şi să utilizeze unităţi de program;
    să estimeze complexitatea proceselor de elaborare a programelor cu şi fără aplicarea programării modulare;        Programarea modulară
    să selecteze datele de intrare pentru testarea funcţională şi testarea structurală a programelor;
    să rezume domeniile de aplicare şi relevanţa rezultatelor testării;
    să explice termenul “verificarea programelor”;        Testarea şi depanarea programelor
    să formuleze teorema de structură;
    să aplice regulile de bază ale programării structurate;
    să evidenţieze avantajele şi neajunsurile programării structurate în raport cu programarea convenţională;        Elemente de programare structurată

 



1 4.3. CLASA a XII-a

Repartizarea orelor

Predare/învăţare     30
Recapitulare/evaluare     3
La dispoziţia profesorului     2
Total:    35 ore – o oră săptămînal

Repartizarea orelor pe capitole

    Baze de date    
1.    Tipuri de baze de date    2
2.    Sisteme de gestiune a bazelor de date    2
3.    Tabele    4
4.    Interogări    4
5.    Formulare     4
6.    Rapoarte    4
7.    Prelucrarea datelor    10
    Total:    30

Note:
1.    Repartizarea orelor pe capitole este orientativă.
2.    Ordinea capitolelor poate fi schimbată dacă nu este afectată logica ştiinţifică sau didactică.
3.    Conţinuturile se predau (de regulă) în ordinea din manualele liceale.


Obiective cadru. Obiective de referinţă.    Conţinuturi
Baze de date
1. Cunoaşterea şi utilizarea noţiunilor din domeniul bazelor de date:    TIPURI DE BAZE DE DATE
    să explice sensul termenilor bază de date, sistem de gestiune a bazelor de date;
    să descrie structura bazelor de date ierarhice, în reţea şi relaţionale;        Noţiuni şi concepte. Baze de date ierarhice. Baze de date în reţea. Baze de date relaţionale
2. Cunoaşterea şi utilizarea noţiunilor din domeniul sistemelor de gestiune a bazelor de date:    SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE
    să descrie structura şi funcţiile sistemelor de gestiune a bazelor de date;
    să explice destinaţia obiectelor bazelor relaţionale de date;
    să distingă etapele de elaborare a unei baze de date;
    să explice rolul persoanelor antrenate în elaborarea şi utilizarea bazelor de date;        Structura şi funcţiile sistemelor de gestiune a bazelor de date. Etapele de elaborare a unei baze de date
3. Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de creare şi editare a tabelelor bazei de date:    TABELE
    să descrie structura şi să explice destinaţia tabelelor bazei de date;
    să creeze tabele cu ajutorul sistemului de asistenţă sau prin proiectare independentă;        Destinaţia şi structura tabelelor. Crearea tabelelor
    să utilizeze metodele de introducere a datelor în tabele;
    să creeze tabele şi să introducă datele respective pentru problemele frecvent întîlnite în matematică, fizică, biologie, chimie, geografie etc.;        Introducerea datelor în tabel
    să utilizeze tehnicile de modificare a structurii tabelului;
    să utilizeze operaţiile de editare a tabelelor şi înregistrărilor;        Modificarea structurii unui tabel. Editarea înregistrărilor
    să descrie tipurile de corelaţii între tabele;
    să explice operaţiile respective şi să poată stabili corelaţii între tabele;        Stabilirea corelaţiilor între tabele
4. Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de creare şi editare a interogărilor bazei de date:    INTEROGĂRI
    să descrie tipurile de interogări şi să explice efectele interogărilor;
    să elaboreze interogări cu ajutorul sistemului de asistenţă sau prin proiectare independentă;        Destinaţia şi structura interogărilor. Crearea unei interogări
    să elaboreze interogări pentru selectarea datelor;        Sortarea şi gruparea înregistrărilor .
    să elaboreze interogări de acţiune;    Interogări pentru adăugare, actualizare şi eliminare .
5. Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de creare şi utilizare a formularelor:    FORMULARE
    să descrie structura şi să explice destinaţia formularelor;
    să identifice elementele care alcătuiesc formularele;
    să elaboreze formulare cu ajutorul sistemului de asistenţă sau prin proiectare independentă;        Destinaţia şi structura formularelor. Crearea şi funcţionarea unui formular
    să aplice tehnicile de modificare a formularelor;        Modificarea formularelor
    să utilizeze formulare pentru vizualizarea, modificarea şi validarea datelor;    Folosirea formularelor
    să explice modul de funcţionare a formularelor pe baza tabelelor corelate;
    să elaboreze formulare pe baza tabelelor corelate;    Crearea formularelor pe baza tabelelor corelate
6. Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de creare şi utilizare a rapoartelor:    RAPOARTE
    să descrie structura şi să explice destinaţia rapoartelor;
    să identifice componentele care alcătuiesc raportul, secţiunile şi controalele;
    să elaboreze rapoarte cu ajutorul sistemului de asistenţă sau prin proiectare independentă;        Destinaţia şi structura rapoartelor. Crearea şi funcţionarea unui raport
    să descrie şi să poată utiliza tehnicile de modificare a rapoartelor;    Modificarea rapoartelor
    să elaboreze rapoarte principale cu subrapoarte paralele sau ierarhizate;    Crearea rapoartelor pe baza tabelelor corelate
7. Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de prelucrare a datelor:    PRELUCRAREA DATELOR
    să identifice componentele şi să aplice regulile de formare a expresiilor;
    să poată evalua expresiile;
    să construiască expresii cu ajutorul sistemului de asistenţă;        Expresii. Construirea expresiilor
    să utilizeze operaţiile destinate sortării înregistrărilor, căutării şi înlocuirii valorilor;
    să elaboreze filtre pentru selectarea înregistrărilor;        Sortarea înregistrărilor.Căutarea şi înlocuirea valorilor. Cre-area şi folosirea unui filtru
    să utilizeze tehnicile de grupare şi totalizare a datelor;        Gruparea şi totalizarea datelor într-o interogare
    să utilizeze tehnicile de grupare a datelor într-un raport;        Gruparea şi totalizarea datelor într-un raport
    să cunoască şi să poată utiliza tehnicile de formatare a datelor: texte, tabele, obiecte grafice;        Formatarea datelor

 


5.    Sugestii metodologice

Componentele de bază ale tehnologiei didactice pentru predarea-învăţarea informaticii sunt:
1. Predarea de cunoştinţe şi formarea de capacităţi specifice informaticii. Aceste cunoştinţe sînt incluse în tabelele respective din programele la informatică.
2. Antrenarea sistematică vizînd în mod distinct următoarele domenii:
    înţelegerea conceptelor;
    cunoaşterea metodelor de formalizare a problemelor şi de elaborare a algoritmilor respectivi;
    cunoaşterea metodelor de elaborare a programelor;
    aplicarea programelor elaborate şi a produselor program pentru prelucrarea informaţiei.
3. Utilizarea metodelor active pentru însuşirea individuală a noilor tehnologii informaţionale prin intermediul instruirii asistate de calculator.


6.    Sugestii pentru evaluare

Se recomandă aplicarea celor trei tipuri de evaluare: iniţială, curentă şi sumativă.
Evaluarea iniţială se va efectua la începutul fiecărei programe de predare-învăţare şi are drept scop stabilirea nivelului de pregătire al elevului la momentul dat. Rezultatele evaluării vor fi folosite pentru selectarea sarcinilor individuale gradate ca dificultate.
Evaluare curentă se va realiza pe parcursul procesului didactic, pe secvenţe mici. Obiectivele de referinţă din programele în studiu vizează următoarele categorii de abilităţi:
    cunoaşterea conceptelor teoretice;
    cunoaşterea algoritmilor de prelucrare a informaţiei;
    elaborarea programelor pentru rezolvarea problemelor tipice;
    elaborarea programelor pentru rezolvarea problemelor ce implică un anumit grad de creativitate;
    prelucrarea informaţiei la calculator cu ajutorul programelor elaborate de elevi sau a programelor standard.
Prin urmare, obiectivele de evaluare pot fi formulate direct din cerinţele exerciţiilor propuse. Evaluarea se efectuează prin testări, probe scrise. În continuare prezentăm exemple de itemi pentru evaluarea curentă:

1. Se consideră declaraţiile:

type Vector= array[1..5] of real;
     Matrice= array[1..3,1..4] of real;
     Linie=array[1..4] of real;
     Tabel=array[1..3] of Linie;
var V : Vector;
    M : Matrice;
    L : Linie;
    T : Tabel;
    x : real;
    i : integer;

Care din atribuirile ce urmează sînt corecte:

a) T[3]:=T[1];
b) M:=T;
c) L:=V;
d) L[3]:=x;
e) x:=i;
f) i:=x;
g) L[3]:=i;
h) i:=M[1,2];
i) x:=V[4];
j) L[3]:=V[4];
k) T[1]:=4;    l) T[2]:=V;
m) L:=T[3];
n) T[1,2]:=M[1,2];
o) T[1,2]:=M[1,2];
p) M[1]:=4;
q) M[1,3]:=L[2];
r) x:=T[1][2];
s) x:=M[1];
t) L:=M[1];
u) V[5]:=M[3,4];




2. Se consideră următoarele declaraţii:

type Culoare = (Galben, Verde, Albastru, Violet) ;
     Nuanta = set of Culoare ;
var NT : Nuanta ;

Scrieţi valorile posibile ale variabilei NT:

....................................................................

....................................................................


3. Precizaţi ce va afişa la ecran programul ce urmează:

Program P101;
 { Parametru valoare şi parametru variabilă }
var a, b : integer;

procedure P(x : integer; var y : integer);
begin
 x:=x+1;
 y:=y+1;
 writeln('x=', x, ' y=', y);
end; { P }

begin
 a:=0;
 b:=0;
 P(a, b);
 writeln('a=', a, ' b=', b);
 readln;
end.


Evaluarea sumativă se va realiza la sfîrşitul fiecărui capitol, semestru şi an şcolar. Ca elemente componente ale instrumentelor de evaluare se recomandă utilizarea itemilor de tip rezolvare de problemă la calculator. Exemple:


1. Fiecare linie a fişierului text conţine următoarele date, separate prin spaţii:
    numărul de ordine (integer);
    numele (un şir de caractere ce nu conţine spaţii);
    nota la disciplina 1 (real);
    nota la disciplina 2 (real);
    nota la disciplina 3 (real);
Elaboraţi un program care:
a)    creează o copie de rezervă a fişierului în studiu;
b)    tipăreşte conţinutul fişierului la imprimantă;
c)    creează un fişier liniile căruia conţin următoarele date separate prin spaţii: numărul de ordine (integer), numele (şir de caractere), nota medie (real).
Fişierul creat în punctul c trebuie afişat la ecran şi tipărit la imprimantă.

2. Se consideră declaraţia

type Vector=array [1..20] of char;

Elaboraţi un subprogram care:

a)    afişează componentele vectorului la ecran;
b)    calculează numărul de vocale;
c)    inversează componentele vectorului;
d)    calculează numărul de consoane;
e)    verifică dacă cel puţin o componentă a vectorului reprezintă un semn de punctuaţie;
f)    calculează numărul semnelor de punctuaţie;
g)    verifică dacă cel puţin o componentă a vectorului este egală cu caracterul dat.

3. Fie dată o propoziţie ce conţine cel mult 100 de caractere. Cuvintele din propoziţie sînt separate prin spaţiu. Scrieţi un program, care exclude din propoziţie toate cuvintele, care încep cu litera „a”.
Intrare: propoziţia iniţială se introduce de la tastatură.
Ieşire:   propoziţia modificată se afişează la ecran.

 

7. BIBLIOGRAFIE

1.    Bolun I. Iniţiere în reţele. Chişinău, Editura ASEM, 1997.
2.    Cabac V. Elemente de modelare matematică. Chişinău, Editura Lumina, 1998.
3.    Cercez E., Şerban M. Informatica. Iaşi, Editura Polirom, 2000.
4.    Corlat S., Ivanov L. Calcul numeric. Curs de lecţii. Chişinău, CCRE “Presa”, 2004.
5.    Gremalschi A. Mocanu Iu., Spinei I. Informatica. Limbajul PASCAL. Chişinău, Editura Ştiinţa, 2003.
6.    Gremalschi A., Mocanu Iu., Gremalschi L. Informatica. Structura calculatorului. Chişinău, Editura Ştiinţa, 2000.
7.    Gremalschi A. Informatica. Tehnici de programare. Chiţinău, Editura Ştiinţa, 2003.
8.    Cristea V., Dumitru P., Giumale C. ş.a. Dicţionar de informatică. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,  1981.
9.    Cerghizan M.Introducere în ACCESS 2.0. Bucureşti, Editura Tehnică,1995.
10.    Gremalschi L., Mocanu I. Structura şi funcţionarea calculatorului. Chişinău, Editura Liceum, 1996.
11.    Gremalschi L., Guzun I. Elemente de modelare. Chişinău, Editura Lumina, 1995.
12.    Livovschi L. Bazele informaticii. Bucureşti, Editura Albatros. 1979.
13.    Livovschi L, Gorgescu H. Sinteza şi analiza algoritmilor. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986.
14.    Mateescu George-Daniel, Mateescu Ileana-Carmen. Analiză numerică. Proiect de manual pentru clasa a XII-a. Profil informatică. Editura Petrion,- 1995.
15.    Mârşanu R. Sisteme de calcul. Manual pentru licee de informatică, clasa a IX-a. Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică R.A.- 1995.
16.    Munteanu F., Ionescu T., Muscă Gh. ş.a. Programarea calculatoarelor . Manual pentru liceele de informatică, clasele X-XII. Bucureşti. Editura didactică şi pedagogică, R. A. - 1995.
17.    Petrescu A., Iacob F., Racoviţă Z. Iniţiere în structura calculatoarelor electronice. Bucureşti, Teora, 1996.
18.    Rancea D. Limbajul Turbo PASCAL. vol. 1, 2. Cluj, Editura Libris. - 1993.
19.    Secrieru N., Gremalschi A., Cornea I. Arhitectura şi organizarea microprocesoarelor., -Chişinău, Universitas 1995.
20.    Sorin T. Tehnici de programare. Bucureşti, Editura Teora. – 1996.
21.    Şandor K. Turbo PASCAL 6.0. Ghid de utilizare. Cluj-Napoca, Editura MicroInformatica. - 1993.
22.    Vasilache G., Mocanu Iu., Covalenco I. ş.a. Windows, Word, Excel, Access. Material didactic. Centrul Noilor Tehnologii Informaţionale, 1999.
23.    Вирт Н. Алгоритмы + структура данных = программы. Москва, Мир, 1985.
24.    Вирт Н. Алгоритмы и структуры данных. Москва, Мир, 1989.
25.    Йенсен К., Вирт Н. ПАСКАЛЬ. Руководство для пользователя и описание языка. – М.: Финансы и статистика,1988.