1                              
  Un calculator numeric conţine următoarele unităţi funcţionale (fig. 1): procesorul, memoria internă, memoria externă, dispozitivul de intrare şi de ieşire. La rîndul său, procesorul este format din dispozitivul  central de comandă şi dispozitivul aritmetic şi logic.

                                                                Procesorul
                  

                                        instrucţiuni                              date

    




Fig.1.  Schema funcţională a calculatorului.
   Cu excepţia dispozitivului central de comandă, toate unităţile funcţionale ale calculatorului pot fi tratate ca executanţi ce îndeplinesc anumite comenzi. Pentru exemplificare, în tabelul  2 sînt reprezentate comenzile frecvente utilizate ale executanţilor din componentele calculatorului personal.           
                                                                                                                                                  Tabelul 2
Comenzile frecvente utilizate ale executanţilor din componenţa unui claculator personal
NR. Crt.    Executantul    Comenzile executantului
1.    Tastatura    Aşteaptă acţionarea unei taste
Citeşte codul tastei apăsate
Blochează tastatura
2.    Monitorul    Şterge ecranul
Afişează caracterul indicat
Afişează elementul grafic indicat
Stabileşte culoarea de fundal
3.    Unitatea de disc magnetic    Înscrie datele pe disc
Citeşte datele de pe disc
4.    Imprimanta    Tipăreşte caracterul indicat
Avans de linie
Avans de pagină
5.    Unitatea de disc optic    Citeşte datele de pe disc
Extrage discul
6.    Memoria internă    Citeşte datele din locaţia indicată
Înscrie datele în locaţia indicată
7.    Dispozitivul aritmetic şi logic    Adună
Scade
Înmulţeşte
Împarte
Compară
ŞI
SAU
NU
  Dispozitivul  central de comandă asogură dirijarea executanţilor conform programului înscris în memoria intrenă a calculatorului. Programul constă într-un set de instrucţiuni, codificate în formă de cuvinte binare, în care se indică operaţia  ce trebuie execuată şi amplasamentul (locul) operanzilor. De exemplu într-o instrucţiune aritmetică  se indică operaţia ce trebuie efectuată  (scăderea, adunarea, înmulţire sau înpărţirea.) şi amplasamentul operanzilor în memoria internă. Într-o instrucţiune de introducere a informaţiei se indică dispozitivul de intrare ( tastatura, cititorul de documente= şi locul în memoria internă unde va fi stocată informaţia introdusă. Într-o instrucţiune de extragere a informaţiei se indică locul din memoria internă ce conţine informaţia respectivă şi dispozitivul  de ieşire (imprimanta sau monitorul). În mod similar, în cazul sau scrierii informaţiei pe un disc magnetic, în instrucţiunea respectivă se indică amplasamentul informaţiei în memoria internă şi unitatea internă de disc.
  Algoritmul de funcţionare a dispozitivului cenzral de comandă şi, implicit, a calculatorului în ansamblu, poate fi descris în felul următor:
CÎT INSTRUCŢIUNE EXTRASĂ DIN MEMORIA INTERNĂ ≠ STOP   EXTRAGE O INSTRUCŢIUNE DIN MEMORIA INTRENĂ          DECODIFICĂ INSTRUCŢIUNEA EXTRASĂ                      TRANSMITE COMENZI EXECUTANŢILOR                      SFÎRŞITUL CICLULUI
 Din algoritmul reprezentat observăm că dispozitivul central de comandă realizează principiul de comandă prin program, transmiţînd executanţilor din componenţa calculatorului comenzi, generate în baza instrucţiunilor, extrase din memoria internă. Accentuăm faptul că repertoriul de  instrucţiuni  al  unui calculator modern include atît instrucţiuni pentru prelucrarea informaţiei (adunare, scădere, înmulţirea şi înpărţirea  etc.) cît şi instrucţiuni pentru apelurile de subprograme, realzarea algoritmilor respectivi şi a algoritmilor cu ramificasţii. Un astfel de repertoriu permite descrierea compactă a unor prelucrări foarte complexe, care , împreună cu vitezele de operare foarte mari (milioane de instrucţiuni pe secundă), asigură apliocarea eficientă a  calculatoarelor în toate domeniile ştiinţei şi tehnicii moderne.