1                             Date si informatii
Datele şi informaţiile reprezintă componentele primare ale sistemului informaţional.
Data reprezintă o înşiruire de caractere numerice sau alfa numerice, care au o anumită semnificaţie. Datele economice descriu acţiuni, procese, fapte, fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara acesteia.
Informaţiile se obţin în general din prelucrarea datelor, ele nu se confundă însă cu acestea.
În concluzie se poate spune că orice informaţie este o dată dar nu orice dată este o informaţie, ci numai aceea care are pentru receptor un caracter de noutate.
O bază de date reprezintă o modalitate de stocare a unor informaţii (date) pe un suport extern, cu posibilitatea regăsirii acestora.De obicei o bază de date este memorată într-unul sau mai multe fişiere. Bazele de date sunt manipulate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date. Cel mai răspândit model de baze de date este cel relaţional, în care datele sunt memorate în tabele. Pe lânga tabele, o bază de date relaţională mai poate conţine: indecşi, proceduri stocate, trigger-e, utilizatori şi grupuri de utilizatori, tipuri de date, mecanisme de securitate şi de gestiune a tranzacţii
Din punct de vedere al teoriei comunicaţiilor, informaţia este un mesaj, un semnal ce reflectă starea unui sistem sau a mediului în care acesta funcţionează şi care aduce receptorului un spor de cunoaşterelor etc.

Cuvântul informaţie - preluat din latină (informatio) prin intermediul limbii franceze (information) - este polisemantic, putând căpăta mai multe semnificaţii (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate de domeniile şi contextele foarte variate în care este folosit. În afara înţelesurilor din limbajul comun, el are şi alte sensuri, atribuite fie prin definirea sa ca termen (ştiinţific sau tehnic) fie ca şi concept în cadrul unor ramuri ale filosofiei sau al unor ştiinţe şi tehnologii al căror obiect de studiu este. Termenul informaţie este legată şi de un proces informaţional (succesiunea acţiunilor prin care se informează) dar şi de rezultatul acestui proces (volum, varietatea de informaţii obţinute) precum şi de unele fenomene specifice (fenomenul informaţional, explozia informaţională, etc.). De asemenea informaţia a început să fie considerată ca factor ontologic primordial, ce stă, împreună cu materia şi energia la originea universului.
Notă: Pentru ca sensul cuvântului informaţie să poată fi înţeles corect, trebuie cunoscute şi avute în vedere alte câteva concepte (semnificaţie,cunoaştere, adevăr, reprezentare, stimul mintal, erudiţie, cultură, comunicare, redundanţă, feedback, entropie, entropie negativă, ş.a.) precum şi regulile (sau seturile de reguli) asociate acestora.
Nici una din definiţiile sau conceptele existente pentru informaţie nu sunt unanim acceptate, fapt ce produce confuzii, ambiguităţi, şi uneori chiar pierderi economice.
Notă: „Informaţie” este unul din cuvintele cel mai des folosite, de foarte multe ori abuziv. Diferite discipline ştiinţifice acordă diferite înţelesuri acestui termen, sau îi asociază omonime incoerente. Cu toate că de câteva decenii omenirea a păşit în era informaţională, iar societatea a trecut de la societatea informaţională la societatea cunoaşterii, cuvântul informaţie este folosit adesea fără a se da atenţia cuvenită diferitelor sensuri pe care le poate căpăta. Deşi nu sunt sinonime, cuvintele cunoştinţe, informaţii şi date sunt adesea utilizate unul în locul altuia, producând confuzii.
În ultimul timp, tot mai mulţi cercetători şi oameni de ştiinţă îşi pun întrebarea dacă este posibil de construit o teorie a informaţiei unică, general valabilă. Pe de altă parte, datorită presiunii exercitate în principal de impasul în care au ajuns cercetările în unele domenii (ştiinţa cogniţiei, biologie, psihologie, robotică, inteligenţa artificială etc.), se remarcă tot mai multe încercări de a îmbina şi de a suprapune diversele semnificaţii şi interpretări într-un singur concept universal acceptat.
Se poate spune că elaborarea a unui concept unic al informaţiei se află cam în acelaşi stadiu în care se găsea elaborarea unui concept al energiei la mijlocul sec. XIX (deşi acest concept era cunoscut de câteva secole, oamenii de ştiinţă au început să înţeleagă cum poate fi convertită o formă de energie în alta şi să scrie ecuaţia acestor conversii numai prin anii '40).
Aparenta contradicţie între diferitele concepte ale informaţiei existente astăzi este cauzată de faptul că majoritatea acestora sunt elaborate pentru un anumit domeniu, şi, întotdeauna, pentru a fi definită, informaţia trebuie raportată la un sistem oarecare, propriu domeniului respectiv, cum ar fi ADN-ul, limba vorbită, computerele, etc.
                         Proces informational
Informatia este stiinta care se ocupa cu studiul si elaborarea metodelor de prelucrare a informatiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. Sistemul informational prelucreaza si vehiculeaza informatiile intre sistemul condus si sistemul conducator, fiind reprezentat de totalitatea metodelor, procedurilor si mijloacelor, folosite in procesul informational si poate fi definit ca un ansamblu organizat si integrat de operatii de culegere, transmitere, prelucrare, sistematizare, analiza si pastrare, difuzare si valorificare a informatiilor.
În raport cu natura lor specifică, informaţiile se procesează diferit, fapt pentru care se disting mai multe tipuri de procese informaţionale:
a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice, după reguli matematice şi logice, şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de calcule, de situaţii şi de rapoarte: economie, proiectare, management, statistică etc.
Prelucrarea datelor în sisteme informatice se realizează în mod diferit, în funcţie de modul de organizare a acestora în colecţii de date.
Datele organizate sub forma fişierelor de date se procesează cu ajutorul unor programe de firmă, denumite interpretoare sau compilatoare care diferă în funcţie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate: BASIC, FORTRAN, COBOL, PASCAL etc.
Datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul unor pachete de programe denumite sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD), dintre care cele mai răspândite sunt: base iv, foxpro, paradox, access, aproach etc.
Datele organizate sub forma foilor de calcul electronic se prelucrează fie folosind pachete soft specializate cum sunt procesoarele de tabele: LOTUS 1-2-3, EXCEL, QUATTRO, fie folosind funcţiile de procesare a tabelelor din cadrul pachetelor de programe cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte, tabele, baze de date, grafică etc.) cum sunt sistemele integrate: WORKS, FRAMEWORK, OPEN ACCESS etc.
Din punct de vedere birotic, prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de calcul electronic prezintă un interes deosebit datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate procesoarele de tabele şi a îmbinării procesării datelor cu procesarea de texte în cadrul foii de calcul electronic.
b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. Obiectul procesării, textul, structurat în pagini, în paragrafe, în fraze şi în cuvinte, este supus unor operaţii vizând forma caracterelor şi mărimea acestora, forma şi mărimea paginii, modul de aşezare a textului în pagină.
Procesarea textelor presupune, de asemenea, operaţii lingvistice cum sunt: despărţirea automată a cuvintelor în silabe, controlul gramatical, lexical şi ortografic al textului analizat. În urma acestor operaţii rezultă un document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran ori imprimat pe hârtie sau pe microfilm în vederea arhivării.
Procesarea textelor se realizează fie cu programe specializate cum sunt procesoarele de texte wordstar, word, wordperfect, fie cu componente pentru tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală, spre exemplu editorul de texte WRITE al sistemului grafic de operare WINDOWS, editoarele de texte ale procesoarelor de tabele (LOTUS 1-2-3) şi ale sistemelor integrate (WORKS).
c) Procesarea documentelor reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnicilor informatice şi electronice în vederea receptării, memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în documente.
Un document poate conţine informaţii provenite din surse diferite: situaţii şi rapoarte rezultate din procesarea datelor, documente conţinând texte obţinute în urma procesării textelor, tabele şi reprezentări grafice realizate de un procesor de tabele, schiţe şi desene tehnice, grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de grafică, desene alb-negru sau color, simboluri grafice la alegerea utilizatorului, imagini şi fotografii scanate (citite optic cu dispozitivul scanner) etc.
Procesarea informaţiei vizuale, organizate sub forma documentelor, se realizează de către programe specializate pentru procesarea documentelor (VENTURA, PAGE MAKER, QUARK XPRESS, COREL DRAW) sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau de tabele (WORD, WORDPERFECT, LOTUS 1-2-3, EXCEL, WORKS).
Documentele astfel procesate se memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare pentru a putea fi apoi uşor regăsite, consultate la terminal, imprimate pe hârtie sau pe microfilm, comunicate la distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică.
d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate, de la vocea umană (mesaje, convorbiri telefonice, întâlniri, conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică, la sunete naturale sau la sunete muzicale. Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă, percepută analogic şi convertită în formă digitală, oferă “materia primă” ce urmează a fi procesată digital cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore, cum este sistemul SOUND BLASTER care poate funcţiona cuplat la orice calculator personal. Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului informatic cu sistemele audio analogice uzuale (casetofon, magnetofon, compact-disk etc.), precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică de genul: telefon, interfon etc.
e) Procesarea de imagini (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi oferite de celelalte genuri de tratare a informaţiei şi constituie una din realizările cele mai moderne ale electronicii şi informaticii.

1 Informaţia vizuală dinamică este rezultatul afişării şi perceperii unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe secundă), generând privitorului uman senzaţia vizuală de mişcare. Sursele de informaţie video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea, surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de luat vederi alb-negru sau color), imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de comunicaţii video de natură profesională, precum şi imagini (animaţie profesională, filme de specialitate) realizate pe calculator cu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice.
În mod curent prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore, după cum imaginea este însoţită de sunet sau de voce umană.
Însemnătatea acestei clasificări, a tipologiei tratării informaţiei, rezidă în aceea că ultimele patru tipuri de procesare a informaţiei sunt specifice domeniului biroticii. În cadrul acestora, deşi s-a plecat de la automatizarea şi de la informatizarea prelucrării textelor, care ocupă un loc important în activitatea de birou, se remarcă o tendinţă de creştere a ponderii operaţiilor de prelucrare video şi sunet, dar dinamica cea mai înaltă o înregistrează sistemele de comunicare şi de procesare a imaginilor fixe şi mobile asistate de calculator.
                           Fluxul informational
Fluxul informaţional reprezintă cantitatea de informaţii care circulă între emiţător şi beneficiar. Fluxul informaţional este caracterizat prin: conţinut, sens, frecvenţă, lungime, viteză, fiabilitate, cost.
Circuitele şi fluxurile informaţionale pot fi clasificate după mai multe criterii:
1.      după direcţie: verticale, orizontale, oblice;
2.      după frecvenţă: periodice, ocazionale;
3.      după locul unde iau naştere: interne, externe

                                   Sistemul informatic
Sistemul informatic reprezintă partea automatizată a sistemului informaţional. Raportul dintre sistemul informaţional şi cel informatic este de întreg-parte.
Sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional în care operaţiile de culegere, de prelucrare, de stocare şi de transmitere a datelor se realizează cu ajutorul calculatorului.
Ansamblul de elemente implicate in tot acest proces de prelucrare si transmitere a datelor pe cale electronica alcatuiesc un sistem informatic.
Componentele sistemului informatic sunt:
1.      Componenta fizică (hard) – este constituită dintr-un ansamblu de echipamente pentru culegerea, pentru prelucrarea, pentru transmiterea şi pentru stocarea datelor şi informaţiilor.
2.      Componenta logică (soft) – cuprinde sistemul de operare şi programele de aplicaţii.
3.      Baza de date – cuprinde un ansamblu de colecţii de date şi descrierea legăturile dintre acestea.
4.      Resursele umane – cuprinde personalul de specialitate (operatori, programatori, analişti, ingineri de sistem).
5.      Cadrul organizatoric – cuprinde cadrul legal necesar funcţionării sistemului informatic (staţii de calcul, oficiu de calcul, centru de calcul).
Prin intermediul acestor componente sistemul informatic realizează procesul de prelucrare automată a datelor cu scopul obţinerii de informaţii în vederea fundamentării deciziilor sau realizării producţiei.
Intr-un sistem informatic pot intra : calculatoare, sisteme de transmisie a datelor, alte componente hardware, softwer-ul, datele prelucrate, personalul ce exploateaza tehnica de calcul , teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucrare, etc.
In functie de localizarea datelor si de locul in care sunt efectuate prelucrarile, putem avea sisteme informatice :
Cu date centralizate, datele se afla pe un singur sistem de calcul;
Cu date distribuite, datele se afla distribuite pe mai multe calculatoare in retea;
Cu prelucrari centralizate, prelucrarea datelor se face pe o singura statie de lucru, indiferent de numarul statiilor pe care sunt informatiile de prelucrat;
Cu prelucrari distribuite, mai multe calculatoare prelucreaza datele provenite de la unul sau mai multe calculatoare din retea;
Dupa domeniul in care functioneaza, sistemele pot fi clasificate :
De baze de date, specializate in gestiunea unor cantitati mari de date;
Pentru prelucrari stiintifice, specializate pe anumite domenii stiintifice;
Pentru conducerea proceselor tehnologice, pentru conducerea unor masini,scule,unelte computerizate;
Dupa nivelul ierarhic ocupat de sisteme informatice in structura organizatorica a societatii, putem avea :
Sisteme informatica pentru conducerea activitatilor la nivelul unitatilor economice;
Sisteme la nivelul organizatiilor cu structura de grup;
Sisteme informatice teritoriale;
Sisteme informatice la nivel de ramura si subramura si la nivel economic national;
Sisteme de uz general.
Dupa activitatea ce o automatizeaza, sistemele pot fi :
Pentru conducerea productiei;
Pentru activitatea comerciala;
Pentru evidenta contabila;
Pentru evidenta materialelor si marfurilor;
Pentru evidenta personalului si salarizare;
Pentru evidenta mijloacelor fixe.
Acete sisteme au o aplicare imediata in cadrul rezolvarii unor probleme de natura economica. Deci una dintre ramurile cele mai informatizate este economia.
Sistemul informational trebuie sa fie capabil sa furnizeze rapoarte periodice privind desfasurarea activitatii dar si rapoarte la cerere, determinate de semnalarea unor situatii neobisnuite. Sistemul informational fundamenteaza activitatea de analiza si prognoza, permitand adoptarea rapida si eficienta a masurilor impuse de evolutia activitatii. Rezulta ca, sistemul informational reprezinta un ansamblu structurat si corelat de proceduri si echipamenteelectronice de calcul care permit culegerea, transmiterea si prelucrarea datelor, obtinerea de informatii.
Sistemul informatic largeste campul de actiune al sistemului informational, ii potenteaza valentele imbunatatindu-l sub aspect calitativ. Odata cu evoluta sistemelor electronice de calcul, sistemul informatic tinde sa se suprapuna sistemujlui informational ca sfera de cuprindere. Mai mult, daca se include in sfera sistemului informatic activitatea de conducere a proceselor tehnologice, cu ajutorul claculatoarelor de proces, sfera sistemelor informatice va depasi sfera sistemelor informationale.

Sistemul informaţional poate fi definit ca ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi la realizarea obiectivelor organizaţiei.