1 LEPTOSPIROZA
1. DEFINIŢIE
    Antropozoonoză acută, caracterizată prin febră, frison, mialgii, afectare meningiană, hepatică şi renală. Această boală poate fi produsă prin infecţie cu leptospire benigne sau cu leptospira ictero-hemoragiae care determină forme grave, ameninţătoare pentru viaţă.
2. ETIOLOGIE
- genul Leptospira, familia Spirochetaceae, având 2 specii: Leptospira interrogans şi Leptospira biflexa, cu mai multe serogrupuri şi serotipuri fiecare;
- sunt rezistente în pământul umed şi apa călduţă şi stagnantă, ani la - 700C;
- sunt distruse în câteva secunde la 600C, în mediul acid, în apa clorinată şi de UV; nu rezistă la uscăciune.
3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
Boala are răspândire universală, cu evoluţie endemică - sporadică, pe care se grefează epidemii de amploare redusă, mai ales în sezonul de vară- toamnă şi în mediul rural. Boala are şi un caracter profesional, apărând mai ales la cei care lucrează cu animalele, sau în mediu mlăştinos. Sexul masculin este mai afectat.
Incidenţa la100.000 locuitori, în anul 1998, a fost de 2,48 şi de 1,24 în vestul ţării, fiind în creştere faţă de anii anteriori.
4. DIAGNOSTIC POZITIV
4.1 DIAGNOSTIC CLINIC
     Incubaţie: 2¬¬-20 zile (dependentă de serotip, virulenţă, doza infectantă).
     Debutul este brusc, cu frison, febră, cefalee, mialgii.
    Evoluţia clinică este bifazică, cuprinzând o fază septicemică şi o fază organică, separate printr-o perioadă de 1-3 zile de ameliorare.
Faza septicemică se caracterizează prin febră, cefalee, mialgii, congestie conjunctivală, fotofobie, facies congestionat, erupţii cutanate de tip rujeoliform, manifestări pulmonare şi bradicardie. În această etapă se poate confunda leptospiroza cu o viroză. Tot în faza septicemică pot apare tulburări digestive care trebuie diferenţiate de debutul unei hepatite acute: anorexie, greaţă, vărsături, hepato-splenomegalie, însoţite sau nu de icter. Se poate asocia sindromul de iritaţie meningeană şi afectarea renală cu oligurie, albuminurie, cilindrurie.
Faza organică se anunţă prin reapariţia febrei şi a simptomatologiei de organ: atingere meningeană, hepatică, renală. Leptospirozele benigne pot evolua monosindromic sau cu prinderea ficatului şi rinichiului în grade variabile, la care se poate adăuga sau nu meningita. Leptospiroza ictero-hemoragică, însă, îmbracă forme severe, plurisindromice, care evoluează frecvent spre insuficienţă hepato-renală şi sindrom hemoragipar.  
4.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR este bacteriologic, serologic, boală experimentală şi se face în funcţie de stadiul în care se află boala:
În prima săptămână de boală se cercetează leptospirele în sânge şi în lichidul cefalorahidian.
 În a doua săptămână de boală se cercetează leptospirele în urină şi se pun în evidenţă anticorpii specifici.
A. Teste de laborator nespecifice
     VSH mult crescut, sediment urinar patologic, azotemie, modificări ale lichidului cefalorahidian (’’disociaţia clinico-lichidiană’’) apar în ziua 7-8 de boală;
     creşterea fibrinogenului în sânge (600-1200 mg %) şi creşterea creatinfosfokinazei pun diagnosticul de leptospiroză în meningitele cu lichid clar sau în formele atipice de boală, încă din primele zile.
B. Diagnostic bacteriologic
1. Microscopie directă
    Întrucât concentraţia leptospirelor în sânge sau LCR este în general scăzută, evidenţierea microorganismului prin examen microscopic direct este dificilă, dar este uşurată prin utilizarea preparatelor de sânge tratate cu oxalat de sodiu sau heparină şi centrifugare la o viteză scăzută, în scopul îndepărtării elementelor celulare, iar apoi la o viteză crescută pentru concentrarea elementelor remanente.
     Examinarea la microscopul cu fond întunecat este utilă doar în cazul produselor patologice cu o încărcătură microbiană crescută (sânge, lichid peritoneal, suspensii hepatice de la animalele de laborator, urină);
     Efectuarea preparatelor native permite evidenţierea morfologiei specifice şi a mobilităţii leptospirelor;
     Tehnicile cu anticorpi fluorescenţi permit un diagnostic mai sensibil decât microscopia cu fond întunecat.
                2. Izolarea
Sângele recoltat se însămânţează  pe medii de cultură suplimentate cu ser de iepure, lichide (mediul Korthof) sau  semisolide (mediul Fletcher), sau suplimentate cu ser bovin şi de iepure (mediu bovin albumin Tween 80).
     Se recomandă recoltarea zilnică a sângelui pentru hemoculturi în prima săptămână, cu utilizarea de 1-2 picături de sânge la 5 ml de mediu. Atunci când mediile de cultură nu sunt disponibile imediat după recoltarea sângelui, poate fi însămânţat sânge recoltat pe anticoagulant, sau cheaguri de sânge triturate şi apoi cultivate, sau LCR recoltat în timpul fazei acute a bolii.
    După prima săptămână de boală hemoculturile sunt doar rareori pozitive, în aceste situaţii leptospirele putând fi izolate din uroculturi, sau prin inoculare la animalele de experienţă.
    În cazuri severe de boală, leptospirele pot fi izolate şi din fragmente de ţesut hepatic, sau renal, triturate şi suspendate în ser fiziologic în diluţii de 1/10 şi 1/100.
    Majoritatea speciilor patogene au nevoie de 6-14 zile de incubaţie, iar uneori chiar 3-4 luni pentru creştere.
    În scopul examinării creşterii culturilor microbiene se efectuează un preparat lamă-lamelă care se examinează la microscopul cu fond întunecat. Leptospirele sunt recunoscute după motilitatea lor caracteristică, precum şi după caracterele morfologice.
C. Diagnostic serologic
Anticorpii apar în perioada de stare a bolii cu un titru maxim la 3-4 săptămâni de la debut, dar răspunsul anticorpic este foarte variabil şi este redus sau întârziat la persoanele tratate precoce cu antibiotice. Anticorpii pot persista câţiva ani la titruri joase. Diagnosticul serologic uzual constă în evidenţiere anticorpilor prin :
     reacţia de fixare a complementului cu antigen Patock, comun tuturor leptospirelor (titrul minim pozitiv este considerat 1/16). Serurile pozitive sunt supuse reacţiei de aglutinare în vederea identificării serotipului leptospirei,
     reacţia de aglutinare pe lamă (macroscopică) utilizează un singur set de antigene, fixate cu formalin;
     reacţia de hemaglutinare indirectă, care utilizează eritrocite de berbec sau umane de grup ‘’O’’;
     teste ELISA care detectează anticorpii antileptospiră umani sau animali.
D. Inocularea la animalele de experienţă (hamsteri, cobai) a produsului patologic intraperitoneal, urmată de puncţii cardiace în scopul evidenţierii microscopice a germenilor, sau culturi din fragmente de ţesut renal, dacă animalele sunt vii în momentul sângerării.
Un diagnostic univoc de laborator al infecţiilor cu leptospire poate fi stabilit doar în urma izolării microorganismului din sânge, sau LCR, sau prin demonstrarea creşterii titrului anticorpilor în două sau mai multe probe de ser.
4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1.     1.   Rezervorul  de infecţie
- animale domestice şi sălbatice: porcine, bovine, rozătoare, cai, câini, care pot face boala clinic manifestă sau infecţii inaparente, devenind excretoare permanente de leptospire, prin urină  contaminând solul, apele, uneori alimentele.
- omul bolnav, contagios prin urină, pe durata bolii.


1 2.     2.   Transmiterea
- contact cu urina sau organele animalelor bolnave sau infectate, cu solul sau apa contaminată, leptospirele pătrund prin tegumente lezate sau prin mucoase intacte (accidental în laboratoare, prin scăldat);
- pe cale digestivă, prin alimente sau apă contaminată;
- transplacentar, rar.
3.     3.   Receptivitate
- generală
4.     4.   Imunitate
- specifică de serotip
Profilaxie şi combatere
1.A. Măsuri faţă de izvorul de infecţie uman
- depistare: ancheta epidemiologică, clinic, examene de laborator;
- izolarea cazurilor, obligatorie în spital;
- declarare nominală, lunară; anunţarea cazului se face la 24h de la depistare.
Pentru precizarea morbidităţii exacte, în caz de epidemie, se fac examene serologice la toţi cei cu boli febrile imprecis diagnosticate.
1.B. Măsuri faţă de izvorul de infecţie animal
- animalele bolnave, sunt izolate de restul efectivelor şi sunt tratate cu antibiotice;
- animalele cu leptospiroză cronică, se scot definitiv din efectiv;
- animalele suspecte sunt supravegheate şi imunizate cu  vaccin antileptospirotic;
- câinii bolnavi sunt izolaţi şi trataţi (Penicilină), eventual li se administrează clorură de amoniu, care prin acidifierea urinii distruge leptospirele;
- în caz de epidemie, se capturează şoareci sau şobolani din zona respectivă, la care se fac examene microscopice directe sau însămânţări din organe;
- animalele care vin din zone contaminate, vor fi carantinate.
2. Măsuri faţă de căile de transmitere
- se vor lua măsuri de dezinfecţie a adăposturilor în care au stat animalele, a dejectelor acestora, a ustensilelor, cu soluţie de 2% hidroxid de natriu, var nestins 10-20%; apele poluate vor fi dezinfectate prin clorinare; apa de băut suspectă a fi contaminată se va consuma fiartă; solul se va dezinfecta prin acidifiere cu nitrat de Ca; bălegarul se adună şi se inactivează prin metoda biotermică;
- se vor lua măsuri de dezinsecţie, deratizare
- în caz de epidemii, măsuri speciale de educaţie sanitară a populaţiei (interzicerea scăldatului, a mersului fără încălţăminte în ape poluate), controlul apei potabile, evacuarea corespunzătoare a rezidurilor.
3.     3.   Măsuri faţă de receptivi
- se va purta echipament de protecţie, de către toţi cei ce lucrează în sectoare cu risc; escoriaţiile cutanate vor fi tratate şi pansate cu materiale impermeabile; după încetarea lucrului, mâinile se vor spăla şi se vor dezinfecta cu alcool 70%;
- imunizare activă cu vaccin antileptospirotic inactivat ( monovalent sau polivalent),  a animalelor;
- imunizare activă cu vaccin inactivat a personalului care lucrează în sectoare cu risc.
5. TRATAMENT
    Tratamentul de elecţie în leptospirozele benigne este reprezentat de administrarea de penicilină. Insuficienţa hepato-renală acută necesită însă instituirea unei terapii intensive de susţinere metabolică, corectarea dezechilibrelor acido-bazice, corticoterapie, forţarea diurezei prin perfuzii masive şi doze mari de diuretice; dacă anuria nu poate fi corectată medicamentos se impune hemodializa.Este o infectie produsa de diferite serotipuri de Leptospira, un microb ce se localizeaza in sange si apoi in alte organe. Simptomele sunt: temperatura foarte ridicata ( in forma acuta mai ales ), voma, sete, hemoragii pe mucoasa bucala si hematurii. Animalul este abatut. Rezervorul de leptospire il constituie rozatoarele salbatice de la care trec in mediul exterior ni special prin urina si infecteaza animalele pe cale digestiva sau prin apa bauta. Vindecarea cere tratament rapid si foarte energic efectuat de medic cu antibiotice, asociate cu ser atileptospiric, glucoza, cofeine, vitamine.