1
Aceasta scriere « cuneiforma » (lat. Cuneus =cui), definitivata ca atare in jurul anului 3500i.e.n., a fost folosita timp de trei milenii, preluata fiind de la sumerieni de catre akkadieni si asirieni ; dupa care s-a raspandit din Egipt pana in Asia Mica si la aproape toate popoarele din Orientul Apropiat. In aceasta scriere au fost redactate documentele priviind aproape toate aspectele vietii mesopotamiene, pe tablite de argila, din care s-au descoperit pana azi mai bine de 300000. Pornind de la ideograme, sumerienii au ajuns, chiar in jurul anului 3000i.e.n., la semne silabice (dupa cum o dovedesc tablitele gasite la Djemet Nasr). Scrierea alfabetica_a carei inventie este atribuita fenicieniilor_se citea de la dreapta la stanga ; sau_pentru a usura exercitiul lecturii_intr-un fel putin mai ciudat, numit boustrophedon (in gr.), care consta in a scrie un rand de la dreapta la stanga, randul urmator de la stanga la dreapta,s.A. Unele vechi inscriptii vechi grecesti sunt scrise in bousTrophedon_fapt ce pare a confirma si el ipoteza derivatiei alfabetului grec din cel fenician.
             Scribii mesopotamieni au inventat si « plicul", de   asemenea din argila. Tablita scrisa  si semnata era infasu     Evolutia scrierii cuneiforme babiloniene. Rata intr-o foaie subtire de lut, pe care scribul repeta textul de pe tablita, precum si semnaturiile martorilor si ale partiilor contractante. In caz de contestatie, se spargea involucrul si se confrunta documentul exterior cu cel interior—care era decisiv. Partiile contractante si martorii semnau, dar nu cu mana (caci numai scribii stiau sa scrie), ci aplicand pe lutul moale sigiliul cilindric personal_pe care fiecare il purta cu un snur legat la gat ;dedesuptul amprentei lasate de sigiliu scribul scria numele proprietarului sigliului (cf. A. Mondini)
   Dificila scriere cuneiforma se invata in scoli. Existenta acestora este documentatata incepand din al III-lea mileniu i.e.n.La inceput anexe ale templelor sau curtiilor regale, scolile au devenit mai tarziu institutii laice, avand ca obiect principal de invatamant scrierea. Apoi « planul de invatamant » -a imbogatit cu studiul matematicii, al geodeziei, al metrologiei, al geografiei, s.a., incepand cu mil. Al II-lea Ii.e.n.,al limbii sumeriene, care va disparea ca limba vorbita, dar va continua apoi « planul de invatamant » -a imbogatit cu studiul matematicii, al geodeziei, al metrologiei, al geografiei, s.a., incepan    Dupa aprox. Anul 200 i.e.n. locul limbii sumeriene in practica curenta a fost luat de limba semitica a akkadieniilor, babiloniana, mult superioara prin precizie si posibilitatiile ei de a exprima nuantele gandirii si ale sentimentelor.In ultimul mileniu i.e.n., in Orientul Apropiat va ajunge sa predomine limba aramaica ; aceasta va inlocui sistemul silabic din scrierea cuneiforma cu sistemul alfabetic imprumutat de la fenicieni, folosind mai tarziu si mijloace materiale de scriere mai practice decat cele folosite pentru tablite de argila si anume, cerneala, papirusul si pergamentul.
        Scribii_indispensabilii functionari ai administratiei statului si templelor_proveneau exclusiv din familii bogate. Impartiti pe categorii_dupa functii si specialitati_scribii puteau ajunge usor la cele mai inalte demnitati in stat.Nu existau scribi-femei la sumerieni, decat la babilonieni, dupa 1800i.e.n.
        Scoliile sumero-babiloniene (dintre care unele vor ajunge mai tarziu sa aiba o structura intrucatva de academii) erau adevarate citadele ale culturii. Incepand din secolul al XVIII-lea i.e .n. acestor scoli le-au fost anexate biblioteci foarte bine dotate si organizate, ca de exemplu biblioteciile-arhive din orasele Ninive si Mari, din secolul VII i.e.n., aveau fiecare un fond de peste 20000 de tablite.In biblioteci se pastrau opere insumand cunostintele castigate pana la data respectiva, in toate domeniile.Dar activitatea scoliilor sumeriene si babiloniene nu se limita doar la invatamant sau la copierea si studierea operelor din trecut ; ci tot aici se compuneau si opere religioase sau literare noi.