1
Poşta electronică
Una dintre cele mai importante componente ale
Internetului este poşta electronică sau sistemul e-mail.
Sunt convins că ai văzut de multe ori, pe cărţile de vizită ale
prietenilor tăi, de exemplu, adrese Internet, care diferă de adresele
http sau ftp prin faptul că au în componenţa lor un simbol "@".
O astfel de adresă e-mail arată similar cu a mea: zeus@dart.ro. Partea
din stânga simbolului reprezintă numele unei cutii poştale dintr-un
calculator. Partea din dreapta lui "@" reprezintă adresa calculatorului
pe care se află acea cutie poştală. Ca şi în cazul unor adrese Web
(URL), această adresă a calculatorului îţi poate arăta din ce
organizaţie face parte, sau de ce naţionalitate este expeditorul unei
scrisori pe care o primeşti.
De exemplu, dacă primeşti o scrisoare electronică de la mine, vei
înţelege, din grupul de litere "ro", că eu sunt din România. Apoi, din
"dart" vei putea înţelege ca sunt un abonat al serviciilor Internet
oferite de Fundaţia Dart din Arad. O altă adresă este: bogdan@cybernet.
ro.
Prin e-mail pot fi trimise scrisori
electronice chiar mai multor oameni deodată, astfel incăt poşta
electronică poate fi folosită şi pentru ştiri.
Pentru a trimite cuiva o scrisoare electronică, trebuie să ii cunoşti
adresa e-mail. Vei mai avea nevoie, fireşte, de un program de
transmitere e-mail, care poate fi Mail, Elm sau Pine, dacă lucrezi în
Unix, sau Internet Mail, Netscape Mail, Eudora Pro sau Pegasus, dacă
lucrezi în Windows 95. Noi vom face referire la programul Internet
Mail, care este foarte simplu de utilizat şi are o interfaţă gratică
prietenoasâ. Modul de lucru în alte programe de sub Windows 95 este
similar.
Lucrul cu Internet Mail
Înainte de a începe să lucrezi cu programul Internet Mail, trebuie să
realizezi anumite operaţii de configurare, aşa cum se vede mai jos
(vezi options->server):
Practic, trebuie să precizezi care este adresa ta de e-mail (cea pe
care vei primi mesajele), precum şi numele de cont şi parola pentru
conectarea la serverul tău e-mail; pe acestea le-ai primit de la
furnizorul de servicii Internet (câmpurile --POP3 Account şi Password).
Numele sau codul IP al serverelor prin care trimiţi, respectiv primeşti
mesajele e-mail, sunt precizate la outgoing Mail (SMTP), respectiv
incoming Mail (POP3). De obicei ele sunt două grupuri de numere
identice sau două grupuri de numere identice (de exemplu,
mail.cybernet.ro).
Anumite operaţii de configurare pentru trimiterea mesajelor pot fi
făcute alegând opţiunea "send", ca în figura următoare. Astfel, de
exemplu, poţi opta pentru trimiterea mesajelor în format HTML, ceea ce
va permite o formatare mai bună a textelor, sau includerea unor
legături. Totuşi, va trebui sâ-I avertizezi pe cel ce-ţi va citi
scrisoarea în legătură cu opţiunea ta, pentru ca el să fie pregătit să
vizualizeze textul scrisorii în acest format. În mod prestabilit
formatul scrisorii este Plain text (text simplu, obişnuit).
Trimiterea de mesaje şi fişiere
Adresa destinatarului scrisorii tale va apărea în câmpul cu numele To:,
după ce ai selectat opiiunea New message. Va apărea şi un câmp cu
numele cc : (Carbon copy= copie la indigo) unde vei scrie alte adrese,
dacă vrei ca scrisoare ta să poată fi citită şi de alte persoane. O
descriere scurtă a conţinutului scrisorii va fi dată în câmpul subiect,
iar conţinutul propriu-zis va fi scris în spaţiul mai mare, rezervat
special. Din meniul options poţi stabili o semnătură, pe care, cu
Insert signature o poţi ataşa scrisorilor pe care le trimiţi, de regulă
la sfârşitul textului scrisorii. Semnătura poate fi folosită pentru
trimiterea de informaţii suplimentare despre tine, instituţia în care
înveţi sau lucrezi, organizaţia din care faci parte, adresa ta reală
e-mail, adresa paginii tale Web (dacă ai).
Dacă primele programe e-mail nu puteau transmite decât text, programele
mai noi (inclusiv Internet Mail pot lucra şi cu caractere speciale, sub
forma unor pachete de informaţii binare, sau ca imagini, programe sau
documente pentru editoare de texte. În acest scop, se va folosi
opţiunea Insert file (numită adesea Attachment şi va fi precizat
fişierul care se trimite.
De exemplu, în figura de mai jos, subsemnatul a trimis o scrisoare
simplă la adresa mionescu@cybernet.ro, ataşând atât o semnătură, Cât şi
un fişier.
De asemenea, s-a stabilit şi prioritatea maximă (există trei niveluri
de prioritate) pentru acest mesaj, lucru care va fi evidenţiat când va
ajunge la destinaţie.
Am spus că scrisoarea este trimisă la adresa mionescu@cybernet.ro, dar,
totuşi, în câmpul subject apare scris pur si simplu Mihai Tonescu, nume
care să recunoaştem -este mult mai simplu, mai clar şi mai uşor de
reţinut. Practic, s-a folosit posibilitatea de a asocia (intr-o agendă
de adrese Address book) fiecărei adrese un alias, care reprezintă un
nume mai usor de retinut.
Selectarea unui alias din agenda de adrese se face executând un clic pe
pictograma ce însoţeşte unul din câmpurile To: şi cc:.
Astfel, când am trimis această scrisoare, am folosit o agendă de adrese
pe care o creasem mai înainte, după modelul din figura următoare (se
ajunge aici acţionând butonul Properties).
Unii programatori au dezvoltat programe care pot transforma un fişier
binar intr-un text simplu, ce poate fi trimis apoi via e-mail, prin
incorporarea sa chiar în cadrul textului propriuzis al scrisorii. Apoi,
cel care va primi scrisoarea va decodifica textul obţinând fişierul
binar iniţial. Metoda funcţionează bine, insă este destul de greoaie,
iar expeditorii şi destinatarii nu sunt întotdeauna programatori sau
experţi în lucrul cu calculatorul, ci doar simpli utilizatori.
Exemple de codificări de acest gen sunt: Uuencode (decodificarea se
face cu Uudecode), BinHex şi Mime.
Codificarea, respectiv decodificarea unor astfel de fişiere - pe baza
acestor programe-se realizează automat în cazul programelor e-mail mai
noi.
În figura următoare, care ilustrează cele spuse de mine mai înainte, se
mai observă un lucru interesant: faptul că adresele e-mail sunt
subliniate. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu adresele Web, iar un clic
pe ele va avea ca rezultat lansarea programului de explorare (Internet
Explorerj, deci te va duce direct în Internet.
Conectarea la furnizorul Internet
De fapt, la expediere, mesajele sunt depuse pentru moment într-un
recipient numit outbox, iar la destinatar, în recipientul Inbox.
Transmiterea lor propriu-zisă în Internet, prin intermediul firmei
furnizoare de servicii Internet, se realizează imediat în cazul în care
conexiunea este directă, sau mai lent, în cazul conectării printr-un
apel telefonic. Pentru realizarea transmisiei, în ambele cazuri va
trebui să acţionezi butonul Send and Receive.
După realizarea unei conexiuni PPP obişnuite, va apărea o fereastră
care va indica faptul că este verificată cutia poştală şi are loc un
schimb de mesaje între calculatorul tău si serverul furnizorului
Internet.
1
Mesajele primite pot fi puse în recipiente separate, create după
anumite criterii (subiect, adresa expeditorului etc.), din opţiunea
File->Folders.
De pildă, în cazul meu, am creat trei recipiente: Cassini-Romania,
Mihai lonescu şi Profesorii de informatică, în funcţie de adresa de la
care vin mesajele. În afara acestora, există patru recipiente standard,
şi anume:
Inbox- mesajele primite, care nu sunt redirecţionate către alte
recipiente;
Outbox- mesajele ce urmează a fi trimise;
Sent Items- mesajele trimise;
Deleted Items - mesajele şterse, fie că acestea sunt primite, trimise
sau şterse înainte de a fi trimise (că te-ai răzgândit).
Mesajele se şterg (logic) cu ajutorul butonului Delete, ele fiind
mutate în recipientul Deleted ttems, de unde pot fi şterse definitiv.
Liste e-mail
Să presupunem că ai de trimis mesaje pe o anumită temă, periodic, unui
grup de prieteni din toată ţara, care au acces la e-mail. Este destul
de complicat ca de fiecare dată să le scrii adresele tuturor (la To:
sau cc:), chiar dacă foloseşti şi o agendă de adrese. Programatorii de
sisteme e-mail şi-au pus şi ei această problemă, rezultatul muncii lor
fiind aşa-zisele liste e-mail (sau liste de discuţie cu adrese).
Astfel, pe un server se simulează existenta unui utilizator, având o
anumită adresă, care este a tuturor, în sensul că oricine se poate
folosi de ea, dar, care practic nu e a nimănui.
Astfel, de exemplu, lprofi@list.sfos.ro este o adresă a profesorilor de
infor-matică din România. Oricine poate trimite o scrisoare pe această
adresă. În plus, orice scri-soare primită pe această adresă este apoi
trimisă la toţi profesorii de informatică din ţară care sunt înscrişi
în lista acestor profesori, ataşată adresei. Aşadar, lprofi este o
listă e-mail.
În general, o listă de discuţie constă dintr-o astfel de adresă care
serveşte drept "reflector" pentru scrisorile primite de ea. Dacă vreau
să scriu tuturor profesorilor de informatică înscrişi în lista lprofi,
voi expedia mesajul doar la adresa lprofi@list.sfos.ro.
Mesajul va fi primit doar de aceia care sunt deja înscrişi în această
listă. Înscrierea se face fie manual (prin intermediul
administratorului listei), fie automat. Înscrierea automată într-o
anumită listă lista@domeniu se face, de obicei, trimiţând un mesaj pe
adresa listserv@domeniu sau majordomo@domeniu, fără subiect, cu textul
mesajului format dintr-o singură linie:
subscribe lista adresa_ta_de_e-mail
De exemplu, eu (bogdan@lbbc.sorosis.ro) pentru a mă înscrie în lista de
discuţii a profesorilor de informatică, am trimis o scrisoare de
subscriere de forma:
To: listserv@list.sfos.ro
Cc:
Subject: Message text:
subscribe lprofi bogdan@lbbc.sorosis.ro
Apoi, dacă vroiam să fac cunoscută colegilor mei o anumită problemă,
trimiteam mesajul dorit pe adresa lprofi@list.sfos.ro. Dacă vreodată
voi dori să nu mai primesc scrisori de la persoanele cuprinse în lista
lprofi, voi trimite un mesaj similar de ieşire din listă, pe aceeaşi
adresă a serverului:
listserv@list.sfos.ro:
unsubscribe lprofi bogdan@lbbc.sorosis.ro
În cazul listei Cassini-Romania, subscrierea se face trimiţând un mesaj
pe adresa majordomo@mbox.ulisse.it, iar adresa pentru scrisori este:
cassini-romania@mbox.ulisse.it. Această listă e-mail este gestionată de
profesorii şi elevii de la Liceul Teoretic "G.D. Cassini din Genova şi
temele de discuţie sunt dintre cele mai diverse. Se poate conversa în
limbila engleză, italiană, română sau franceză.
În România poţi găsi o serie întreagă de liste de discuţii pentru
tineret, cum ar fi: suflete.ranite@list.sfos.ro sau
contact@list.sfos.ro. Inscrierea în aceste liste se face pe adresa
listserv@list. sfos. ro.
Mii de liste e-mail internaţionale pot fi obţinute dacă scrii pe adresa
list-serv@bitnic.educom.edusimplulmesaj:list global.
Dacă vrei să trimiţi cuiva o scrisoare prin Internet conţinând
informaţii confidenţiale, va trebui să foloseşti un program tip PGP
(Pretty Good Privacy). EI foloseşte o metodă de codificare pe baza unei
chei publice. Acest sistem de criptare utilizează, de fapt, două chei:
o cheie publică pentru a cripta mesajele, şi una privată, pentru
decriptare. PGP este disponibil ca program "freeware" la Institutul
MIT, pe Internet, cu FTP la adresa: ftp://net-dist.mit.edu/pub/PGP/.
Mai întâi citeşte fişierul README.
Dacă nu cunoşti adresa e-mail a unei anumite persoane şi ai nevoie de
ea, există o serie de servicii cu ajutorul cărora ai putea s-o afli. De
exemplu, firma Excite are un astfel de serviciu, la adresa Web:
http://excite.com/, iar Four11 la http://www.Four11.com/, Internet
Address Finder la http://www.iaf.net/ si Bigfoot la
http://www.bigfoot.com/. Aceste servicii pot fi folosite chiar şi
împreună, pentru o căutare mai eficientă. Dacă vrei să te asiguri că
vei putea fi găsit uşor de către oricine, cel mai bine este să te
înregistrezi la fiecare dintre aceste patru servicii.
Există în Internet şi o serie de locuri de unde poţi să obţii acces
e-mail (deci si o adresă personală) gratuit, în cadrul unor pagini Web.
Poţi să te foloseşti de acest serviciu şi pentru a-ţi crea o altă
adresă e-mail decât cea pe care o foloseşti în mod curent. Ai putea
avea nevoie de ea atunci când nu eşti acasă, în oraşul tău. O astfel de
adresă e-mail se numeşte hotmail, iar servicii de acest gen pot fi
obţinute de la adresele:
Cele mai ok referate! www.referateok.ro |