Efectul MAGNUS

 

            Acest experiment a luat denumirea de Efectul Magnus după fizicianul şi chimistul german H.G. Magnus; el a fost primul care a experimentat(în anul 1853) şi a investigat acest efect.
Fie un cilindru de rotaţie asezat într-un curent de fluid în regim laminar, perpendicular pe axa cilindrului.
Datorită vâscozităţii (Forţei de frecare) cilindrul antrenează straturile de fluid din vecinătatea sa, în sensul mişcării sale de rotaţie. În pct. A viteza fluidului va fi mai mare decât în B, unde cilindrul se roteşte în sens invers curgerii fluidului. Conform teoriei lui Bernoulli, presiunea statică laterală asupra cilindrului va fi mai mare în B decât în A, astfel încât apare o forţă rezultantă transversală spre partea unde viteza fluidului este mai mare. Acesta este Efectul Magnus.
Ca regulă practică, corpul este împins transversal din regiunea cu liniile de curent rare spre regiunea cu liniile de curent dese.
Efectul poate fi ilustrat punând în rotaţie un cilindru din carton şi aruncându-l orizontal. După sensul rotaţiei, traiectoria cilindrului va curba lin sau brusc spre pământ. Se poate folosi şi un plan înclinat pe care se rostogoleste (şi luneca) un cilindru.
O altă experienţă se poate face după cum urmează:
Materiale necesare :

Descrierea experimentului :

Observaţii :
Mosorul se va roti foarte repede şi va aluneca, părăsind masa, în loc să cadă după parabolă, mosorul va zbura în sus descriind o buclă.

Pstatic + Pdinamic + Ppoziţie = constant
Ppoziţie = constant
Pdinamic – creşte datorită faptului că straturile sunt antrenate de cilindru;
Pstatic – din Legea lui Bernoulli, presiunea statică scade → forţa laterală rezultantă va devia cilindrul,
obligându-l să efectueze o mişcare curbilinie.
Aplicaţii practice la:

P = presiune.

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro