1
                               Lacul Onega si Lacul Ladoga       

        Lacul Onega este un lac cu apă dulce din nord-vestul Rusiei. Are 9 950 км² şi adîncimea maximală de 127 m şi este al doilea ca mărime lac din Europa (după lacul Ladoga).
         In bazinul de receptie al lacului(61 430kmp),inscris in totalitatea lui pe relieful de acumulare glaciara,se gasesc inca cca.5000 lacuri,cu o suprafata de peste 3500 kmp,iar in interiorul lacului cca.1370 de insule,care totalizeaza o suprafata de 225 kmp.Majoritatea insulelor se afla in partea nord-vestica si ele sunt constituite din roci cristaline(fundament baltic)si material morenic transportat de ghetarii continentali.In lac se gaseste o flora si fauna bogata si variata.Aici a fost colonizata si renumita specie de peste din lacul Baikal-omulul-care a inceput sa fie deja pescuit in cantitati mari.
         Lacul Onega este un important nod in traficul fluvial pe directiile Volga-Marea Alba,Volga-Leningrad si Marea Alba-Leningrad prin Lacul Ladoga si raul Neva.
         Pe tarmul vestic al lacului se gaseste oraşul Petrozavodsk, capitala republicii autonome Carelia din Rusia.Orasul a fost fondat in 1703,de Petru cel Mare,ca centru metalurgic folosind minereul de fier din depozitele lacustre si mlastinoase.Nu departe de Petrozavodsk(cca. 10 km spre nord-vest),tot Petru cel Mare a construit un sanatoriu imperial,in 1719,ca urmare a descoperirii de catre Ivan Ryaboev,in 1714,a unor izvoare minerale cu aceleasi calitati terapeutice ca cele de la Baden-Baden din R.F.Germania.Pe o insulă din Onega e situat celebrul ansamblu arhitectural - mănăstirea Kiji, monument al arhitecturii carele în lemn (sec.XVII-XIX, din 1990 declarat monument UNESCO)-si pictural renumit care cuprinde doua biserici(,,Schimbarea la fata’’,construita in 1714; ,,Hramul Maicii Domnului’’,construita in 1764)si o clopotnita intre ele construita in 1874.In legatura cu biserica ,,Schimbarea la fata’’exista o legenda si anume ca mesterul care a construit-o,atunci cand a terminat-o,ar fi aruncat securea departe in interiorul lacului Onega spunand:,,Aceasta biserica este cladita de Nestor.Ea nu are rival si nici nu va avea niciodata’’.
          Lacul Ladoga este cel mai mare lac al Europei, localizat în republica autonomă Carelia şi regiunea Leningrad din nord-vestul Rusiei, lângă granită cu Finlanda.
         Lacul are o suprafaţa de 17.700 km². Are cam 660 de insule cu o suprafaţă totală de 435 km². Cele mai multe insule se află lângă malul de nord-vest, printre ele aflându-se Insulele Valaam. Lacul se varsă în Marea Baltică prin râul Neva.
        Bazinul său hidrografic este de 276.000 km². Bazinul lacului Ladoga include aproximativ 50.000 de lacuri şi 3.500 de râuri mai lungi de 10 km. Cei mai importanţi afluenţi, cei care aduc peste 85% din apele care se varsă în lacul Ladoga, sunt:
•    Râul Svir care izvorăşte din lacul Onega (sud-est);
•    Râul Vuoksi care izvorăşte din Lacul Saimaa din Finlanda (vest);
•    Râul Volhov care izvorăşte din Lacul Ilmen (sud).
        În Ladoga trăieşte o subspecie endemică de focă inelată.  Tarmul nord-vestic al lacului este inalt si stancos in comparatie cu cel sudic si cel estic care este jos,nisipos sau argilos.In interiorul lacului se gasesc cca.500 de insule,cele mai multe aflandu-se in partea nord-vestica,fiind constituite din faimosul granit de Rapakivi,roca de fundament al scutului baltic.Aceste insule totalizeaza cca.600 kmp astfel incat suprafata reala a lacului se reduce la 17800 kmp.
        Apa lacului provine din mlastinile inconjuratoare,ca atare este curata si are culoarea maro-verzuie.Datorita suprafetei mari a lacului si a lipsei de adapost in calea vanturilor,se formeaza valuri mari,care dureaza uneori cateva zile.
        In conditiile climatului rece(situat intre 60-62° latitudine nordica),lacul ar trebui sa inghete la sfarsitul lui octombrie,inceputul lui noiembrie,dar din cauza rezervei de caldura pe care apa o inmagazineaza,acest fenomen se manifesta obisnuit la tarm in decembrie si spre centru in ianuarie.                                                                                                                               In timpul celui de-al doilea razboi mondial,cand orasul Leningrad a fost blocat de armatele fasciste(1941-1944),iarna pe lacul lacul Ladoga s-au efectuat transporturi de alimente si munitii cu autocamioane pe podul de gheata.
       Deoarece conditiile de navigatie nu sunt dintre cele mai favorabile(mai ales din cauza furtunilor)pe lac se fac doar cateva curse intre localitatile Petrokreposti, Priozersk, Sortavala, Vidlita si Svirita.Lacul Ladoga prin raul Svir,lacul Onega si mai departe prin canale se leaga cu Marea Alba si cu Volga. Lacul Ladoga forma o parte importantă a drumului comercial al varegilor către Grecia. Cea mai veche capitală a Rusiei, Starîe Ladoga, a împrumutat numele de la lac.
        Lacul Ldoga,in afara de utilizarea sa in pescuit si transport,a inceput sa fie frecventat tot mai mult de turisti si in special cei din Leningrad.Pe langa peisajul dat de relieful stancos si padurile de conifere din imprejurimi,si lacul propriu-zis,potentialul turistic este complimentat de cateva obiective istorice ca manastirea greco-ortodoxa renumita prin arhitectura si pictura sa,situata pe insula cea mai mare-Valaam si manastirile din localitatea Petrokreposti, intemeiata in anul 1323.
      Vechea Mânăstire Valaam a fost fondată pe insula Valaam (în limba finlandeză: Valamo), cea mai mare insulă din Lacul Ladoga, a fost abandonată între 1611–1715 şi a fost renovată în mod remarcabil în secolul al XVIII-lea şi evacuată în Finlanda în timpul războiului sovieto-finlandez din iarna 1939-1940. În 1989, s-a reluat viaţa monastică în mânăstire. Alte locuri de interes istoric sunt mânăstirile Koneveţ şi Alexandr-Svirski, care păstrează mostre ale arhitecturii medievale moscovite.
        Între 1617–1721, lacul Ladoga era traversat de graniţa suedezo-rusă, iar între 1812–1940 de cea fino-rusă. În timpul asediului Leningradului, 1941–1944, lacul Ladoga a fost singura cale de acces către oraşul înconjurat. Aprovizionarea se făcea cu ajutorul camioanelor peste gheaţa groasă a lacului pe aşa-numitul "drum al vieţii", iar vara se făcea cu ajutorul vapoarelor.