Evolutia creatoare
Homo faber - Henri Bergson, Evolutia creatoare

Idee principală: diferenţa între animal şi inteligenţa la om se deosebesc prin scopul spre care tind. La inteligenţa animala aceasta este caracterizată de instinct (a se vedea exemplul din carte: maimuţă,elefant, vulpe). Inteligenţa la om INFERENŢA.
Bergson îşi argumentează acestă idee pornind de la epocile care au caracterizat umanitatea (piatră, metal, maşina cu aburi). Invenţile sunt cele care îl caracterizează pe om: viaţa noastră gravitează în jurul lor. Observăm la Bergson o RAŢIONALITATE APLICATĂ (Bergson reduce Homo Sapiens la Homo Faber). Scopul omilui în viaţă: creare de unelte.

Henri Bergson :
-secolul XIX-XX;
-concepţie INTUIŢIONISTĂ-evoluţie creatoare-devenire neîntreruptă.
-depăşeşte EMPIRISMUL şi raţionalismul.

Existenţa întru mister şi pentru revelare
- Lucian Blaga, Geneza metaforei şi sensul culturii -

            Îl combate pe Bergson, cu toate că admite că “omul este desigur un animal înzestrat unilateral cu cea mai mare inteligenţă”. Comparaţia om - animal. Bergson nu se distinge de universul biologic, reduce omul la funcţiile lui. Îi atribue Darwin-ismul şi cnsideră că punctul de vedere al lui Bergson, prin care omul trăieşte într-un cncret şi pentru conservare, este deplasat, Blaga considerând că “omul trăieşte într-un mister şi pentru relevare.  Pentru Blaga  omul nu crează numai “necesităţile vitale” ci omul îşi va crea “o lume aparte” - creaţia de cultură. Omul are destin creator  idee şi cultură.

Lucian Blaga:
-sistem filozofic de construcţie speculativă şi metaforică, în centrul căruia se află noţiunea de mister = notă definitorie a existenţei umane.
-apare “martele anonim” (Marele Arhitect) - denumire metaforică a modului în care misterul apare intelectul uman.
-Marele Anonim = cenzură TRANSCEDENTALĂ (omul care trăieşte în mister şi vrea să accedă la revelarea lui).

Demnitatea omului - Giovani Pico della Mirandola, Despre demnitatea omului.

            Apare ideea de ARHIETIP ( = ideal perfect, ceva care tinde spre perfecţiune) pentru că supremul arhitect este Dumnezeu, crează lumea după aceste arhietipuri.
“Ceva comun, dar cu toate acestea să fie deosebit”= omul. Omul: “te-am pus în centrul lumii”, aşezare renaşcentistă, umanistă. Aici se diferenţiază de Pascal, care îşi aşeaza omul la marginea universului - raport de forţe. Dumnezeu lasă omului LIBERUL ARBITRU. Spre deosebire de Bergson şi Blaga, Pico nu atribuie omului nici o trăsătură esenţială, lăsându-i liberul arbitru, îi lasă puterea de a decădea sau de a accede=bine/rău.
Caracteristic pentru Pico, este nedesăvârşirea omului pentru că nu îi dă nici o trăsătură esenţială.

Giovani Pico della Mirandola:
-sec XV
-renaşcentist, extraordinar de erudit
-scrie teze (200)
-crează o şcoală de filozofie
-inspirat de Platon (deci de Aristotel)