1 Poluarea este o problemă pentru noi

Terra este denumită şi „Planeta albastră”, datorită faptului că 71%din suprafaţa sa este acoperită de apele Oceanului Planetar. Din volumul total de apă existent pe Terra, evaluat la 1,4*10 la a9a km3, apa dulce reprezintă 2,7%  (35,1 milioane km3), cea mai mare parte a acesteia fiind stocată în calotele glaciare şi în gheţari (77,2%). Rrestul de apă dulce este cuprins în sol (22,41%), sub formă de ape subterane şi umiditatea a solului, în lacuri şi mlaştini (0,35%), în cursurile de apă (0,01%) şi în atmosferă (0,04%)
     Sub acţiunea energiei solare, a curenţilor şi a gravitaţiei, apa se află într-o permanentă mişcare, existând în formă lichidă, solidă şi gazoasă. Circulaţia apei pe oceane , mări, continente  în atmosferă şi de aici înapoi poartă numele de ciclu hidrologic şi consumă 33% din energia solară primită de la Pământ.
    Apa este un element esenţial pentru viaţa plantelor, animalelor şi pentru dezvoltarea societăţii. În alcătuirea organică a tuturor vieţuitoarelor, apa deţine o proporţie de 50-95%, consumul de apă fiind vital.
    Pentru multe organisme, apa este habitatul în care îşi desfăşoară existenţa. Circuitul hidrologic are un rol mai important în sistemele biogen-chimice din natură, în transformarea reliefului şi în transferul materialelor sub formă de aluviuni şi de substanţe dizolvate.
    Dacă aerul, asa cum este, deocamdata poate fi respirat pretutindeni pe gratis, nu acelasi lucru se intampla cu apa potabila, care pentru citadini are de mai multa vreme un pret. Si inca in continua crestere. Caci apa, acest al doilea element in ordinea urgentelor omenesti, dupa aer, a devenit si el un produs industrial. In preajma marilor orase si unitati industriale apar instalatii uriase de “tratare” a apelor naturale, prin decantare, filtrare, sterilizare de mai multe feluri etc.
       La prima vedere, pare paradoxal sa vorbim de nevoia asigurarii apei pe o planeta care dispune de atata apa, incat s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km grosime. Chestiunea e ca 97 la suta din apa globului este sarata,
iar din restul de 3 la suta cea mai mare parte se afla in ghetari. Rezulta ca populatia lumii are la dispozitie pentru consumul personal  si pentru activitătile sale economice numai in jur de 1 la suta din volumul de apa dulce, respectiv cea din rauri, fluvii, lacuri si din unele panze freatice. Chiar si asa, ar fi mai mult decat suficient pe ansamblu, numai ca, asa ca si la alte capitole ale inzestrarii naturale, apa e foarte neuniform repartizata pe intinderea globului, iar o mare parte din ea este de acum puternic poluata. In ansamblul poluarii, ponderea apelor uzate – menajere si industriale – este covarsitoare.
       Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii “perforati” de “ploile acide”, la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate “mareele negre”, adica poluarea, practic continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastroase asupra florei si faunei marine.
    Apa este necesară vieţii fiind folosită în toate sectoarele de activitate ale omului, în consumul casnic, în producerea de energie ca mijloc de transport etc.
    Scăderea calităţii apei se datorează: apelor reziduale industriale, apelor menajere, diferitelor substanţe folosite în agricultură şi îmbogăţirii cu substanţe organice ca urmare a depozitelor de gunoaie şi resturi menajere, a preluării unor îngrăşăminte etc.
    Poluarea apelor duce la diminuarea producţiei de biomasă, uneori afectând până la dispariţie unele organisme, de asemenea puternica dezvoltare a fitoplanctonului duce la degradarea ecosistemelor respectiva, ca urmare a lipsei de oxigen care se manifestă. Cele mai importante măsuri luate împotriva poluării apelor sunt următoarele: construirea de baraje, epurarea apelor reziduale, construirea de bazine speciale de colectare a deşeurilor şi reziduurilor, pentru a împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafaţă, construcţia de zone de protecţie a apelor.