1 Peştera Urşilor

Cea mai spectaculoasă din punct de vedere fosilifer. Se găseşte la marginea satului Chişinău, comuna Pietroasa, judeţul Bihor.
Peştera a fost descoperită în anul 1975, ca urmare a deschiderii artificiale a golului subteran în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului în cariera de la Chişinău. În puţul deschis a coborât minerul Traian Curta care a parcus galeria de acces până la Sala Mare. Prima exploatare completă a fost realizată la 20 septembrie 1975 de către cercul de speologi amatori “Speodava” din oraşul dr. Petru Groza. La16 iunie 1980, peştera intra  în circuitul turistic al ţării ca cea dintâi cavitate subterană amenajată la nivelul tehnicii mondiale. Recunoscându-se valoarea excepţională a peşterii, cercetătorii geologi din Bucureşti şi Cluj-Napoca, în colaborare cu Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, mineri din Maramureş, muncitori din oraşul dr. Petru Groza şi din Oradea, un specialist în corpuri de iluminat din Timişoara au colaborat şi au realizat, la Peştera Urşilor amenajările turistice, luând în acelaşi timp măsuri specifice de protecţie.
La intrarea în peşteră s-a construit un frumos pavilion cu trei etaje, cuprizând casa de bilete, sala de aşteptare, un muzeu speologic şi ghişeu cu obiecte artizanale, cărţi. Galeriile peşterii au formă aproape rectilinie sunt dispuse pe două etaje, însumând o lungime de 1500 m. Nivelul superior fosil are o lungime de 488 m şi este amenajat pt. circulaţia turistică, iar cel inferior, temporar activ, lung de 521 m, este declarat rezervaţie ştiinţifică Traseul turistic propiu-zis oferă vizitatorilor chiar de la intrare, posibilitatea de a admira o extraordinară gamă de formaţiuni stalactitice şi stalagmitice, variate ca mărime şi forme, baldachine şi gururi. Formaţiuni stalactitice cum sunt aici,aşa numitele baldachine, ce pot fi întâlnite în puţine peşteri din lume dau un aspect fermecător peşterii. Atmosfera de basm este întregită de stalagmitele fosile, extrem de dantelate şi având grosimi de peste 1m, de stalactitele excentrice, foarte rare, provocate de deplasarea coloanelor de picături alimentare, de stalactitele de tip “macaroane” ori de depunerile numite “vermiculaţii”, printre cele mai frumoase aflate în peşterile din România.
Diversitatea stalagmitelor sub formă de statuete, pagode animale-fabuloase- lasă câmp liber imaginaţiei fiecărui vizitator. “Mastodontul”, “Draperiile din Galeria Urşilor”, “Portalul”, “Pagodele”, “Lacul cu nuferi” sunt numai câteva din frumuseţile create de natură din peşteră.
Vizita începe în Galeria Urşilor sau Galeria Oaselor, care adăposteşte 1500 de piese 140 de cranii şi numeroase culcuşuri ale ursului de peşteră. Pe pereţii acestor  galerii se observă zgârieturi adânci lăsate de labele urşilor, a căror dispariţie misterioasă s-ar datora, după unele presupuneri, încălzirii climei, izbucnirii unei epidemii sau, poate, unui cataclism natural care ar fi blocat ieşirile peşterii. Acest urs a dispărut cu mai bine de 15000 ani în urmă, atingea frecvent 3 m lungime.
La capătul galeriei următoare, “Emil Racoviţă” se află un schelet întreg de urs expus, în poziţia în care l-a suprins moartea. Fosilele altor animale dispărute în urmă cu mai multe zeci de mii de ani ( o specie de capră neagră, ibexul, leul şi hiena de peşteră) descoperite aici, suscită interesul specialiştilor. Galeria  “Emil Racoviţă” este o galerie  împodobită cu numeroase stalagmite, domuri, bazine cu apă, mii de stalactite. Galeria are pereţii distantaţi la 10 –15 m  iar bolta ei se situează la peste 10 m înălţime.
A treia galerie ce poate fi vizitată este Galeria Lumânărilor, unde te întâmpină o adevărată pădure de stalagmite de un alb imaculat şi neatins de mâna omului. La capătul acestei galerii, poteca turistică îşi face cu greu loc prin desimea concreţiunilor şi, prelungită cu un tunel articial, lung de 16m, răzbate în cele din urmă la suprafaţă, încheind astfel traseul vizitabil al peşterii. Traseul subteran este parcurs  în 45 minute. Temperatura în peşteră oscilează tot anul în jur de 10 grade.