1




PLOIEŞTI

-Analiza zonelor funcţionale-






    Dintre oraşele importante ale ţării,Ploieştiul se află la cea mai mică distanţă de capitală.Cu toate acestea şi cu toate că,pe parcursul a 4 secole,a avut strânse legături cu Bucureştiul,el şi-a păstrat personalitatea.De asemenea,oraşul are bine definite zonele funcţionale,asupra cărora voi face o analiză detaliată.
    Asupra descrierii,analizei şi interpretării oraşului s-au oprir de-a lungul timpului mai mulţi istorici,autori şi alte personalităţi.Printre aceştia  se remarcă Vasile Pârvan,Nicolae Iorga-autorul legendei despre formarea Ploieştiului.Legenda spune că,demult,înainte de întemeierea Ţării Româneşti
într-o poiană,spre marginea de miazănoapte a nesfârşitului codru al Vlăsiei,a poposit un cioban,Moş Ploe,cu turmele sale.Găsind aici iarbă bună pt oi,dar şi pământ rodnic pt agricultură,nu a plecat mai departe,ci a făcut case pt el şi copiii lui,întemind astfel o aşezare căreia i-a dat numele său.Despre istoria,economia şi cultura oraşului Ploieşti a scris Mihail Sevastos în Monografia oraşului Ploieşti apărută în 1937,în care autorul menţionează: “Mihai Viteazul a întemeiat  oraşul Ploeşti in 1599, cu prilejul concentrării trupelor care, în toamna acestui an, au trecut în Ardeal. Locurile îi erau cunoscute prin bogăţia vânatului şi a pescuitului. El işi făcuse aici chiar curţi. Mihai Viteazul alese acest punct pentru adunarea oştilor, având în vedere atât drumul Teleajenului, cât şi posibilităţile de aprovizionare îmbelşugată şi eftenă în acel loc unde se intâlnesc şesul, dealul şi muntele, cu diversele lor produse, şi unde răscrucea marilor drumuri uşura schimbul de mărfuri.”
Articole valoroase a publicat şi profesorul Nicolae Simache care a fost un pasionat cercetător al istoriei judeţului Prahova.Alţi autori,ca Ioan Monizi,pornind de la afirmaţia lui Nicolae Bălcescu că aici ar fi fost încă din timpul lui Mircea cel Bătrân o căpetenie a judeţului,au pretins că numele ar veni de la ploaie sau de la oştenii destinaţi să apere graniţele.
Atitudinea ploieştenilor faţă de război şi de problema independenţei a fost exprimată de presa ploieşteană,în special de ziarul “Vocea Prahovei” (director C.Iennescu),care a protestat împotriva “masacrelor din Balcani”.
    Prin descriere,Ploieştiul este o “străveche aşezare,ridicată între stejarii seculari ai legendarului codru al Vlăsiei,unde culmile domoale ale dealurilor se înfrăţesc cu apa Teleajenului.Ploieştiul apare în documente abia în 1503-ca sat moşnenesc-iar din 1597,prin hrisovul dat de primul făuritor al unităţii naţionale,Mihai Viteazul,ajunge ‘Cetate de scaun’ a voievodului şi târg care,cu trecerea vremii devine tot mai prosper.” (Gh.Niculescu/I.Velcea, “Judeţul Prahova”)
    Datorită poziţionării oraşul a avut o viaţă îndelungată,nelăsându-se acaparat de capitală.Ploieştiul este traversat  de meridianul de 26o şi de paralela de 44o55’.Paralela de 45o trece prin zonele suburbane Ploieştiului. Municipiul ocupă peste 60 km2 ,din care 35 km2 reprezintă zonele suburbane. Se găseşte în zona de contact între dealuri şi şes,acestui fapt datorându-i specificul natural şi marea însemnătate economică. Municipiul Ploieşti se găseşte în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească şi are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România.
    Prin metoda analizei,mă voi opri acum asupra zonelor funcţionale ale municipiului.O zonă funcţională este definită ca parte din teritoriul  unei localităţi având limite determinate şi funcţiuni bine precizate.Funcţiunile caracteristice ale unei zone din cadrul perimetrului construibil al unei localităţi,pot fi fundamentale (de producţie,de locuit) sau complementare (de circulaţie şi transport,de dotări,plantate,etc).
    Zona rezidenţială ocupă cel mai mare spaţiu al municipiului fiind distribuită atât în interior cât şi la periferie.Desigur,această zonă funcţională a cunoscut în timp o evoluţie determinantă.Astfel,de la microraioanele de blocuri construite în primele cincinale,s-a trecut la realizarea unor cartiere întregi,a unor complexe urbanistice cu toate dotările necesare.Pot fi amintite marile cartiere Ploieşti-Nord,cu peste 10000 de apartamente (arhitect-Daniel Guj),Ploieşti-Vest 1 cu 8000 de apartamente (arhitect-Gh.Dumitrescu), Ploieşti-Vest 2 cu peste 11000 apartamente (arhitect-Constantin Ciobanu).În cadrul acestor mari cartiere se dezvoltă altele mai mici precum Malu Roşu,            
9 Mai,Ienăchiţă Văcărescu.
    În ultima perioadă au apărut cartiere de lux (ex. Albert),în care arhitectura e diferită de cea a restului oraşului,locuinţele fiind reprezentate de vile şi nu de blocuri.
    Zona mixtă (administraţie,cultură,comerţ) principală e situată în centrul oraşului.Aici se află Primăria Municipiului Ploieşti şi Prefectura Judeţului Prahova.Pt cultură sunt numeroase edificii printre care:
- Palatul Culturii – cea mai impunătoare clădire din cele mai vechi,construit pt Tribunalul Judeţean.Este o clădire  masivă,monumentală,cu un mare corp central şi două aripi principale ce-l întretaie aproape de capete-stil neoclasic francez.Renovat după cutremurul din 1977,palatul găzduieşte Biblioteca „N.Iorga”,Şcoala Populară de Artă,Muzeul de Biologie Umană,Muzeul de Etnografie,Universitatea Cultural-Ştiinţifică.
- Palatul Justiţiei – stil neoromânesc,avându-l ca arhitect pe Petre Antonescu.Faţada nordică e mai complicată decât cea sudică,având două „bastioane” uşor ieşite în afară şi cu acoperişuri piramidale proprii.
- Palatul Poştei – arhitect Enrico Fanciotti,lucrare realizată în anii ’60 sub conducerea ing. Elizeu Oanţă;aminteşte de monumentele Egiptului antic prin intrarea adâncită,placajul de piatră Bantopoc ciocolatie,ferestrele drepte şi prin acoperişul plat.
    Alte clădiri de interes cultural sunt:Muzeul de Artă (fostul Palat al Prefecturii),Casa de Cultură a Sindicatelor,Teatrul „Toma Caragiu” şi Teatrul de Păpuşi „Ciufulici”,Filarmonica.
    Pt comerţ se remarcă Halele Centrale – clădire monumentală şi unitară,cu faţadele de cărămidă roşcată şi beton,dominată de marea cupolă şi de turn.Cele mai noi centre comerciale sunt Winmarkt Grand Center şi Mall.
    Printre construcţiile de atracţie turistică:Catedrala Sf.Ioan,Biserica Domnească,Casa hagi Prodan,Casa Dobrescu,Casa Ştefan Moţoi,ş.a.
    Ploieştiul dispune de 50 de grădiniţe cu program normal şi prelungit,32 şcoli cu clasele I-VIII,16 licee,2 colegii (Mihai Viteazul, I.L.Caragiale),şcoli profesionale şi de maiştri şi o universitate (Universitatea Petrol-Gaze).
   


1 Zona industrială – fiind un oraş cu funcţii complexe,Ploieştiul are bine definit şi domeniul industrial.Sunt prezente aproape toate ramurile industriei,cea mai dezvoltată fiind însă industria petrochimică.Astfel,putem numi mai multe rafinării ca:
- „Astra Română” care a fost comasată cu „Orion”, „Noris” şi „Lumina”, formându-se astfel „Rafinăria nr.1” care azi are denumirea de „Rafinăria Ploieşti”.Aceasta,împreună cu rafinăria „Vega” (denumită şi „Rafinăria nr.2, „L.Edeleanu”, „Ploieşti-Nord”) au fost modernizate,dezvoltate şi profilate pe producţia de carburanţi şi uleiuri (de cox din reziduuri la prima, de catalizatori la a doua).
- fosta „Creditul Minier”,devenită ulterior „Brazi”,s-a unit în 1969 cu „Combinatul Petrochimic” şi au format cea mai mare,mai complexă şi mai modernă unitate de prelucrare a ţiţeiului din ţară (include 14 fabrici şi produce peste 100 produse petrochimice exportate în peste 50 ţări)
- „Rafinăria Teleajen” (fosta „Româno-Americana” numită şi „Rafinăria nr.3”) a devenit în 1979 „Combinatul Petrochimic Teleajen”
- rafinăria „Xenia” a luat denumirea de „Uzina Petrochimică nr.2” în 1954; din 1965 se numeşte Întreprinderea „Dero”,fiind specializată în detergenţi.
    De asemenea dezvoltată este şi industria grea,de utilaje.Se numără aici:
- Întreprinderea de Utilaj Petrolier „1 Mai” (fosta „Concordia”)
- Întreprinderea de Utilaj Chimic (I.U.C.)-situată în sud-vestul oraşului,dar are o secţie putenică şi în nord (fosta uzină „Macazul”),produce utilaj pt rafinării,butoaie metalice,cisterne de transport CFR,ansambluri şi subansambluri pt industria de vagoane.
- din fostele ateliere ale societăţii „Româno-Americana” s-a dezvoltat „Întreprinderea de Utilaj Petrolier şi Reparaţii Teleajen”
- fosta „Anglia” a devenit ulterior „Cablul Românesc”
- o întreprindere nouă este „Întreprinderea de Rulmenţi Grei” realizată între anii 1976-1980
- „Feroemail” produce obiecte tehnico-sanitare,radiatoare pt încălzire centrală
    Pt industria uşoară menţionăm:
- „Flacăra” produce articole de menaj
- Întreprinderea de Pielărie „Poporul”
- Întreprinderea „Dorobanţul” unificată cu „Electa” şi specializată în stofe
- Ţesătoria de In şi Cânepă „Intex”-Păuleşti
    În cazul industriei chimice se remarcă „Progresul”,un combinat ce produce ultramarin,oxigen,utilaj chimic şi tehnologic,cremă de ghete,fiole algoscop,uleiuri pt haine de piele,ceară pt parchet,apă distilată,pungi şi flacoane din mase plastice,decoloranţi,tuburi pt pastă de dinţi,etc.Precizăm că există şi unităţi pt industria materialelor de construcţii şi anume pt materiale izolante,cărămidă,carton asfaltat,ceramică,etc,dar şi pt industria alimentară (morărit,panificaţie,paste făinoase,bomboane, industrializarea cărnii,a laptelu,etc).
    Din cauza industriei dezvoltate şi a noxelor (diferiţi oxizi,praf,fum, pulberi,cenuşă,etc.) eliberate de diferitele ramuri industriale spaţiile verzi ale municipiului au de suferit.De asemenea nici nr lor nu este prea mare.Pt zona spaţiilor verzi menţionăm:
- Complexul de Agrement Teleajen-are o suprafaţă de 260 ha şi cuprinde alei,pajişti,copaci,arbuşti,peluze de flori (unele specii de copaci sunt protejate;ex:Platanus orientalis,Ulmus sp,Populus italica,Tilia trifoliata, etc),3 lacuri artificiale (unul este alimentat din râul Teleajen,iar celelalte două sunt amenajate pt pescuit),Grădina Zoologică (cu specii diverse de animale şi păsări) şi Casa Stere în interiorul căreia e amenajat un restaurant.
- Parcul Pionierilor-cu o vegetaţie ce datează de o jumătate de secol;tot aici se află şi statuia de bronz „Atlas”
- Parcul Tineretului-include 7 terenuri de tenis de câmp,un teren de fotbal şi atletism şi un lac de agrement
- Hipodromul-deţine,în afara de pista pt curse de cai,şi un parc de 12 ha.
    O altă zonă funcţională este zona de transport pt care putem remarca existenţa a câtorva artere principale de circulaţie.Prima dintre este reprezentată de Centrul civic ce reuneşte Piaţa 16 Februarie,prima parte a Bulevardului Republicii şi alte străzi.Latura vestică apare ca un front construit rareori întrerupt,aici evidenţiindu-se 2 clădiri:Palatul Poştei şi Banca Naţională).În centru apare o serie de blocuri cu 5 etaje cu un tronson mai înalt (are de fapt 7 niveluri).La parterul acestor blocuri se află Cinema „Patria”,braseria „Continental”,Galeria Fondului Plastic,Farmacia nr.1 (cu program permanent),cofetăria „Continental” şi alte magazine.Pe stânga şi la etaj se află Procuratura Judeţeană şi Municipală,iar la parter apar birouri ale Oficiului Judeţean de Turism Prahova.Pe dreapta se situează Hotel Central şi Winmarkt Grand Center (cel mai mare centru comercial prahovean rezultat din comuniunea Galeriilor Comerciale şi a magazinului Omnia). Mergând spre Bvd Republicii se observă blocuri înalte şi noi şi Casa de Cultură a Sindicatelor.Pe latura sudică este Piaţa 16 Februarie unde sunt construite blocuri cu mari magazine la parter.O serie de blocuri apare şi pe latura nordică.Primul bloc din această serie e cunoscut sub denumirea de „7 etaje” şi are în prelungire str. V.I.Lenin).Pe latura estică se observă o neregularitate a construcţiilor (Halele Centrale,blocuri vechi şi noi).Pe o nouă aliniere,mai retrasă,se înşiră,despărţite prin diverse străzi,clădiri precum Palatul Telefoanelor,Casa Modei,un bloc ce are la parter cofetăria „Patria” şi o patiserie.În mijlocul acestor laturi,pe lângă vaste spaţii verzi cu bazine şi fântâni arteziene,se ridică 4 mari edificii:Palatul Culturii,Palatul Politico-Administrativ,blocurile „Unirea” şi „Mercur”.
    Bulevardul Gh.Gheorghidiu-Dej (Independenţei) este de departe cea mai frumoasă arteră a oraşului.Înspre centru apare Muzeul de Artă,scuarul I.L.Caragiale (aici se ataşează bulevardului o piaţetă semicirculară mărginită de o latură a scuarului,de restaurantul „Bulevard”,de muzeul „Ceasul de-a lungul vremii” şi de o parte a Casei Căsătoriilor.Pe partea cealaltă se află Biserica Sf.Gheorghe cu clopotniţa monumentală şi Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”.De-a lungul bulevardului se afla câţiva arbori ocrotiţi prin lege:în curtea Bisericii Sf.Gheorghe-un tei secular (Tilia tomentosa),în curtea Trustului Petrolului-un arbore fosil (Ginkgo biloba),pe str. N.Bălcescu nr.15-un arbore mamut (Sequoiq gigantea),pe str. Kutuzov nr.5-un păr secular (Pirus satira) şi în curtea Catedralei Sf.Ioan-mai multe exemplare de tisă (Taxus baccata).
    Bulevardul Republicii a fost deschis în urmă cu două secole şi are două părţi: - spre centru (mai veche)-străzile din jurul acestei părţi formau mahalaua Sf.Ioan cu oameni bogaţi,
             - spre nord (mai nouă)-era axa altei mahalale,Sf.Vasile,dar aici trăiau oameni săraci.
    Astăzi bulevardul este o arteră cu 4 benzi carosabile.Pe partea estică se află cartierul Cina.Mai târziu,în continuarea acestui cartier a aparut cel mai mare cartier Ploieşti-Nord.Bulevardul face ieşirea la DN1B.
    Bulevardul Bucureşti este de asemenea o arteră foarte importantă deoarece reprezintă intrarea în municipiul Ploieşti pe DN1A (şoseaua Bucureşti-Ploieşti).Partea sa nordică se numeşte acum str.Democraţiei şi porneşte din Centrul civic.Fiind drumul spre capitală,artera s-a lungit foarte repede,ajungâmd să fie tăiată de calea ferată atunci când a fost construită (1870-1871).Spre sud se păstrează lăţimea părţii carosabile (4 benzi) şi a trotuarelor,dar din marginea acestora izbucnesc bloucuri înalte.
    Alte artere importante pot fi considerate şi străzile: Gheorghe Doja (fosta Cale a Oilor,drum de transhumanţă ce venea din Transilvania spre Dunăre); 23 August (fosta Cale a Târgoviştii ce lega vechiul târg cu alte localităţi); Mihai Bravu (fosta Cale a Albeştilor); Rudului (fosta Cale a Rudului care unea Ploieştiul cu cătunul Rudu,unica aşezare rurală de pe moşia oraşului); Mihail Kogălniceanu (fosta stradă Franceză) şi Lupeni (fosta Banu Manta;prezintă caracteristicile unei generaţii de artere ploieştene).




    Situat la cea mai mică distanţă de capitală dintre toate oraşele importante ale ţării,municipiul Ploieşti este un oraş cu autonomie, nelăsându-se sustras de Bucureşti.Poziţia sa geografică,în centrul Munteniei în partea central-nordică a Câmpiei Române,i-a asigurat trăinicia şi i-a influenţat în cea mai mare măsură dezvoltarea şi prosperitatea.De asemenea, zonele funcţionale bine distribuite dau un aspect plăcut oraşului.