1  


             Cea mai mare ţară din America de Sud, formată din 23 state federale şi singura de limbă portugheză.

 
             
             În partea central-estică a Americii de Sud cu deschidere la Oceanul Atlantic (7400 km2). Ţărmurile sunt scăldate de curenţi calzi, fără prea mare influenţă climatică. În vest, frontiera ajunge aproape de Munţii Anzi. Partea nordică ocupă bazinul Amazonului.

   

             Este a cincea ţara din lume (după Rusia, Canada, China, S.U.A.) şi are suprafaţa de 8 511 965 km2 (aproape cât Europa şi jumătate din America de Sud).

    

             În N - Guyana Franceză, Surinam, Guyana şi Venezuela, în N-V - Columbia, în V - Peru, în S-V – Bolivia, Paraguay şi Argentina, în S - Uruguay, iar in E - Oceanul Atlantic.

   

             Are 153 332 000 loc., 18 loc./km2, 75% din populaţie este urbană şi se vorbeşte limba portugheză.

 

          Ţărmul atlantic este în general jos şi puţin fragmentat, cu excepţia marelui estuar al Amazonului, unde apar şi foarte multe insule, cea mai mare fiind Marajo. La sud de Capul Rocco şi Capul Branco, linia de ţărm este mai articulată şi mai înaltă, cu numeroase porturi (Recife, Salvador, Rio de Janeiro, Santos, Porto Alegre). În largul oceanului se găseşte insula Trinidade.
           Reliful are altitudini medii joase, aproape 2/3 fiind sub 300 m. Domină doua tipuri majore: podişurile şi câmpiile. Podişul Braziliei ocupă partea central-estică, cu o altitudine medie de 800 m. În vestul său se individualizează Podişul Mato Grosso (media de 800 m), iar în sud, de-a lungul coastei Atlanticului, sunt culmi mai înalte (până la 2 800 m), ca Serra do Mar, Serra Espinaco. La nord de fluviul Amazon, Brazilia ocupă puţin şi din Podişul Guianelor, cu vârful cel mai înalt din toată ţara, Pico de Neblina (3 014 m).


             A doua categorie de relief cuprinde Câmpia Amazonului (peste 50% din teritoriul Braziliei), întinzându-se şi prin vestul Podişului Mato Grosso, unde face joncţiunea (peste  Bolivia şi Paraguay) cu Câmpia Parana-Paraguay.
 
    
             
             Clima are următoarele tipuri: ecuatorială (în Bazinul Amazonului), subecuatorială (la nord şi zona ecuatorială a Amazonului), semiaridă caldă (în N-E) şi temperat caldă (în sud).
             Fluviile principale sunt Amazonul (cu afluenţi foarte mari: Rio Negro, Yapura, Tapajos, Madeira ş.a.), Sao Francesco (cu o cascadă ce îi împarte cursul navigabil în două sectoare) şi Parana care trece în Argentina. Râurile Podişului Braziliei dispun de cascade şi de un mare potenţial energetic.
             Vegetaţia este dominată în nord de pădurea ecuatorială numită aici selvas (ocupă 1/3 din pădurile lumii şi produce o mare parte din oxigenul atmosferei). Pe platouri se dezvoltă vegetaţia de savană şi stepă, cu ierburi înalte sau scunde, cu tufişuri şi arbori rari, ale căror rădăcini ajung până la 20 m adâncime. Aceste asociaţii poartă diferite denumiri: campos (în sud, acum cu plantaţii de cafea, bumbac, fructe sau cu paşuni), sertao (la N-E de campos, cu vegetaţia mai xerofilă - cactuşi mari, arbuşti spinoşi), caatinga (cu arbori mici, ale căror frunze cad în anotimpul arid).
 
    

            
1 În Brazilia domină albii (60%) proveniţi din portughezi, spanioli, italieni, germani ş.a. Urmează metişii (30%), negrii (6%), amerindienii (2%) şi mulatrii (1,8%). Peste 80% din populaţie locuieşte în fâşia atlantică, mai ales în sud-est. Jumătate din teritoriu are o densitate sub 1 loc./km2, cu precădere în Amazonia şi în Podişul Mato Grosso. Aici există grupuri etnice specifice.
             Sub aspect religios, 88% sun catolici, apoi protestanti, ortodocşi ş.a. 75% din populaţie trăieşte la oraş, dar mulţi în arealele periferice, sărace.
             Principalele oraşe sunt situate în est: Sao Paulo (15,2 milioane loc.), Rio de Janeiro (10,2 mil.), Salvador (92,1 mil.), Brasilia (1,8 mil.) ş.a. Este vestit în lume Carnavalul de la Rio care are loc de Lăsata Secului.
             Brazilia este a opta putere economică a lumii, deşi încă dependentă de economia S.U.A. şi de cea europeană. Totodată, Brazilia a acumulat numeroase datorii externe.
             Agricultura este de tip latifundiar. Se practică monocultura, cu producţii pentru export, ce duc la secătuirea solului. O altă cultură, pe spaţii mari, este cea a arborilor de cauciuc, în special în Amazonia. Se mai cultivă cacao, porumb, orez, manioc, batate, fasole, oleaginoase, fructe tropicale (ananas, banane). Dispune de mult lemn (locul III pe Glob), cu specii deosebite, ca pinul de Parano.
             La bovine (140 mil. capete), Brazilia deţine locul I pe Glob. Se mai cresc ovine ( 21 mil. capete), porcine (33 mil. capete), caprine (12 mil. capete), cabaline. Pescuitul atinge 900 000 tone/an.
             Resursele minerale sunt bogate: petrol, aur, diamante, sare, fier, nichel, uraniu, bauxită, tungsten, staniu. Se exportă mult fier şi bauxită. Brazilia are numeroase hidrocentrale (acoperă 70% din necesarul intern).
             Industria s-a dezvoltat mai ales cu capital străin, dominant din S.U.A. Periodic au existat creşteri şi recesiuni. Brazilia are siderurgie, metalurgie neferoasă, maşini, aeronautică, dispune de numeroase şantiere navale, industrie textilă şi alimentară. Se importă unele produse alimentare, petrolifere şi se exportă cafea, fier, zahăr, cacao, lemn, ulei vegetal, tutun, pielărie etc.
             Turismul este impulsionat de potenţialul reprezentat de plajele Atlanticului şi de arealul Rio de Janeiro, în special în perioada de carnaval.
             Căile de comunicaţii se bazează mult pe reţeaua fluvială, reprezentată în special prin Amazon şi afluenţii săi. Brazilia dispune şi de flotă oceanică. Şoselele au o lungime de peste 400 000 km, între care se numără şi Transamazonia. Căile ferate sunt mai puţine (30 000 km) şi domină în ariile industriale. Traficul aerian este intens, Brazilia dispunând de peste 20 de aeroporturi.

   

              Regiunea de sud-est şi de sud este cea mai dezvoltată. Se compune din două subregiuni:
                 
                 Triungiul Belo Horizonte - Rio de Janeiro - Sao Paulo reprezintă inima economică şi politică a ţării. În cadrul său, statul federal Minas Gerais este cel mai puternic industrializat, fiind loc de covergenţă între nordul sărac şi susul bogat, între litoralul suprapopulat şi interiorul Braziliei, încă neexploatat. Aici s-a dezvoltat mult industria mecanică şi textilă. Sao Paulo este primul oraş al Americii de Sud, populat de urmaşii europenilor şi ai celor din Orientul Apropiat. În centura verde a metropolei s-au aşezat mulţi japonezi. Sao Paulo a prosperat pe baza producţiei de cafea şi deţine astăzi 4/5 din producţia industrială a Braziliei. Are, totodată, numeroase oraşe-satelit.
                
                 Subregiunea sudică este localizată în climat temperat, cu păduri de pin şi savane care fac trecerea spre pampa argentiniană. Portughezii au părăsit în trecut majoritatea acestor locuri, apoi au fost colonizate, în sec. al XIX-lea, de imigranţi germani, urmaţi de italieni, polonezi ş.a. Domină creşterea vitelor pentru carne, a porcilor, cultura orezului şi viţa-de-vie.
             
             Regiunea central-vestică a cunoscut o creştere progresivă a populaţiei şi o integrare economică după înfiinţarea noii capitale, Brasilia.
 
             Regiunea centrală prezintă condiţii dificile de mediu (mai ales în Moto Grosso). În prezent, se remarcă o uşoara tendinţă de creştere a populaţiei, regiunea fiind pusă în valoare agricol şi minier.
             
             Regiunea amazoniană cuprinde nordul Braziliei (40% din ţara, dar are numai 15 mil. loc.). Se caracterizează prin ploi, căldură şi pădure. Nu se pretează pentru agricultura; există totuşi plantaţii de cauciuc şi palmier de cocos. Drumurile sunt greu de utilizat, iar exploatările miniere dificil de realizat.
             
             Regiunea de nord-est prezintă o faşie litorală, fertilă şi spre interior un climat semiarid. Aici s-au fixat primii colonişti şi s-au făcut primele plantaţii de trestie de zahăr, utilizând sclavi negri. Totodată, aici s-a introdus bumbacul şi cafeaua. Cele mai mari suprafeţe se folosesc pentru creşterea animalelor. Această regiune traversează o puternică criză economică.