1

             Tipuri de frecare

Frecarea reprezinta interactiunea unui corp în miscare cu alt corp, iar forta de frecare reprezinta

rezistenta opusa miscarii sau tendintei de miscare dintre cele doua corpuri, lucrul mecanic al

fortelor de frecare fiind transformat în caldura.

Tipurile frecarii de alunecare sunt urmatoarele: uscata, limita, fluida, mixta.

_ Frecarea riguros uscata se realizeaza în conditii de laborator (în vid), adica în conditiile

absentei oricarei contaminari a suprafetelor în contact cu medii fluide sau solide si se

caracterizeaza prin pierderile cele mai mari de energie.

 Frecarea tehnic uscata este frecvent întâlnita în tehnica si se caracterizeaza prin prezenta

unui mediu gazos si o contaminare redusa a suprafetelor în contact, cu corpuri straine.

Aceasta se caracterizeaza prin coeficienti de frecare mari si uzuri importante, legile sale

fiind prezentate în continuare: forta de frecare Ff este direct proportionala cu forta normala

Fn la suprafetele în contact (Ff = Fn); coeficientul de frecare nu depinde nici de marimea

suprafetei de contact si nici de viteza relativa de alunecare ci numai de cuplul de materiale în

contact. Frecarea uscata se datoreste angrenarii microasperitatilor suprafetelor celor doua

piese si punctelor de adeziune moleculara; microasperitatile sunt supuse la strivire si

forfecare.

Frecarea limita se caracterizeaza prin prezenta pe suprafetele pieselor în contact a unui strat

foarte subtire (10-3... 10-2 m), dar puternic ancorat,de corpuri straine, care împiedica

formarea punctelor de adeziune moleculara, dar nu înlatura angrenarea microasperitatilor.

Fortele de frecare, în conditiile frecarii limita, pot fi de 2 ... 3 ori mai mici decât la frecarea

uscata, respectiv uzurile sunt mult mai mici.

Frecarea fluida apare atunci când între suprafetele pieselor este interpus un strat (film) de

lubrifiant suficient de gros, astfel ca este exclus contactul direct dintre suprafetele celor doua

piese. Frecarea are loc numai între straturile de lubrifiant, pierderile prin frecare fiind foarte

mici, iar uzura este practic inexistenta. Acesta este regimul ideal, al carui studiu se face pe

baza legilor mecanicii fluidelor (hidrodinamicii fluidelor vâscoase). Pentru frecarea fluida se

defineste un coeficient de frecare conventional =v/pmh, unde este vâscozitatea dinamica

a lubrifiantului, v – viteza fusului, pm – presiunea medie, iar h – grosimea stratului de

lubrifiant.

Frecarea mixta apare atunci când grosimea filmului de lubrifiant este prea mica sau

suprafetele pieselor sunt prelucrate grosolan, astfel ca unele microasperitati ajung în contact,

rupând – din loc în loc – filmul de lubrifiant. Pierderile prin frecare sunt mai mari ca la

frecarea fluida. Toate tipurile de frecari prezentate pot fi întâlnite la diferitele regimuri de functionare ale lagarelor cu alunecare radiale hidrodinamice

 In repaus,fusul se sprijina pe cuzinet si lubrifiantul dintre cele doua suprafete în contact este expulzat.

In momentul demarajului, datorita frecarii foarte mari dintre fus si cuzinet (uscata sau limita), fusul se deplaseaza în sensul rotirii si ajunge într-o zona lubrifiata, creându-se conditiile necesare realizarii ungerii hidrodinamice.

La turatie redusa, grosimea minima a filmului de lubrifiant hmin este mai mica decât suma înaltimilor maxime ale microasperitatilor suprafetelor celor doua piese în miscare relativa (fus si cuzinet), astfel ca regimul de frecare realizat este mixt.

La cresterea turatiei, de la o anumita valoare a acesteia, se realizeaza un joc minim optim,

necesar obtinerii regimului de frecare fluida.

Unele lagare cu alunecare, de la masini si utilaje care functioneaza la turatii reduse, functioneaza în regim de frecare mixt.

Regimurile de frecare întâlnite în functionarea unui lagar cu alunecare radial hidrodinamic pot fi  urmarite si cu ajutorul curbelor Stribeck ,care reprezinta variatia coeficientului de frecare.

cu turatia n. Curba 1 este obtinuta experimental, iar curba 2 reprezinta variatiile calculate ale

coeficientului de frecare fluida; curbele au fost trasate pentru un anumit lagar cu alunecare si pentru anumite conditii de functionare