1

Auditul energetic

Auditul energetic reprezintă un studio complex al comportamentului şi al consumurilor energetice ale clădirilor avînd drept scop stabilirea performanţelor reale şi identificarea soluţiilor tehnice de reabilitare sau modernizarea energetică .

În ceea ce priveşte auditul termoenergetic al clădirilor , a fost elaborate o metodologie specifică detaliată în normativul NP 047-2000  şi aplicabilă următoarelor categorii :

-          Clădiri de locuit : individuale sau collective , indifferent de forma de proprietate;

-          Clădiri cu altă destinaţie decît locuinţe aparţinînd sectorului terţiar : spitale , clădiri social-culturale (teatre,cinematografe,muzee) , clădiri de învăţămînt (creşe,grădiniţe,şcoli,licee,universităţi),clădiri comerciale şi instituţii publice (magazine,spaţii comerciale,sedii de firme,birouri,bănci),hoteluri.

Realizarea auditului termoenergetic al unei clădiri  existente presupune parcurgerea a trei etape obligatorii:

Prima etapă din cadrul auditului energetic se realizează prin expertiza termică şi energetică a clădirii, în conformitate cu normele şi reglementările în vigoare .

Scopul principal al măsurilor de reabilitate sau modernizare energetică a clădirilor existente îl constituie reducerea consumurilor de căldură .

Certificarea energetică a clădirilor

Clădirile sunt consumători energetici şi ca urmare ,valoarea lor depinde foarte mult de cheltuielile de exploatare.Clădirile au devenit pentru ţările dezvoltate , cel mai mare consumător de energie şi o importantă sursă de poluare a mediul înconjurător.                       Ca urmare,calitatea de consumător de energie a fiecărei clădiri în parte ,trebuie stabilită într-o manieră similară cu a tuturor celorlalte categorii de consumători.La nivelul Uniunii Europene ,acest demers este reglementat prin directive CE 91/2002 , care stabileşte , atît pentru ţările member cît şi pentru cele în curs de aderare, obligativitatea ca toate categoriile de clădiri să fie certificate energetic periodic , iar pentru cele publice acest document să fie afişat în holurile centrale.

Calitatea şi eficienţa consumului energetic la nivelul fondului construit a depăşit preocupările specialiştilor în domeniu şi se înscrie în present ca problematica a politicilor energetice a ţărilor dezvoltate.

În cele mai multe ţări occidentale , din cauza riscurilor pe care le implică alimentarea cu gaz , este preferată utilizarea energiei electrice într-o măsură mai mare în sectorul rezidenţial.

Datorită faptului vă la nivelul unei locuinţe se întregistreză un consum de energie furnizată de sursă locală dar şi energie electrică de la sistemul naţional, indicatorii care stabilesc performanţa energetică în sectorul rezidenţial din ţările Europei occidentale , se stabilesc în funcţie de condumul de energie primară.

Ţările Uniunii Europene au la dispoziţie în present , metode diferite de evaluare a performanţelor energetice ale clădirilor care se regăsesc în norme şi reglementări naţionale.Acestea ţin seama , în primul rind , de zonele climatice diferite ale Europei dar şi de alcătuirea elementelor de construcţie şi arhitectura tradiţională. Pentru a unifica modul de abordare a consumurilor energetice în sectorul clădirilor şi a putea compara performanţelor acestora , a fost elaborate standardul European EN 832 şi EN ISO 13790 – care stau la bază metodelor simplificate de calcul a necesarului de căldură. Scopul acestor abordări unitare este acela de a îndeplini prevederile directive CE 91/2002 a Parlamentului European privind întroducerea obligativităţii certificatului energetic al clădirilor , din care să reiasă eficienţa consumului energetic.

Acest certificate trebuie să aibă un format comun pentru toate ţările europene punînd în evidenţă urmîtoare caracteristici:

-          indicatori privind caracteristica de consum a căldurii : U – coeficientul global de transfer , Q –necesarul de căldură;

-          indicatori privind caracteristicile constructive ale clădirii (forma, dimensiuni, calitate suprafeţilor vitrate, etc)

-          indicatori privind zona climatică (temperature exterioară , radiaţia solară, etc.)

-          tipul sistemului de alimentare cu căldură şi energia primară utilizată;

-          tipul consumătorilor de energie (încălzire, apa caldă de consum, ventilare, iluminare, etc.)

-          metoda de calcul utilizată pentru a stabili indicatorii de performanţă energetică;

-          consumuri specifice;

-          forma de clasificare energetică (valori,număr de stele, litere);

-          în cazul raportării la energia primară , se va specifica factorul de conversie între electricitate şi energia termică. 

În scopul stabilirii unei metodologii commune privind certificarea energetică a clădirilor , consumul de energie al locuinţelor este considerat în UE ca baza pentru stabilirea clasificării şi formatului etichetei energetice .Astfel , clasa A corespunde celor mai bune performanţe şi tehnologii adoptate pentru –casa pasivă- al cărei consum în energie primară pentru încălzire ,apă caldă, ventilare şi iluminare întregistrat în Suedia,Germania, şi Franţa , a fost de cca.30 kWh/m2an. Clasa inferioară G , corespunde consumului de peste 200 kWh/m2an , energia primară , corespunzător normelor în vigoare în UE . Între clasa A şi clasa G se înscriu celelalte clase energetice cu consumuri diferite .

Definirea clădirii eficiente energetic

Clădirea eficientă din punct de vedere energetic reprezintă o clădire virtuală asociată clădirii reale expertizate , avînd următoarele caracteristici generale:

-          aceeaşi formă geometrică , volum şi suprafaţă totală a anvelopei ca şi clădirea reală;

-          suprafaţă elementelor de construcţie trasparente (ferestre ,luminatoare ,pereţi exteriori vitraţi) pentru clădiri de locuit este identică cu cea aferentă clădirii reale;

-          rezistenţele termice corectate ale elementelor de construcţie din componenţa anvelopei clădirii sunt caracterizate de valorile minime normate;

-          valorile absorbtivităţii la radiaţia solară a elementelor de construcţie sunt aceleaşi ca în cazul clădirii de referinţă;

-          factorul mediu de însorile al faţadelor are valoarea corespunzătoare clădirii reale;

-          sursă de căldură pentru încălzire şi preparare a apei calde menajere este , după caz:   

a)      staţie termică compactă racordată la system districtual de alimentare cu căldură , în cazul clădirilor reale racordate la astfel de sisteme districtuale,

a)      centrală termică proprie funcţionînd cu combustibil gazos ( gaze naturale sau GPL ) şi cu preparare a apei calde menajere cu boiler cu acumulare , pentru clădiri care nu sunt racordate la un system de încălzire districtuală ;

-          sistemul de încălzire este de tipul încălzire centrală cu corpuri statice;

-          instalaţia de încălzire interioară este dotată cu elemente de reglaj termic şi hidraulic atît la baza coloanelor de distribuţie ;

-          în cazul sursei de cîldură centralizate , instalaţia interioară este dotată cu contor de cîldură general;

-          în cazul clădirilor de locuit collective , instalazia de apă caldă este dotată cu debitmetre întregistratoare montate pe punct de consum de apă caldă din apartamente;

-          randamentul de producere a căldurii afferent centralei termice este characteristic echipamentelor moderne noi ; nusunt pierderi de fluid în instalaţiile interioare ;

-          conductele de distribuţie din spaţiile neîncîlzite (ex.subsolul ethnic) sunt isolate termic cu material caracterizat de conductivitatea termică λ≤0,05 , avînd o grosime de minimum 0,75 ori diametru exterior al conductei;

Confortul

Confortul - reprezintă totalitatea elementelor funcţionale tehnice şi abientale , care asigură fiinţei umane condiţii favorabile de odihnă , relaxare , igienă şi alimentaţie , precum şe de activitate productivă.

Confortul în interiorul unui spaţiu închis prezintă următoare forme :

-          confort urban ;

-          confort funcţionar ;

-          confort termic ;

-          confort acustic ;

-          optic ;

Proiectarea corespunzătoare a spaţiilor închise este o problemă deosebit de complexă , ce poate fi rezolvată de inginerul instalator şi arhitect , dar care trebuie să fie secundaţi şi de specialişti psihologi . La proiectarea condiţiilor microclimatice de confort din interiorul clădirilor să se ea în consideraţie atît parametri energetice-economici cît şi condiţiile optime de confort.

Confortul termic poate fi diferit ca totalitatea factorilor de mediu , în care omul se simte . Corpul uman este într-un permanent schimb de căldură cu mediu ambient , s-a constatat o relaţie strînsă între confortul termic , parametrii microclimatului (temperature aerului interior , temperature radiantă ).

 Senzaţie de confort termic – aceasta este starea raţională în care o persoană se simte confortabil din punct de vedere termic. Avînd în vedere această defeniţie confortul termic trebuie analizat în funcţie de stare psihică a persoanei.

Amplasarea clădirii pe teren

În acest sens este important cunoaştera unelor reguri şi amplasarea şi orientarea pe teren , pentru a obţine o însorire de cel puţin de 3 ori pe zi a încăperii în care trăiesc şi muncesc oameni. Orientarea clădirii se va face astfel în cît să se ţină seama de situarea încăperilor principale , de ferestre dispuse cu una şi mai multe .

Faptul că încîperele orientate cu ferestre direct spre nord nu au de loc însorire , este explicat prin modul de orientare a pămîntului în raport cu soare.

Cauze îmbolnăvirii clădirilor

Clădirile nesănătoase poate îmbolnăvi pe cei care locuiesc sau activează în ele.

Clădirea în sine generează boala prin amplasament adecvat , proiectare eronată , echipament necorespunzător. Este posibil că în interiorul clădirii să coresp. mediu nesănătos datorită unei activităţi ne adecvate , efectul terenului de fundaţie , acumulare de radon .

Al spaţilor adecvate şi commune , dar şi în special managmentului clădirilor este esenţial în asigurarea sănătăţii construcţiilor.

Concluzie

Definirea condiţilor de confort (sănătate) ale clădirilor indiferent de exigenţa ştiinţifică , este de dorit pentru conştiintetizarea obligaţiilor avînd în vedere influenţa asupra omului.

Înbolnăvire clădirilor se datoreşte uneia mai multor sau tuturol următoare cause :

-clădire în sine ;

-factorii naturari ;

-condiţiilor din mediu interior ;

-ocupanţilor;

-furnizorilor de serviciu ;

Asigurarea unor condiţii sănătoase în interiorul clădirilor , se poate face din stadium de proiectare a construcţiei .