1                 
             Tabel recapitulativ al marimilor fizice învǎţate în clasa a IX-a


                                                   Optica geometricǎ


Nr. crt.    Denumire    Simbol    Unitate de mǎsurǎ    Formula de definiţie    Formule, expresii de calcul
1    Indicele de refracţie    n    adimensional    n=c/v    
2    Formula fundamentalǎ a dioptrului sferic            n2 /x 2 -n1/x1= (n2-n1) /R    f 1= (- n1R) / (n2-n1) distanţa focalǎ obiect
f 2= (n2R)/(n2-n1) distanţa focalǎ imagine
3    Mǎrirea liniarǎ transversalǎ    β        β= y2/y1    β= x2/x1*n1/n2
4    Formula fundamentalǎ a oglinzilor sferice            1/x1+1/x2=2/R    f=R/2
5    Mǎrirea liniarǎ transversalǎ pentru oglinzile sferice    β        β= -x1*x2    
6    Formula fundamentală pt lentile subţiri            1/x2-1/x1=1/f    
7    Mǎrirea liniarǎ transversalǎ pentru lentilele subţiri    β        β= y2/y1
β=x1*x2    
8    Formula constructorului de lentile            1/f=(n-1) ( 1/R1-1/R2)    
9    Convergenţa lentilelor    C    δ (dioptrie)    C=1/f    
10    Mǎrirea liniarǎ transversalǎ pentru un sistem de lentile    β        β=β1* β2    β= y2’/ y1
11    Sisteme de lentile acolate            1/Fs=1/f1+1/f2    
12    Convergenţa sistemelor de lentile acolate    C    δ (dioptrie)    CS=C1+C2    
13    Sistem afocal de lentile            f2/f1=d2/d1    
14    Mǎrirea liniarǎ transversalǎ pentru un sistem afocal de lentile    β        β= f2/f1    

Principile opticii geometrice
1.    principiul independenţei razelor de lumină: razele de lumină ce ajung simultan într-un punct se propagă mai departe fără a se influenţa reciproc
2.    principiul reversivităţii razelor de lumină: drumul parcurs de lumină de-a lungul unei raze de propagare nu depinde de sensul de propagare a luminii
3.    principiul fundamental al opticii geometrice (Fernat): lumina se propagă între două puncte dintr-un mediu dat pe drumul care corespunde duratei minime
4.    principiul propagării rectilinii a luminii: într-un mediu omogen şi transparent lumina se propagă în linie dreaptă


Reflexia luminii - schimbarea direcţiei de propagare a luminii la suprafaţa de separaţie dintre două medii, lumina revenind în acelaşi mediu.

Refracţia luminii - schimbarea direcţiei de propagare a luminii la trecerea dintr-un mediu transparent în altul. n1 * sini  = n2 * sinr

Reflexia totală - este un fenomen care poate să apară la trecerea luminii dintr-un mediu dat în altul mai putin refringent (în cazul refracţiei cu depărtare de normală).
Unghiul limită reprezintă acel unghi de incidenţă pentru care unghiul de refracţie este de 900   
 


                                            Mecanica

Nr. Crt.    Denumirea    Simbol    Unitatea de mǎsurǎ    Formula de definiţie    Formule, expresii de calcul
1    Vectotul deplasare    x    m            Δx= x2-x1
    Mişcare rectilinie uniformǎ:        x=x0+v(t-t0)
x=x0+vt
x=vt
Mişcare rectilinie uniform variatǎ:
x=x0+v0(t-t0) +1/2*a(t-t0)2
x=x0+v0t+ at2/2
x=v0t + at2/2
x=at2/2
2    Vectorul vitezǎ    v    m/s    vmediu=(x2-x1)/(t2-t1)
    Mişcare rectilinie uniform variatǎ:
v=v0+a(t-t0)
v=v0+_at
v=at
3    Acceleraţia mişcării    a    m*s2
    am=(v2-v1)/(t2-t1)
    
4    Ecuaţia lui Galilei            v2=v02+2ad    
5    Principiul I al mecanicii    F    N(kg*m/s2)
    ΣF=0    
6    Principiul al II-lea al mecanicii    F    N    ΣF=m*a    
7    Forţa elastică    Fe    N    Fe=k * Δl    
8    Forţa de frecare    Ff    N    Ff= μ* N    
9    Forţa de greutate    G    N    G=m * g    
10    Modulul de elasticitate    E    N/m2    E=(F*l0)/(S*Δl)    σ = E*ε
11    Forţa centripetă    Fcp    N    Fcp=m *a cp
Fcp=m*ω2R
Fcp=m* v2/R    
12    Frecvenţa    γ    Hz(hertz)    γ =N/Δt    γ=1/T
13    Lucrul mecanic    L    J    F*d    L=F*d *cosά >0 (motor, α Є (0o-90o)
L=F*d*cosα <0 (rezistent, α Є (90o-180o)
LG=mgh (la coborâre)
LG=-mgh (la urcare)
LFdef=kx2/2(>0, motor)
LFe=-kx2/2(>0, rezistent)
14    Legea atracţiei universale a lui Newton        N    F=K*mA*mB/r2    
15    Intensitatea câmpului gravitaţional    Γ    m/s²    Γ=F/m    Γ=K*m/r²
16    Puterea mecanică    P    W(J/s)    P=L/Δt    P=F*v*cosα
17    Randamentul mecanic    η    adimensional     η = Lu/Lc=Pu Δt/Pc Δt= Pu/ Pc
    
18    Energia mecanică-cinetica    Ec    J    Ec= mv2/2
    ΔEc=Ltotal => Ecfin-Ecin =L1+ L2+…+Ln
19    Energia potenţialǎ gravitaţionalǎ    Epg    J    Epg=mgh    ΔEpA-B=-LG

20    Energia potenţialǎ elasticǎ    Epe    J    Epe= kx2/2    ΔEpA-B=-LG

21    Energia mecanică totală    E    J    E=Ec+Ep    Ei=Efin+|LFf|
22    Impulsul mecanic    p    N*s    p=F*Δt(impulsul forţei)
p=m*Δv(impulsul punctului material)    F*Δt=Δp
P= p1+p2
(F1+F2)* Δt = Δ(p1 +p2)
23    Ciocnirea plastică        m/s    v1’=(m1v1+m2v2)/(m1+m2)
Q= -ΔEc
mr=m1m2/(m1+m2)
    Q=(m1v12)/2+(m2v22)/2-(m1+ m2)* v’2/2
Q=1/2 mr*vr21,2
24    Ciocnirea elastică        m/s    m1v1+ m2v2= m1v1’+ m2v2’
    (m1v12)/2+(m2v22)/2= (m1v1’2)/2+(m2v2’2)/2
v1’=2* [(m1v1+ m2v2)/ m1+m2]-v1
v2’=2* [(m1v1+ m2v2)/ m1+m2]-v2

Legi,definiţii, enunţuri şi observaţii privind stiudiul mecanicii


     Vectorul viteză medie este definit ca fiind vectorul deplasare supra intervalul de           timp.
    Mişcarea rectilinie uniformǎ se parcurge pe linie dreaptǎ, tot timpul pe aceeaşi direcţie şi sens, iar distanţele sunt egale în intervale de timp egale.
    Principiile mecanici newtoniene:
                       Principiul I(Principiul inerţiei):
           Un corp îsi menţine starea de repaus sau de M.R.U. atât timp cât asupra lui nu acţionează alte corpuri care să-i schimbe această stare. Proprietatea corpurilor la care face referire principiul I se numeşte inerţie.

  Principiul fundamental al mecanicii
      Vectorul forţă este egal cu produsul dintre masa corpului şi vectorul acceleraţie.
 
Principiul acţiunii şi reacţiunii
Dacă un corp A acţionează cu o forţă (acţiune) asupra unui alt corp B atnci cel de-al doilea corp, B va acţiona asupra lui A cu o forţă (reacţiune) având acelaşi modul, aceeaşi direcţie, dar sens diferit.

    Inerţia este proprietatea tuturor corpurilor de a-şi menţine starea de repaus sau M.R.U. dacă asupra lor nu acţionează alte corpuri care să le schimbe această stare.
    Pentru un corp aflat în repaus sau M.R.U.  ΣF=0
     Interacţiunea este acţiunea reciprocă dintre două corpuri. Forţa este mărimea fizică ce măsoară tăria interacţiunii dintre corpuri (mărime vectorială).
    Într-un corp elastic supus acţiunii unor forţe deformatoare, iau naştere forţe elastice care se opun deformării.
    Forţele de frecare sunt forţe ce se exercită în planul suprafeţei de contact şi se opun mişcării reciproce a unui corp faţă de celălalt.
    Legile frecării:
    Măsurând forţa de tracţiune putem evalua mărimea forţei de frecare la alunecare.

Forţa de frecare de alunecare este direct proporţionalǎ cu mărimea forţei de apăsare normală exercitată de un corp pe suprafaţa celuilalt.
Coeficientul de frecare la alunecare dintre două corpuri depinde de natura suprafeţelor care vin în contact (natura materialului şi gradul lor de şlefiure).
    Forţa de frecare de alunecare dintre două corpuri nu depinde de mărimea suprafeţei de contact dintre cele două corpuri.
    Modulul de elasticitate reprezintă mărimea unei forţe care acţionând asupra unui corp cu secţiunea egală cu unitatea îi dublează lungimea.
    Alungirea relativă, epsilon este proporţională cu mărimea efortului unitar dacă nu se depăşesc limitele de elasticitate ale corpului.
    Se numeşte forţă centripetă acea forţă care aplicată unui corp îi modifică în permanenţă traiectoria obligându-l sa evolueze pe o traiectorie circulară.
    Obs: Forţa centripetă nu este un nou tip de forţă. Orice forţă, din cele învăţate poate juca la un moment dat rolul de forţă centripetă.
    Lucrul mecanic efectuat de o forţă constantă al cărei punct de aplicaţie se deplasează rectiliniu pe distanţa d, este definit ca produsul scalar dintre vectorul forţă şi vectorul deplasare.
    Lucrul mecanic al forţei de greutate nu depinde de drumul urmat, ci numai de poziţia iniţială şi finală a corpului (şi de diferenţa de nivel h dintre cele două poziţii). O forţă al cărei lucru mecanic nu dpeinde de drumul urmat, depinzând numai de poziţia corpului,se numeşte forţă conservativă (ex: G,Fe,Felectrostatică, Ff nu este forţă conservativă).
    Spunem despre un sistem fizic că posedă energie mecanică într-o anumită stare a sa dacă fără interacţiuni din exterior poate părăsi acea stare, evoluând către alta, în timpul acestei transformări acţionând, adică efectuând lucru mecanic.
    Un corp ce posedă într-o anumită stare energie poate efectua lucru mecanic şi ca urmare energie lui scade. Dacă asupra unui corp se efectuează lucru mecanic energie lui creşte. Variaţia energiei mecanice a unui sistem fizic între două stări depinde numai de starea iniţială şi starea finală a sistemului (nu depinde de transformarea ce conduce de la o stare la alta).
    Variaţia energiei cinetice al unui punct material în raport cu un sistem de referinţă inerţial este egală cu lucrul mecanic al tuturor forţelor care au acţionat în timpul acestei variaţii.
    Într-un câmp de forţe conservatice, energia potenţială a sistemului într-o anumită stare este egală cu lucrul mecanic efercuat de forţa conservativă pentru a aduce sistemul în starea de energie nulă.
    Variaţia energiei potenţiale a unui sistem între două stări date este egală cu lucrul mecanic al forţelor conservative ce au acţionat asupra sistemului luat cu semn schimbat.
    Într-un sistem fizic izolat, între părţile căruia au loc numai interacţiuni conservative energia mecanică a sistemului rămâne constantă în orice stare în care evoluează sistemul.
    Impulsul este o măsură a efortului depus pentru schimbarea stării de mişcare.
    Pentru un punct material izolat (asupra lui nu acţionează nici o forţă sau suma forţelor este nulă) rezultă variaţia impulsului material se conservă.
    Dacă rezultanta forţelor externe ce acţionează asupra unui sistem de două puncte materiale este nulă, impulsul total al sistemului se conservă