1

Fenomenul Tunguska

În zorii zilei de 30 iunie 1908 , marinarii de cart de pe câteva nave care pluteau pe Oceanul Indian observara un obiect urias care descria o larga traiectorie pe bolta cereasca , îndreptându-se catre Asia .

Caravanele care strabateau desertul Gobi si regiunile de nord-vest ale Chinei s-au oprit o clipa din drumul lor ; oamenii si-au ridicat privirile , surprinsi si înfricosati , la trecerea globului de foc , care (dupa calculele stabilite ulterior) probabil ca dezvoltase la suprafata sa o caldura de aproximativ 3000 °C .În satele si micile târguri din centrul Siberiei , oamenii au fost îngroziti de suieratul asurzitor al ciudatului obiect ceresc . La ora 7,17 , platoul siberian central , situat în apropiere de râul Tunguska Pietroasa s-a cutremurat sub impactul unei explozii atât de puternice , încât centrul seismografic din Irkutsk situat la aproape 900 km la sud , a înregistrat oscilatii de proportiile unui cutremur de grad înalt (4-5 Richter) .

La impactul ciudatului obiect cosmic cu pamântul , tâsneste o uriasa jerba de foc apoi o unda de soc se propaga în aerul înconjurator, pâna la distante de 700-800 km. În acelasi timp , un suvoi fierbinte matura dealurile împadurite ale taigalei , arzând vârfurile înalte ale coniferelor si producând incendii care au durat zilz în sir . Mii de copaci sunt doborâti , colibe ale nomazilor sunt maturate pur si simplu de pe suprafata pamântului , se înregistreaza victime în rândul oamenilor si animalelor din împrejurimi . Rafalele de vânt care au zguduit usile si ferestrele locuintelor s-au resimtit si în localitati situate pâna la o distanta de 600 km.Mase întunecate de nori grosi s-au ridicat pâna la 20 de kilometri deasupra regiunii Tunguska , dând apoi nastere unei ciudate ploi negre .Vreme de ore în sir , undele provocate de explozie s-au propagat în toate directiile , fiind înregistrate la distante foarte mari , ca de pilda în Anglia , la Greenwich . La mari altitudini a fost de asemenea observat un fenomen neobisnuit , nori de argint , masivi , radiind o luminiscenta ciudata .Din Peninsula Scandinava si pâna în Siberia , lumina a fost atât de intensa în perioada imediat urmatoare încât a fost posibil sa se faca fotografii în miez de noapte . Vreme de câteva saptamâni , pe cerul Europei au fost observati nori de praf si o neobisnuita luminozitate nocturna care se manifesta pâna la latitudini cum ar fi cele ale Spaniei.

Fireste ca astazi  , dupa atâtia ani , puterea exploziei din regiunea Tunguska este greu de calculat , dar oamenii de stiinta sunt de acord ca unicul criteriu de comparatie îl; constituie exploziile din era noastra atomica . În ciuda acestor elemente spectaculoase care prin însasi natura lor ciudata pareau menite sa trezeasca interesul oamenilor de stiinta , vreme de peste 12 ani nu s-a intreprins nimic pentru cercetarea la fata locului a marii explozii si pentru cautarea unei explicatii stiintifice a acestui fenomen probabil unic în istoria Terrei . Asa se face ca pâna la sfârsitul deceniului al treilea al veacului

Fireste ca astazi  , dupa atâtia ani , puterea exploziei din regiunea Tunguska este greu de calculat , dar oamenii de stiinta sunt de acord ca unicul criteriu de comparatie îl; constituie exploziile din era noastra atomica .  nostru , singurii care s-au încumetat sa se aventureze pâna la locul exploziei  au fost crescatorii de reni tungusi si vânatorii . Primul care este interesat întradevar de acest fenomen si încearca sa organizeze o expeditie de documentare este cercetatorl rus Leonid Kulik , pe atunci în vârsta de 38 de ani . Kulik era intrigat mai ales de acea forma de tub prin care satenii descriau obiectul cosmic deoarece nu prea corespundea aspectului pe care îl putea avea un meteorit în traiectoria sa .De asemenea nici norii de fum si nici flacara ca o limba bifurcata nu aveau ce cauta în descrierea unui meteorit , în afara de cazul ca impactul provocase un incendiu de mari proportii in taiga , ceea ce iarasi era greu de presupus , având în vedere ca în acea perioada a anului solul mustea de apa si , practic , mare parte a regiunii se transformase într-o mlastina .

Facând cercetari în colectiile de ziare vechi , Kulik reusi sa schiteze un fel de portret al obiectului , desi majoritatea martorilor oculari se contraziceau sau chiar înflorisera declaratiile . Un lucru era sigur : daca fusese un meteorit , atunci acesta trebuie ca avusese proportii gigantice , era fara îndoiala cel mai mare meteorit cazut vreodata în Rusia si poate pe întregul Pamânt , caci altfel nu se pot explica puternicele cutremure înregistrate la acea data.

În anii care au urmat , dosarul Tunguska s-a îngrosat cu numeroase file noi . S-a stabilit ca puternica explozie a avut loc la nord-est de Kansk , undeva în bazinul râului Tunguska Pietroasa , desi aceste încercari s-au lovit de rezistenta unor localnici superstitiosi . În ochii tungusilor meteoritul era un obiect sacru si de aceea ei au ascuns cu grija , mult timp , locul în care a cazut .

Cercetarile efectuate au dus la concluzia ca efectele exploziei au fost vazute sau auzit pe o arie cuprinzând aproape un milion de kilometri patrati . A.Voznesenki credea ca explozia nu a fost produsa de un singur meteorit , ci mai degraba de un grup care pe masura ce înainta se desfacea din manunchi .

În februarie 1927 , Kulik porneste a doua expeditie si calatoreste pâna la 13 aprilie când observa primele semne ale exploziei de la 1908: de-a lungul vaii Makirta , cât vedeai cu ochii , malurile erau acoperite cu trunchiuri rasturnate de mesteceni si de pini doborâti de explozie . Pe masura ce grupul înainta spre nord-vest , numarul copacilor smulsi din radacini crestea , toti cu vârfurile îndreptate spre sud sau sud-est. Radacinile smulse din sol se înaltau monstruase , ramurile erau dezgolite de frunze . În general urmele aratau ca focul pornise subit , cu mare intensitate si pe o arie foarte larga . Cu cât se apropia mai mult de centrul exploziei , Kulik vazu cu uimire ca încep treptat sa apara , printre trunchiurile doborâte , copaci care ramasesera în picioare . Iar acolo unde, dupa calculele lui , trebuia sa se afle epicentrul impactului , nimeri într-o padure obisnuita pentru acea regiune , cu copaci având radacinile adânc înfipte în sol , numai ramurile fusesera smulse si scoarta jupuita de pe trunchiuri de parca era o padure de stâlpi de telegraf . Iata deci cum marele crater prezis de Kulik si alti cercetatori , pur si simplu nu exista . De asemenea si încercarea de a gasi unele fragmente meteorice s-a soldat tot cu un esec .

Prima parere diferita de a lui Kulik a venit în 1930 de la doi specialisti de prestigiu care au emis ipoteza ca obiectul cazut în taiga nu era meteorit ci o cometa alcatuita din corpuri gazoase , ceea ce ar explica de ce n-ar lasa urme metalice dupa caderea ei . În privinta fortei dezvoltate de explozie s-a opinat pentru 10-30 megatone TNT . Totusi , ipoteza cometei nu explica satisfacator toate fenomenele care au însotit marea explozie .

Peste aproape un deceniu , un prieten al lui Kulik emite o alta ipoteza , si anume ca meteoritul nu a explodat pe suprafata solului , ci în aer , deasupra oceanului .

Predecesorul lui Kulik , Aleksandr Kazantev , viziteaza Hirosima la scurt timp dupa iesirea Japoniei din razboi. Aici el descopera numeroase si uimitoare similitudini cu fenomenul Tunguska : padurea de stâlpi de telegraf( bomba explodase la 550 m deasupra solului) , norul negru , ploaia neagra , forta uriasa. Asadar explozia unei bombe nucleare în 1908 ??

Mai recent , oamenii de stiinta din numeroase tari au cautat o explicatie în domeniul fizicii teoretice . S-au conturat în aceasta privinta doua directii: marea explozie din taiga a fost provocata fie de un mic corp de antimaterie , fie de o asa-zisa gaura neagra .

Conform datelor fizicii teoretice , antimateria singura e stabila , dar în contact cu materia se anihileaza , degajând cantitati imense de energie si disparând fara a lasa nici o urma , ceea ce ar explica absenta craterului si materialului meteoric. Ce nu explica ipoteza este luminozitatea sau aspectul tubular si de ce nu a explodat antimateria chiar la intrarea în atmosfera .

În ceea ce priveste gaura neagra , se presupune ca aceasta a strabatut planeta ca un proiectil , iesind pe partea cealalta si pierzându-se în cosmos . Gaurile negre exista peste tot în univers , pot avea greutati de miliarde de tone si mase atomice ceea ce ar explica de asemenea absenta craterului. Totusi o gaura neagra ar fi lasat în urma o radioactivitate ridicata , nedescoperita însa de nimeni si nici ea nu explica forma obiectului .

În ultimii ani unii autori au reluat ipoteze mai vechi , presupunând ca a fost vorba chiar de o nava cosmica cu o grava avarie la motoare ce s-ar fi prabusit în acel loc .

Fiecare dintre aceste ipoteze are argumente pro si contra , asa ca iata-ne la sfârsitul deceniului al 9-lea ajunsi acolo de unde plecasem. În ciuda faptului ca s-a bucurat de atentia unora dintre cei mai prestigiosi oameni de stiinta , marea explozie din regiunea Tunguska ramâne totusi o enigma .