1

Marie Curie şi Pierre Curie

            Manya Sklodowska s-a nascut la 7 noiembrie 1867 într-un cartier din Varşovia. Ea mai avea trei surori şi un frate. De la vârsta de cinci ani dă dovadă de o memorie excepţională. În luna ianuarie 1876,  când Manya avea noua ani, moare sora ei Sofia. La 9 mai 1878, când Manya avea 11 ani moare mama sa. La 16 ani Manya îşi termină cursurile secundare cu medalie de aur. Urmeaza clandestin Universitatea volantă la care se fac cursuri ştiinţifice. După ce un timp lucrează ca guvernantă la diferite familii ea urmeaza universitatea de la Sorbona. Aici este fascinată de întâlnirea cu fizicieni cunoscuţi. În 1893 devine licienţiată în fisică iar în 1894 în matematici. În primăvara anului 1894 ea îl întâlneşte pe Pierre Curie.

            Pierre Curie s-a născut la 15 mai 1859 la Paris. Tatăl său Eugen Curie era doctor dar era interesat şi de cercetare. Pierre a mai avut un frate mai mare Jacques. Pierre era o persoană chibzuită faţă de fratele său care era mai vioi. Încă de mic Pierre încerca să explice fenomenele cu care se întâlnea zilnic. La 16 ani îşi ia Bacalaureatul şi la 18 ani licenţa. Este luat de la 19 ani ca preparator la Sorbona. Având traiul asigurat el poate să se dedice cercetării ştiinţifice. Împreună cu profesorul Desains studiază lungimile de undă ale radiaţilor calorice iar împreună cu fratele său efectuează lucrari asupra cristalelor descoperind piezoelectricitatea. În 1882, el parăseşte Sorbona pentru a deveni şef de lucrări la Şcoala de fizică şi chimie din Paris. Aici lucră aproape 22 ani. Îşi dă teza de doctorat din cercetarile asupra magnetismului, care au rămas celebre.

            La 25 iulie 1895 se căsătoresc Manya Sklodowska şi Pierre Curie.

Maria îşi începe studiul substanţelor care emit radiaţii. Studiază săruri şi minerale de uraniu observând că acestea au o puternică activitate radioactivă. Acest studiu al radioactivităţii îl face pe Pierre să renunţe la proiectele sale şi să se alăture soţiei. În iulie 1898 anunţă descoperirea poloniului iar în luna decembrie a aceluiaşi an existenţa radiului. După această descoperire cei doi îşi împart sarcinile. Astfel Marie va încerca să izoleze radiul pur iar Pierre va determina efectele fizice ale radiaţiilor. În 1900 Marie este solicitată să ţină cursuri la Şcoala normală superioară de fete din Sèvres. În anul 1903 le este decernat lui Marie Curie, Pierre Curie şi Henri Becquerel Premiul Nobel pentru fizică. În octombrie 1905, Pierre Curie devine titularul unei catedre de fizică creată pentru el la Sorbona. La această catedră este prevăzut şi un laborator de care soţii Curie aveau mare nevoie. În 1906 însă moare Pierre Curie călcat de un camion. Acest lucru a adus o mare tristeţe în familia Curie.

            La 13 mai 1906 se decide că catedra de la Sorbona creată pentru Pierre Curie să fie încredinţată lui Marie Curie. Ea reuşeşte să-şi revină după moartea soţului ei şi îşi continuă cercetările. La laborator ea colaborează cu Andrè Debierne. Din 1908 este numită profesor titular iar în 1910 anunţă că a reuşit izolarea radiului metalic de aer. Marie depune la Biroul de măsuri şi greutăţi o mostră de 21 mg de clorură de radiu pură. Aceasta avea să constituie etalonul radioactivităţii. În anul 1911 Academia de Ştiinţe din Stockholm acordă lui Marie Curie al doilea Premiu Nobel (cel de chimie) pentru prepararea radiului pur.

            Însă Marie începe să aibă probleme cu ochii şi urechile datorate probabil expunerii prelungite la radiaţii. Ea este operată în 1923. După 11 ani, în 1934 ea moare în urma unor complicaţii apărute în urma operaţiei.Fiica ei Irène împreună cu soţul ei Frdic continuă munca lui Marie şi Pierre şi descoperă radiaţiile artificiale pentru care primesc Premiul Nobel în 1934.