1

Avortul - libertatea negativa

Avortul este expresia cea mai evidenta a prabusirii morale a unui popor,intrucat este un act de agresiune indreptat impotriva fiintelor celor mai nevinovate si mai lipsite de aparare. Avortul nu este o solutie lipsita de consecinte. „El loveste in mama, in copil,loveste in cuplu, loveste in societate, loveste in Dumnezeu…”

Viata cotidiana a secolului nostru a facut din practica medicala numita: avort, o banalitate posibila la orice colt de strada.Multe femei nu socotesc implicatile negative ale unui astfel de act medical si i se supun de mai multe ori anual. Avortul nu poate fi comparat cu ingerarea unor tablete sau cu scoaterea unui dinte. Exista doua tabere care impart doua idei diferite:

In unele cazuri femeile avorteaza din cauza accesului slab la informatile despre contraceptive sau din cauza unei probleme cu metoda contraceptiva adoptata. Femeile care sunt insarcinate prin viol sau incest deseori opteaza ptr avort, in timp ce altele il pot alege ca o metoda de salvare a propriei vieti.

Multe femei aleg avortul ca urmari a aducerii la cunostiinta a anumitor defecte ale fatusului. Numarul de avorturi comise din acest motiv va creste fara nici un dubiu, deoarece testele prenatale devin din ce in ce mai obisnuite cat si mai frecvente.

Pentru multe femei, decizia de a face sau nu un avort este foarte agonizanta si este luata doar dupa ce este considerat binele mamei si al potentialului copil, cat si al tuturor celor implicati.

J.J. Thomson afirma: „Propun deci sa acceptam ca foetusul este, din momentul conceptiei, o persoana. Daca admitem acest lucru, cum continua acum argumentul? Dupa cate inteleg, cam in felul urmator. Orice persoana are un drept la viata. Deci foetusul are un drept la viata. Fara indoiala ca mama are dreptul sa decida ce se va intampla in si cu corpul sau; toata lumea va accepta acest lucru. Dar cu siguranta ca dreptul la viata al unei persoane este mai puternic si mai strigent decat dreptul mamei de a decide ce se intampla in si cu corpul ei. Prin urmare foetusul nu poate fi uncis, nu se poate face un avort.”
Cateodata avortul nu este facut din cauza unei sarcine nedorite,ci deoarece viata femei sau a fatusului este in pericol daca sarcina progreseaza. În fiecare an, în România, zeci de femei mor datorită avortului. Avortul efectuat empiric, în condiţii de nesiguranţă, poate fi urmat de complicaţii majore, care, cu tot tratamentul aplicat, pot duce la infirmităţi pe toata viaţa sau chiar la deces. Chiar dacă, în anumite situaţii, un avort provocat nu a avut urmări deosebite, reacţia organismului femeii la această agresiune este imprevizibilă, iar evoluţia este, de cele mai multe ori, către complicaţii grave. Avortul, chiar dacă este efectuat în condiţii de securitate medicală, poate fi urmat de complicaţii grave şi dificil de tratat, cum ar fi infecţia şi hemoragia. Aceste complicaţii pot conduce la suferinţe ulterioare sau la sterilitate. Avorturile repetate, datorită pierderilor de sânge şi posibilităţii de apariţie a complicaţiilor, pot conduce la slăbirea progresiva a stării de sănătate a femeii.Avortul este problema de azi şi are consecinţe mâine. Avortul, lasă o rană adâncă în sufletul femeii, atacând însăşi esenţa identităţii ei, aceea de a fi mamă şi de a aduce pe lume viaţă. Exista puţine femei care fac avort fără a lua în considerare dorinţa partenerului lor. Multe femei, după ce au trecut printr-un avort, ajung să creadă că prin acel act a consimţit uciderea copilului ei. Tocmai de aceea, cea mai grea pedeapsă este dată de povara vinovăţiei. Ele consideră, că toate evenimentele nefericite pe care le-au trăit după avort au fost inevitabile pentru că le meritau. Ele sunt încordate, au dificultăţi la concentrare şi somn agitat. Această nelinişte este generată, în mare parte, de conflictul dintre standardele morale ale femeii şi decizia ei de a avorta. În perioada post avort este foarte posibil ca femeia să treacă printr-o depresie, să fie încercată de sentimente de inutilitate. Aceasta poate duce la gânduri de sinucidere, dar puţine femei care au trecut printr-un avort ajung la stadiul de depresie clinică. De obicei, sentimentul de durere apare în preajma aniversării datei avortului o dată cu rememorarea unor secvenţe dureroase ale experienţei avortului. Experienţa unui avort este neplăcută pentru orice femeie. Fie că este vorba despre un avort spontan sau unul provocat, durerea este aceeaşi. E durerea simţită în momentul în care dispare o viaţă, de data aceasta însă o viaţă căreia nu i s-a dat nici o şansă. Sindromul post-avort poate să apară imediat după intervenţie sau chiar după câţiva ani.Acesta este reprezentat de incapacitatea femeii de a-şi exprima propriile sentimente faţă de sarcina respectivă şi avort. În plus, femeia nu este capabilă să se împace cu pierderea suferită şi să ajungă la o stare de linişte interioară.

Organizatiile civice semnatare considera ca proiectul de lege care se afla pe ordinea de zi a trei comisii - comisia juridica, comisia de drepturile omului si comisia privind egalitatea de sanse.Trebuie amendat in vederea eliminarii prevederilor neclare si contradictorii care cresc riscul unor viitoare interpretari abuzive care ar putea pune in pericol integritatea corporala a femeii, dreptul acesteia de a dispune de propriul corp, precum si dreptul la viata privata si de familie.Drepturile femeilor, fie ele casatorite, aflate in relatii de parteneriat, casatorite dar traind singure, divortate, vaduve, ori care nu se afla in nici una dintre situatiile enumerate, nu pot fi restranse ori eliminate. Ele au dreptul de a lua decizii autonome in ceea ce priveste toate aspectele starii lor de sanatate. 

Exista filosofi care considera ca filosofia morala are nevoie de o logica filosofica, un exemplu este profesoara Judith Jarvis Thomson autoarea unui articol despre avort, laudata pe buna dreptate pentru ingenuitatea si vivacitatea exemplelor sale.

„In scrierile despre avort, atentia a fost indreptata mai ales asupra a ce poate sau nu sa faca o a3a persoana ca raspuns la cererea de avort a unei persoane. Intr-un sens, aceasta concentrare a atentiei este de neinteles, caci nu exista multe femei care sa-si poata provoca singure un avort in conditii de siguranta. A trata problema in acest mod inseamna a nu accorda mamei acel statut de persoana asupra caruia, pe de alta parte, se insista atat de mult in ce priveste foetusul. Caci nu putem deduce ce poate sa faca o persoana din ce poate sa faca o alta.

,fiind o persoana, are drept la viata. Insa cum mama la randul sau este o persona si ea are drept la viata. Este de presupus ca mama si foetusul au un drept egal la viata. Cum poate decurge oare de aici ca avortul nu este permis? Daca mama si copilul au un drept egal la viata, nu ar trebui oare sa dam cu banul ptr a decide? Sau ar trebui sa adaugam la dreptul de viata al mamei dreptul ei de a hotara ce se intampla in si cu corpul sau, drept pe care toata lumea pare dispusa sa il accepte?Acum suma drepturilor ei depaseste ca importanta dreptul la viata al fatusului.

In acest loc argumentul cel mai familiar este urmatorul. Ni se spune ca a efectua avortul inseamna sa uncizi copilul in mod direct, pe cand a nu face nimic nu ar insemna sa ucizi mama, ci numai sa o lasi sa moara.

Mai mult, ucigand copilul ai ucide o persoana nevinovata, deoarece copilul nu a comis nici o crima si el nu are ca scop moartea mamei lui.

Argumentul poate fi continuat pe o multitudine de cai:deoarece uciderea directa a unei persoane nevinovate este o crima,iar crima este intotdeauna si absolut inadmisibila, nu se poate permite un avort. Sau, deoarece datoria noastra de a nu ucide in mod direct o persoana nevinovata este mai strica decat datoria de a nu lasa o persoana sa moara, atunci trebuie sa preferam sa lasam o persoana sa moara si astfel nu se poate permite un avort.

Pozitia extrema ar putea fi desigur slabita in felul urmator: vom spune ca daca putem admite avortul ptr a salva viata mamei, totusi el nu poate fi provocat de o a treia persoana,ci numai de mama insasi. Insa nici aceasta pozitie nu poate fi corecta. Caci trebuie sa tinem cont de faptul ca mama si copilul nenascut nu sunt ca „doi chiriasi” intr-o casa mica ce le-a fost incredintata, printr-o gresala nefericita, amandorura: casa este „proprietatea” mamei. Acest fapt mareste dificultatea de a deduce concluzia ca mama nu poate face nimic ptr ca o a3a persoana nu poate face nimic. Dar nu numai atat:astfel este pusa intr-o lumina mai clara supozitia ca o a treia persoana nu poate face nimic.Anume,sa observam o a treia persoana care spune: <<nu pot alege intre voi doi>> se pacaleste pe sine daca crede ca asta inseamna impartialitate.  Ar trebui sa punem realmente intrebarea: ce temei are acest <<nimeni nu poate sa alega>> atata vreme cat corpul care adaposteste copilul este al mamei? Se poate sa fie vorba doar de incapacitatea de a tine cont de acest ultim  fapt. Dar s-ar putea sa fie vorba de ceva mai interesant, anume ca ai dreptul sa refuzi sa folosesti violenta impotriva oamenilor, chiar si atunci cand ar fi drept si corect sa o faci,chiar si atunci cand pare drept ca cineva sa o faca.

Atunci cand viata mamei nu este in primejdie, argumentul pe care l-am mentionat la inceput pare mult mai convingator: „oricine are dreptul la viata, deci persoana nenascuta are, la randul ei, dreptul la viata.” Dar oare dreptul la viata al copilului nu este mai important decat orice ar putea oferi mama ca temei pentru un avort, cu exeptia propriului ei drept la viata?

Acest argument trateaza dreptul la viata ca si cum nu ar ridica nici o problema. Se cuvine,intr-adevar, sa ne punem intrebarea ce inseamna sa ai dreptul la viata? Dupa unii, a avea dreptul la viata inseamna a avea dreptul de a primi macar minimul necesar pentru a continua sa traiesti. Dar ce se intampla daca, sa zicem, acel minimum de care un om are nevoie ca sa continue sa traiasca este ceva ce el nu are nici un drept sa primeasca? Uneori problema dreptului la viata se pune intr-un mod mai strict. Se admite ca acesta nu include dreptul de a primi ceva,ci consta exclusiv in dreptul de a nu fi ucis de nimeni. Aici apare o dificultate similara.  Putem lua ca dat faptul ca, in cazul unei sarcini datorate unui viol, mama nu a oferit persoanei nenascute dreptul de a-i folosi corpul ptr hrana si adapost.

Sa presupunem ca o femeie accepta voluntar contactul sexual si este constienta de posibilitatea ca acesta sa aiba drept rezultat o sarcina si ca apoi ramane intr-adevar insarcinata; nu este ea oare responsabila ptr prezenta, de fapt pentru insasi existenta persoanei nenascute in ea? Fara indoiala ca ea nu a invitat-o inauntru. Provocarea unui avort ar echivala cu deposedarea nenascutului de ceva la care el are dreptul si deci cu infaptuirea unei nedreptati fata de el.

In acest caz s-ar pune de asemenea intrebarea daca femeia poate sau nu sa-l ucida chiar si pentru a-si salva propria viata: daca i-a dat viata in mod voluntar, cum ar putea acum sa-l ucida chiar si pentru a-si salva propria viata?

Voi incheia tot asa cum am inceput,spunand ca argumentul meu se bazeaza pe o teorie etica dezvoltata, aceasta teorie ofera fundamentul logic al regulii de aur. De asemenea, desi nu se bazeaza pe un principiu utilitarist, ea ofera baza unui anumit tip de utilitarism care ocoleste defectele pe care le au de obicei teoriile utilitariste. Insa nu am sa incerc sa justific acum aceste ultime asertiuni. Daca ele au perspectiva pe care am avansat-o in aceasta lucrare, sunt puse la indoiala, disputa nu se poate purta decat pe terenul teoriei etice insasi. De aceea este atat de regretabil ca foarte multi oameni, cred ca pot discuta despre avort fara sa-si clarifice punctele de vedere asupra problemelor fundamentale.”

BIBLIOGRAFIE:

o   Proiectul „Lantul vietii” realizat de Asociatia „Primul pas” in colaborare cu Asociatia Crestin Umanitara „World Vision”

o   Judith Jarvis Thomson

o   R. M Hare: Avortul si regula de aur

o   Etica aplicata- editor Achian Miroiu