1

Joseph Rudyard Kipling

Joseph Rudyard Kipling ( * 30 decembrie 1865 Bombay, India - † 18 ianuarie, 1936 ) poet şi prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii "Cartea Junglei" (1894), romanul indian de spionaj "Kim" (1901), poemele "Gunga Din" (1892) şi "If— " (1895), numeroase schiţe şi nuvele. În 1934 i s-a acordat, alături de William Butler Yeats, Premiul Gothenburg pentru Poezie. În timpul vieţii, a fost considerat, îndeobşte, poet şi i s-a oferit un titlu nobiliar şi postul de poet laureat – ambele refuzate de Kipling.

El s-a născut la Bombay, India. Tatăl său a fost John Lockwood Kipling, profesor Şcoala de artă Jeejeebhoy, iar mama sa, Alice Macdonald. Se spune că părinţii săi s-au cunoscut la Lacul Rudyard din Staffordshire, în Anglia, aceasta fiind originea prenumelui lui Kipling. În copilărie a fost trimis în Anglia unde a fost crescut de o femeie numită doamna Holloway. Se presupune că lipsurile şi proasta îngrijire de care a avut parte până la vârsta de cinci ani, când a fost „salvat”, i-au influenţat scrierile, îndeosebi simpatia pentru copii. Mătuşa din partea mamei s-a căsătorit cu artistul Edward Burne-Jones, iar tânărul Kipling şi sora sa, a petrecut, de la vârsta de şase ani până la 12, mult timp în Anglia, cu familia mătuşii, în vreme ce părinţii săi au rămas India. Kipling a fost verişor cu Stanley Baldwin, prim-ministru în trei mandate. După o perioadă petrecută ca intern la United Services College, în 1881 Kipling se întoarce în India, la Lahore (în Pakistanul de azi) unde lucrau părinţii săi. A început să lucreze ca redactor la un ziar local, în paralel cu paşi în poezie; debutul său ca scriitor profesionist s-a petrecut în 1883 când a făcut primele vânzări.

Pe la mijlocul anilor 1880 a călătorit în jurul subcontinentului ca şi corespondent al publicaţiei Allahabad Pioneer. Lucrările sale literare încep să se vândă şi în 1888 publică şase cărticele de povestiri. Una dintre nuvelele acestei perioade este „Omul care ar putea fi rege” (The Man Who Would Be King). În anul următor Kipling a început o lungă călătorie spre Anglia, trecând prin Burma, China, Japonia şi California, înainte de a traversa Statele Unite şi Oceanul Atlantic şi de a se stabili la Londra. Din acel moment faima sa a crescut rapid, fiind considerat vocea literară cea mai aproape asociată cu tendinţa imperialistă a vremii, din Regatul Unit. Primul său roman, The Light that Failed, a fost publicat în 1890. Probabil, cea mai celebră poezie a sa din această perioadă este "The Ballad of East and West" (Balada Orientului şi a Occidentului) (care începe astfel "Oh, Orientul este Orient şi Occidentul este Occident, şi cele două nu se vor întâlni niciodată").

În 1892 s-a căsătorit cu Caroline Balestier; fratele ei, un scriitor american, a fost prietenul lui Kipling, dar murise de febră tifoidă cu un an înaintea căsătoriei acestuia. În timp ce cuplul se afla în luna de miere, banca lui Kipling a dat faliment şi banii au ajuns pentru biletele de călătorie numai pentru întoarcerea în Vermont (unde locuia cea mai mare parte a familiei Balestie). În următorii patru ani, Rudyard şi soţia sa au locuit în Statele Unite. În această perioadă îşi dedică scrisul copiilor şi publică operele care îl fac cunoscut în zilele de azi, Cartea junglei şi urmarea A doua carte a junglei, în 1894 şi 1895. După o ceartă cu socrii săi, se întoarce în Anglia împreună cu soţia sa şi, în 1897 publică Captains Courageous. În anul următor începe să călătorească în sudul Africii, aproape în fiecare vacanţă de iarnă. Acolo îl cunoaşte şi se împrieteneşte cu Cecil Rhodes şi începe să adune material pentru o altă operă clasică -- Povestiri pentru copiii mici, publicată în 1902. Kim' – o altă operă memorabilă, văzuse lumina tiparului în anul precedent. Poezia lui Kipling din această perioadă include "Gunga Din" (1892) şi "Povara omului alb” (The White Man's Burden) (1899); în domeniul non-ficţiunii se implică în dezbaterea despre răspunsul britanic în privinţa creşterii puterii navale a Germaniei, publicînd o serie de articole intitulate 'O flotă în devenire. Prima decadă a secolului al XX-lea este martorul culmii popularităţii lui Kipling. În 1907 i se decernează Premiul Nobel pentru Literature; epilogul acestei realizări este publicarea a două volume de poezie şi povestiri alese -- "Puck of Pook's Hill" (1906) şi "Rewards and Fairies" (1910). Ultimul volum conţine poemul "If—". În 1995 un sondaj realizat de BBC a stabilit că acesta este poemul favorit în Marea Britanie. Acest îndemn la autocontrol şi stoicism este, fără îndoială, cel mai cunoscut poem al lui Kipling.

Kipling a continuat să scrie până la începutul anilor 1930, dar într-un ritm mai lent şi cu mult mai puţin succes decât înainte. A murit de hemoragie cerebrală la începutul anului 1936. Moartea sa a fost anunţată anticipat, în mod eronat de o publicaţie căreia Kipling i-a scris mucalit: „Tocmai am citit că am murit. Nu uitaţi să mă ştergeţi din lista abonaţilor.”

După moartea sa opera lui Kipling a continuat să fie eclipsată de critică. Moda în poezie s-a îndepărtat de metrul exact şi de rime. De asemenea, pe măsură ce s-au prăbuşit imperiile coloniale europene, la mijlocul secolului al XX-lea opera lui Kipling şi-a pierdut actualitatea. Mulţi dintre cei care îl condamnă sunt de părere că scrierile lui Kipling sunt inseparabile de vederile sale politice şi sociale, în ciuda considerabilei arte literare a lui Kipling. Ei susţin că portretele eroilor săi indieni, care susţin punctul de vedere colonialist conform căruia indienii şi alte popoare colonizate ar fi fost incapabile să supravieţuiască fără ajutorul europenilor, ar fi rasiste. Exemplele pentru aşa-zisul său rasism menţionează "rase minore fără Lege" în "Recessional" şi referirea generică la popoare colonizate "jumătate diavol şi jumătate copil" în poezia "Povara omului alb". Antisemitismul lui Kipling reiese clar în scurtele episoade revistele Punch şi The Times conţinute în ultimul capitol din Ceva despre mine.

Logo de Rudyard Kipling dintr-o ediţie a anului 1911

Apărătorii lui Kipling subliniază că rasismul strident al scrierilor sale este afişat de personaje fictive, nu de el, şi astfel descrie cu precizie personajele. Ei văd în vocea autorului ironie şi înţelesuri alternative în poezii, inclusiv în "Povara omului alb" şi în "Recessional". În ciuda schimbărilor în atitudinea rasială şi în standardele literare ale poeziei, opera poetică a lui Kipling continuă să fie populară în rândul celor care îi apreciază vigoarea şi măiestria. Deşi era un poet de altă factură T.S. Eliot a editat O selecţie a versurilor lui Kipling (1943), cu toate că a comentat despre Kipling: "putea scrie poezie la evenimente – chiar dacă numai întâmplător!". Povestirile sale pentru adulţi se tipăresc încă şi au fost lăudate de scriitori diferiţi, ca Poul Anderson şi Jorge Luis Borges. Nu în ultimul rând, Kipling este cel mai apreciat datorită cărţilor pentru copii. Poveşti chiar aşa” au fost illustrate devenind cărţi de success iar după Cărţile junglei s-au făcut mai multe ecranizări de către Compania Walt Disney. După moartea soţiei lui Kipling în 1939, casa sa, Batemans în Burwash, Sussex a fost încredinţată Fundaţiei Naţionale a locurilor de interes istoric sau frumuseţi naturale şi este azi muzeu public închinat scriitorului. În Marea Britanie există o Societate Kipling dezvoltată şi un internat îi poartă numele la Haileybury .