1
Vă supunem atenţiei īn l.romānă şi īn premieră mondială un text-ipoteză din domeniul filozofiei fizico-matematice cu scopul de a iniţia cu ajutorul Dumneavoastră, poate, īnceputul unei noi viziuni despre lume şi viaţă, īn complectarea ciclului de referate intitulat
Realismul Ştiinţific şi Religios
- postare: www.e-referate.ro
Vechimea sistemului planetar al Soarelui (Referatul Nr.1) sau Generare şi degenerare īn Galaxia Noastră
Creatia si Evolutia regmului animal si vegetal pe Pamint (Referatul Nr.2)
Viata si Genotipul biofizic al modelului Om (Referatul Nr.3)
Existenţele paralele şi transformările genotipului biofizic al modelului Om (Complectare la referatul Nr.3)
Existenţe paralele: Lumea Heavisaidelor şi Lumea Noastră (Complectare la Referatul Nr.3)
Bazele extraterestrilor pea Terra (Referatul Nr.4)
Pioneratul si Tehnica Pioneratului Omenirii (Referastul Nr.5)
Potopul de apa si Lumea Antica (Referatul Nr.6)
Apocalipsa Biblica si Omul viitorului (Referatul Nr.8)
Teoria modelării vieţii (complectare la ciclul de referate)
Spaţiul cu 6 dimensiuni (complectare la ciclul de referate)
Pentru a studia īntr-o nouă ipoteză de lucru evenimentele care sau derulat, se derulează sau se vor derula īn Galaxia Noastră şi inclusiv pe Terra, vă propunem trei sisteme neconvenţionale şi extensibile de referinţă, fiecare sistem avīnd ca referinţă unităţi scalare propriii şi vectori unitari specifici, corespunzători a cīte două spaţii complementare, unul material īar celălalt ondulatoriu şi astfel vom constata că materia se organizează şi īntr-un al patrulea sistem de referinţă, particular şi interscalar, īn care īn general realităţile le putem pune īn evidenţă şi cu ajutorul simţurilor noastre. Mai departe depinde de aportul Dv. la demonstrarea şi dezvoltarea acestui text-ipoteză pentruca generaţiile următoare să studieze lumea altfel decum am avut ocazia noi, avīnd la dispoziţie filozofii ale căror origini se pierd īn negura vremurilor īn care nici măcar nu se cunoşteau memoriile calculatoarelor din zilele noastre, dar şi pentru ca Civilizaţia Noastră avīnd la dispoziţie această nouă viziune să descopere forme energetice superioare fără consum de combustibili clasici, forme mobile bazate pe teoria “locurilor geometrice gravitaţionale, trapulsia” (OZN), forme statice cum ar fi cele din “teoria lentilelor atmosferice”, (un fenomen asemănător cu efectul de seră dar de această dată fără poluare, care să ţină constantă temperatura la sol), dinamice cum ar fi cele din “teoria vārtejurilor ionosferice” (ca Tuburile Heavisaide, vizibile parţial īn “picioarele uraganelor”, adevărate “hoarne atmosferice”, de la nivelul solului pānă la altitududinea stratului atmosferic Heavisaide, la echinocţii īntre 100.000 de metri la ora trei dimineaţa şi 400.000 de metri la ora 3 după masa), sau a teleportării după “teoria modelară a spaţiilor vectoriale”, etc., aşa cum vă propunem īn continuare īn textul-ipoteză.
Īn sistemele neconvenţionale de referinţă pe care vi le supunem atenţiei sau īn scările ipotetice de raportare, parametrii dimensionali ale modelelor ondulatorii şi materiale osciliează īntre anumite limite specifice iar īn afara lor prezintă forme de existenţă interscalare (vezi referatul Generare şi degenerare īn Galaxia Noastră).
a. Sistemul de referinţă fundamental sau Scara Fundamentală (SF)
Sistemul de referinţă fundamental sau Scara Fundamentală (SF) este scara care caracterizează natura ondulatorie şi starea de cāmp a materiei, evenimentele din această scară stau la baza organizării realităţii īn modele fundamentale ondulatorii. Cāmpurile electromagnetice din această scară sīnt definite de funcţii de serii cotangenţiale (aşa cum arătăm la punctul c.) şi au ca unităţi scalare de referinţă lungimi de undă ca ordin de mărime de sub un Ängstrong, mai mici decīt raza atomului de hidrogen. Vom avea astfel īn spaţiul galactic şi prin extensie īn spaţiul universal vecin, structuri ondulatorii extensibile cu originile aşezate īn fiecare punct din volumul galactic sau universal, omniprezente şi īn spaţiul terestru şi ca rezultat al acestei imagini, prima dimensiune a spaţiului va fi dimensiunea scalară fundamentală specifică SF, vor fi primele elemente punctiforme ale spaţiului material descris īn scările de referinţă multiplu superioare următoare, pe care le vom numi aici dimensiuni scalare SF.
Dimensiunilor scalare SF, echivalente ca ordin de mărime cu lungimile de undă ale cāmpurilor electromagnetice specifice SF, le corespund frecvenţe de ordinul de mărime N.1020 Hz (N ori 10 la puterea +20 Hz) şi le vom da numele de frecvenţe de modele fundamentale, sau frecvenţe fundamentale. Frecvenţele de model fundamentale sīnt caracterizate de vectori unitari “I” şi astfel apare aici cel de al doilea spaţiu, spaţiul vectorial fundamental specific SF cu origini suprapuse peste originile dimensiuniilor scalare fundamentale. Similar, lungimile de undă corespunzătoare acestor frecvenţe le vom numi unde fundamentale. Frecvenţele modelelor fundamentale reprezintă "scheletul electromagnetic" al modelelor reale din celelalte scări, forma nepipăibilă a unui spaţiu cu 6 dimensiuni, asemănător cu o reţea spaţială sau relativ cu un fagure universal cu "găuri" de ordinul de mărime a sub un Änstrong, cu originile suprapuse peste originile spaţiului scalar fundamental, “fagure” care se umple local şi se organizează după anumite legi de sumare, cu corpusculi şi constituanţi elementari ai materiei. Temperatura specifică acestei scări osciliează īn jurul valori de zero grade absolut, adică de -273,15oC. Ca o caracteristică de bază a Scării Fundamentale este spaţiul vectorial fundamental pe care īl vom mai denumi şi Inteligenţa Materiei pentrucă cuprinde infinitatea modelelor ondulatorii fundamentale după care se generează pretutindeni īn spaţiul galactic şi prin extensie şi īn spaţiul vecin galactic, formele de organizare materiale cunoscute sau necunoscute nouă (vezi referatul Teoria modelării vieţii). Nu avem cum să operăm cu aceste cāmpuri, dar este bine să cunoaştem că ele există pretutindeni şi formează scheletul electromagnetic al tuturor realităţilor din Galaxia Noastră şi a vecinătăţilor ei. Nu putem opera cu parametrii fizici ai acestei scări pentrucă noi īnşine sīntem relităţi biologice īn reţeaua spaţială sau īn “fagurele universal” străbătut de cīmpuri electromagnetice cu frecvenţe de N ori 10 la puterea +20Hz şi a căror imagine nici măcar nu poate fi scrisă şi generată de cele mai performante calculatoare! Dacă vreodată, teoretic, memoria calculatoarelor va putea opera cu asemenea frecvenţe, atunci probabil Galaxiia Noastră va putea fi asemuită cu un burete cu care cineva şterge tabla Univers alcătuit de alte şi alte galaxii ( vezi spinii din fig.3 şi 4 din referatul 3, Viaţa şi Genotipul biofizic al modelului Om).
Rezumat:
Īn sistemul de referinţă fundamental sīnt definite primele două dimensiuni complementare ale spaţiului şi anume:
1. Scalar, spaţiul scalar fundamental şi
2. Vectorial, spaţiul vectorial fundamental sau “inteligenţa materiei”.
b. Sistemul de refirinţă a microcosmosului sau Scara infiniţilor mici (Sim).
Admitem că această scară cuprinde dimensiunile informaţionale referitoare la structura corpusculară şi elementară a materiei, regăsită sub o anumită formă de organizare. Admitem că īn Sim evenimentele care au loc respectă anumite legi specifice structurii intime a materiei, legi de legătură īntre constituanţi elementari organizaţi după modele specifice şi anumite forme cantitative sub care sīnt reunite aceste modele; cāmpurile proprii sīnt definite de frecvenţe de ordinul Terahertzilor, iar lungimele de undă ale acestor cāmpuri sānt de ordinul micronilor. Specific Scării infiniţilor mici vom deosebi aşadar o dimensiune scalară a spaţiului de ordinul micronilor sau mai mică, sau īn ordine cea de a treia dimensiune a spaţiului, spaţiul material şi o dimensiune vectorială ondulatorie unitară “j”, de ordinul Teraherţilor sau mai mică, cea de a patra dimensiune a spaţiului (studiată mai amănunţit īn scara particulară a Omului), căreia cel mai adesea īi vom da numele de Viaţă.. Temperaturile specifice acestei scări īnregistrează diferenţe mari, aproximativ īntre -272.1oC, punctul de topire al Heliului şi +3500oC, temperatura de topire a diamantului. Funcţiile specifice acestor cīmpuri sīnt funcţii de serii cosinusoidale. Ca o caracteristică de bază a acestei scări este Viaţa. Īn această scară putem interveni dar nu putem īncă stăpīnii modele īn interiorul cărora vitezele de compunere sau de descompunere specifice depăşesc anumite valori. Originile acestor două spaţii sīnt comune şi se găsesc īn centrul electromagnetic al fiecărui model material.organizat. Asupra parametrilor fizici ai acestei scări putem actiona limitat prin interferenţă (vezi referatul Viaţa şi genotipul biofizic al modelulu Om).
Rezumat:
Īn sistemul de referinţă a microcosmosului sau īn Scara infiniţilor mici, Sim, sīnt definite cel mai adesea 2 dimensiuni ale spaţiului şi anume:
3. Scalar, spaţiul material ca a treia dimensiune a spaţiului şi
4. Vectorial, VIAŢA sau cea de a patra dimensiune a spaţiului
c. Sistemul de referinţă biologic sau Scara OMULUI (S0) este un caz particular al Scării infiniţilor mici prezentīnd forme de organizare interscalare ale materiei şi se referă la realitatea lumii īn care trăim pusă īn evidenţă şi prin simţurile noastre.
Īn Sistemul de referinţă biologic sau īn Scara OMULUI (SO), materia se organizează sub acţiunea vectorială a celei de a patra dimensiune a spaţiului numită VIAŢA aşa cum o cunoaştem noi īn mediul Terra sau aşa cum nu o cunoaştem īn condiţiile de adaptare īn alte medii. Cīmpurile proprii scării SO au frecvenţe de ordinul unitar al kilohertzilor iar lungimile de undă de ordinul sutelor de mii de metri. Aceste cīmpuri sīnt definite de serii de funcţii sinusoidale. Temperatura optimă a scări biologice, referindu-ne la realitatea biologică a modelul de viaţă OM, o vom considera oscilantă uşor īn jurul valorii de +36oC. Caracteristica de bază a acestei scări este Viaţa din ecosistem cu cazul particular al modelului OM de care ne vom ocupa īn continuare, concluziile le vom generaliza şi aplica asupra tuturor realităţilor obiective puse īn evidenţă prin simţurile noastre.
Scara biologică sau scara Omului cum am mai denumit-o după modelul superior Omul, se referă la modele materiale puse īn evidenţă cel mai adesea cu ajutorul simţurilor noastre. Modelele materiale care se organizează īn SO, realităţile materiale observate cu masă biologică sau fără viaţă cu alte cuvinte, cel mai adesea prezintă forme dimensionale interscalare şi sīnt alcătuite dintr-o infinitate de părţi simple, din constituanţi elementari ai materiei din Sim organizaţi după anumite legi īn SO. Aşadar, un corp din SO este compus dintr-o sumă de constituanţi elementari, organizaţi după anumite legi care īi sumează scalar şi vectorial, după o proprietate aditivă aşa cum ne vom exprima īn continuare:
- S ( c ) reprezintă suma constituanţilor elementari īn Sim ce compun un element iar E este evenimentul rezultant īn SO (este corpul din SO la care facem referire sau evenimentul cum l-am mai denumit). Admitem că relaţia de mai sus caracterizează fizic o mărime scalară compusă vectorial, exprimă corespondenţa dintre un constituant sau o sumă de constituanţi din Sim şi modelul rezultant īn SO, fără a ne da o imagine clară a relaţiilor de echilibru existente īn corp.
Teorie: fie dată o scară de referinţă S… īn care să localizăm un constituant elementar, “c”. Vom defini scalarul elementar “c” ca fiind o formă de existenţă a materiei asupra căreia nu poate acţiona un transformator divizor sau tăietor.
Definiţie: vom defini transformatorul tăietor T ca fiind o lege sau o sumă de legi īn baza cărora un constituant elementar dintr-o scară dimensională superioară se īmparte īn constituanţi elementari ai scării inferioare şi cel puţin un rest material (exemplu: fumul dacă transformatorul tăietor este arderea clasică) sau energetic (exemplu: radiaţiile nucleare dacă transformatorul tăietor este explozia nucleară).
Fiind dat un scalar “c”, vom putea găsi cel puţin un număr convenţional “n”, astfel ca:
cT = S ( c:n ) + r (1)
Se citeşte: orice scalar “c”, care se supune unei legi tăietoare T, se īmparte īntr-o sumă de părţi elementare “n” proporţionale şi cel puţin un rest de natură scalară sau vectorială (energetică). Spunem că aplicīnd scalarului “c” un transformator tăietor T vom obţine un număr “n” de părţi ( c:n ) şi un rest scalar sau vectorial. Restul scalar are valoare nulă īn cazul īn care transformatorul tăietor are o viteză suficient de mare īncīt scalarul să fie divizat fără nici un fel de vibraţie, ca īn cazul imploziilor īn care acţionează numai restul vectorial (energetic) care provoacă vidul.
Fie dat un scalar de valoarea M īn SO, dotat vectorial cu oricefel de proprietate. Vom spune că aplicīnd scalarului M un transformator tăietor T de ordinul “n”, scalarul M se divide īn ”n” părţi proporţionale şi un rest scalar şi vectorial:
MTn = n ( M:n ) + r (2)
Scalarul este definit īn sistemele convenţionale de referinţă de valori care se referă la: lungimea, suprafaţa, volumul, densitatea, masa, rezistenţa electrică, capacitatea electrică, etc. Dacă scalarul M este dotat pe ansamblu cu o proprietate vectorială rezultantă, īn anumite condiţii ce se īntīmplă la tăiere cu această proprietate? Transformatorul T se aplică şi proprietăţii P. Orice scalar “m” īn Sim dotat cu o proprietate “p”, constituie un scalar aditiv dacă se organizează după o anumită lege de sumare şi se obţine scalarul M īn SO:
mA = M (3)
Spunem că realizăm o intersecţie īn sens crescător atunci cīnd aplicīnd unui scalar “m” dotat cu o proprietate “p” un transformator aditiv A, obţinem un model M īn scara superioară. Īn realitate, scalarul “m” din Sim este un constituant elementar definit ca atare, cum ar fi celulele vii, radicalii etc., care se adună şi se organizează după anumite legi care compun instantaneu corpul omului.
Definiţie: numim grup de scalari elementari “mi” dotaţi cu proprietăţi “pi”, acei constituanţi elementari care satisfac relaţia:
S( pi )A = P(mi) (4)
Spunem că suma S de proprietăţi “pi” ale constituanţilor elementari “mi” (ale celulelor), se compune după o lege, după un transformator aditiv A şi dă proprietatea de grup P(mi), alta decīt greutatea īn condiţiile acceleraţiei gravitaţionale de la nivelul scoarţei terestre. Nimeni nu poate nega realitatea vieţii, diviziunea celulară. Fiecare celulă īn parte este caracterizată de parametrii electrici ca rezistanţa şi capacitatea electrică celulară. Privit astfel omul are prin similitudine o faţă electrică īn care suma de proprietăţi “pi” reprezintă suma de rezistenţe electrice locale adunate īn complex şi care dau o rezistenţă electrică generalizată R, măsurată la nivelul cutanat īn kiloohmi. Din alt punct de vedere şi capacităţile electrice adunate dau o capacitate electrică rezultantă C şi care are valori măsurate īn domeniul nanoFarazilor. De asemenea efectul diviziunii celulare poate fi regăsit şi măsurat īn miliVolţi ai tensiunii electrice rezultante.
Observaţia 1.
Parametrii electrici specifici, rezistenţa R şi capacitatea C īl aseamănă pe om prin similitudine cu un circuit electric Rezistenţă-Condensator cu constanta de timp RxC care este alimentat de tensiunea electrică rezultată ca urmare a diviziunii celulare. Fizic, ţinīnd seama de constanta de timp RxC, vom putea calcula la un moment dat o lungime de undă specifică circuzitului electric Om, după simplificări astfel:
L = 300 x R x C (5)
īn care parametrii electrici din ecuaţie au fost descrişi mai sus. De reţinut īnsă că aceşti parametrii electrici ai “viului” şi deci inclusiv ai omului, dau lungimi de undă de ordinul a sute de mii de metri cu frecvenţe de ordinul kilohertzilor aşa cum am prezentat la īnceput valorile caracteristice scării omului. Īn urma măsurătorilor făcute asupra unui mare număr de persoane am tras concluzia că produsul RxC este variabil de la o secundă la alta (86.000 de secunde circadiene) şi īn general lungimile de undă rezultante au valori cuprinse īntre aproximativ 70.000m şi 500.000m.
1Observaţia 2.
Ionosfera conţine stratul atmosferic Heavisaide care reprezintă scutul protector al vieţii, īn el este reţinută radiaţia cosmică dăunătoare vieţii. Stratul atmosferic Heavisaide are o altitudine variabilă circadian şi sezonier deasupra unui punct de referinţă de pe glob, cel mai adesea facem referire la nivelul mării, variaţie dată de īncălzirea şi răcirea circadiană şi sezonieră a atmosferei. Totuşi, pentru simplificare vom lua poziţia instantanee a stratului Heavisaid deasupra mării la echinocţiul de primăvară şi de toamnă: la ora 3 dimineaţă stratul Heavisaide va avea altitudinea de 100.000 de metri iar la ora 15 va avea altitudinea de 400.000 de metri. Īn restul anului altitudinea se calculează ţinīnd seama de o serie de coeficienţi de corecţie cum ar fi:
- a, altitudinea punctului īn care se fac măsuratorile deasupra nivelului mării
- k, coeficient de corecţie care ţine seama de mişcarea Pămīntului īn jurul Soarelui
- S, coeficient de corecţie sideral care ţine seama de mişcarea sistemului Solar īn direcţia stelei Vega, de mişcarea galactică a Soarelui (vīnturile electromagnetice).
Altitudinea stratului Heavisaide īn general şi simplificat respectă o relaţie de forma;
A = 250km + 150km x sin ( u.t) (6)
īn care:
- “250km”, reprezintă altitudinea teoretică deasupra mării a unui centru imaginar īn jurul căruia are loc o mişcare armonică sinusoidală a stratului Heavisaide
- “150km”, reprezintă mărimea razei armonicei
- “u”, reprezintă valoarea īn grade a mişcării unghiulare a Pămīntului īn jurul axei proprii, avīnd ca origine a timpului ora 3 dimineaţa, cīnd stratul Heavisaid la echinocţii se găseşte la cea mai mică altitudine, de 100km cīnd valoarea unghiulară “u” este egală cu zero.
- “t”, reprezintă timpul scurs īncepīnd de la ora 3 dimineaţa şi pīnă se īnchide cercul mīine dimineaţă la ora 3 cīnd īncepe o altă rotaţie.Din 4 īn 4 minute, Pămīntul face o mişcare unghiulară de 1 grad.
Observaţia 3.
Valorile tabelare calculate ca la Observaţia 1 sīnt aproximativ egale cu valorile tabelare corectate de la Observaţia 2. După īndelegate reflecţii, analize, cercetări şi experimentări, acum ne-am luat permisiunea de a veni īn faţa Dumneavoastră şi a vă propune să acceptaţi pīnă la proba contrară o analogie īntre cele două şiruri de valori determinate īn cadrul celor două observaţii şi astfel să putea face o legătură īntre valorile date de calculul lun gimi de undă L īn funcţie de parametrii electrici ai organismelor vii īn general şi a Omului īn special cu valorile succesive ale altitudini stratului atmosferic Heavisaide, A, astfel să putem aproxima o stare de echivalenţă relativă, o legătură Om – Galaxie, de forma:
L = A (7)
sau
300xRxC = 250Km+150Kmxsin(u.t)
Valorile tabelare succesive obţinute la echinocţii de 100Km reprezintă unde cu frecvenţe de 3000Hz la ora 3 dimineaţa şi 400Km cărora le corespund frecvenţe de 750Hz la ora 3 după masă.
La nivelul cercetărilor de acum vă propunem să fiţi de acord cu Observaţia 3 care ne duce la concluzia că Scara Omului, īn care realităţile sīnt puse īn evidenţă cel mai adesea prin intermediul simţurilor noastre, are cīmpuri electromagnetice ale căror lungimi de undă şi frecvenţe sīnt determinate folosind formule simplificate funcţie de valoarea sinusului unghiului de rotire a Pămīntului īn jurul axei proprii, denumite de noi, serii sinusoidale. Generalizīnd cu permisiunea Dv. vom putea afirma cel puţin teoretic deocamdată că la nivelul scării SO se intersectează prin compunere sau generare dimensiuni ale spaţiilor din Sim după forme modelare ale spaţilor din SF cu dimensiuni ale saapţiilor scării SIM prin descompunere sau degenerare. Pentru a se putea efectua practic aceste intersecţii īn SO sīnt necesare valori compatibile ale spaţiilor din celelalte trei scări de raportare, cu alte cuvinte sīnt necesare valori reale sau imaginare care să satisfacă relaţiile de intersecţie modelară. Dacă admitem ca posibilă relaţia (7) avem deja un punct de plecare īn construcţia noastră: L admitem că prin tăiere dă elemente ale spaţiilor din Sim iar A dă prin compunere elemente ale spaţiilor din SIM, rămānănd să calculăm coeficienţii de demultiplicare de la SO către Sim şi SF şi coeficienţii de multiplicare de la SO către SIM.
Observaţia 4
Reluīnd formula (4):
S( pi )A = P( mi )
care reprezintă un corp cu proprietate specifică P( mi ) īn SO organizat după un transformator aditiva A ai constituanţilor elementari compatibili din Sim, S( pi ); vom afirma că o condiţie de compatibilitate trebuie să fie un număr “n” submultiplu de scara SO cu serii de funcţii sinusoidale faţă de scara Sim cu serii de funcţii cosinusoidale determinat apriori de o relaţie de legătură discretă de forma:
n = 1 / L ( 8 )
īn care:
- “n” este coeficientul de demultiplicare de la SO către Sim
- L = A , ca īn formula ( 7 ).
Introducīnd valorile calculate cu formula ( 7 ) īn formula ( 8 ), vom obţine valorile instantanee ale coeficienţilor de demultiplicare “n”, model de calcul numit de noi seria de funcţii cosinusoidale.
n = 1 / 300.RxC; n = 1 / (250.000m + 150.000mXcos(u.t), formula ( 8 ) practică,
īn care “u” şi “t” sīnt parametrii de la formula (6).
Făcīnd o corespondenţă īntre parametrii măsuraţi ca la observaţiile 1 şi 2 aparţinīnd SO şi calcularea după formula ( 8 ) practică a parametrilor submultiplu corespunzători īn Sim, vom observa că aceştea au dimensiunea scalară a lungimii īn domeniul micronilor şi mai mici, cărora le corespund frecvenţe de ordinul Teraherţilor. Valorile teoretice astfel obţinute noi aprexciem că reprezintă soluţiile unor ecuaţii de stare instantanee ale cīmpurilor electromagnetice din Sim, determinate cu ajutorul seriei cosinoidale cum ar fi lungimile de undă şi frecvenţele cīmpurilor electromagnetice din Sim.
Cunoscīnd valorile de submultiplu din Sim ( “n” ) şi multiplu din SO, (A) ai parametrilor corespunzători cīmpurilor electromagnetice din Sim şi SO, se vor calcula corespondenţele valorilor cīmpurilor electromagnetice din SF după serii cotangenţiale, date de formula practică simplificată:
Sf = n / A ( 9 ) īn care:
- Sf reprezintă lungimile de undă ale cīmpurilor electromagnetice din SF
- pentru valorile instantanee se iau īn considerare valorile calculate după formula (8) pentru “n” şi formula (7) pentru A.
Valorile lungimilor de undă calculate după formula ( 9 ) corespunzătoare cīmpurilor electromagnetice din SF au valori de sub un Angstrom, mai mici ca raza atomului de hidrogen cărora le corespund valori de ordinul 10 la puterea + 20 Hertzi!
Pentru calculul valorilor de multiplu de la SO către SIM se vor utiliza aşa zisele funcţii de serii tangenţiale, după formzula practică simplificată:
N = A / n ( 10 ) īn care:
- N este valoarea corespunzătoare a lungimilor de undă a cīmpurilor electromagnetice din SIM, de ordinul milioanelor de metri, cărora dacă luăm īn considerare o formulă de calcul cu parametru viteza luminii solare, īi corespund frecvenţe teoretice subunitare şi imaginare şi aici apare apare o dilemă din lipsa unei formule de calcul care să admită īn Galaxia noastră şi prin extindere īn Univers, lumini astrale cu viteze mai mari sau mai mici decīt viteza luminii Soarelui pe care īn general bănuim că o cunoaştem.
Exemplu:
- pentru coeficienţi de demultipliocare, īn SO la frercvenţa de 750Hz īi corespunde īn Sim frecvenţa de 120 teraHz iar īn SF frecvenţa de 0,69x10 la puterea +20 Hz; īn SO la frecvenţa de 750Hz īi corespunde lungimea de undă de 400.000 de metri şi corespunzător īn scările submultiplu Sim unda de 2 microni, īn SF lungimea de undă va fi de 44,63 Angstromi, etc.
- pentru coeficienţii de multiplicare de la SO la SIM, putem calcula cu ajutorul seriei tangenţiale şi valori tabelare orientative dar pīnă la rezolvarea dilemei cu ajutorul dumneavoastră nu īndrăznim pentrucă nu avem īncă o imagine de volum de referinţă a celei de a cincea şi a şasea dimensiuni a spaţiului.
Rezumat: cea de a patra dimensiune a spaţiului definită īn Sim Viaţa, īn SO prinde forme modelare biologice concrete regăsite sub totalitatea vietăţilor pe care le cunaştem sau pe carfe nu le cunoaştem.
Pentru relităţile materiale inerte puse īn evidenţă şi cu ajutorul simţurilor noastre, generarea şi degenerarea este mult mai simplă pentrucă transformatorii aditivi sau divizori se aplică numai unui număr limitat de componenţi cum ar fi de exemplu atomii īn cazul metalelor sau mai sugestiv calcarul īn cazul stīncilor, etc.
d. Sistemul de referinţă a macrocosmosului sau Scara Infiniţilor Mari (SIM) Dimensiunile cuprinse īn SIM aparţin manifestării materiei īn imensitatea ei, aparţin comparării Galaxiei şi a Universului. Lungimile de undă corespunzatoare cīmpurilor electromagnetice ale acestui sistem sīnt de ordinul de mărimeNx1024 metri, adică a unui număr N ori 10 la puterea +24 de metri! Dimensiunea sacalară a lungimilor de undă corespunzătoare spaţiului definit īn SIM este caracteristica celei de a cincea dimensiune a materiei, respectiv spaţiul scalar integrator (de formă multisferoidală integratoare?), comparabilă cu unităţile de distanţă astronomică cum ar fi anul-lumină, parsecul, mase şi viteze cosmice, viteza luminii solare ca reper de referinţă īn sistemul planetar al Soarelui, etc., cu origini variabile īn funcţie de elementul de volum galactic la care facem referinţă la un moment dat. Īn textul-ipoteză pe care vi-l supunem atenţiei, prin element de volum galactic vom īnţelege un spaţiu de studiu izolat din Galaxia noastră care cuprinde cel puţin un corp cosmic (sau sumă de corpuri cosmice), cu acceleraţie gravitaţională proprie şi care cuprinde şi alte mase cereşti īn mişcare īn interiorul volumului, fără gravitaţie proprie, cum ar fi spre exemplu meteoriţii, etc. Studiind Galaxia Noastră prin prisma elementelor de volum galactice vom putea complecta īmpreună teoria atracţiei universale şi teoria relativităţii.
(Īn urma unui studiu particular putem să presupunem că forme energetice noi şi revoluţionare pentru omenire vor fi dezvoltate numai după īntregirea teoriei atracţiei universale şi teoria relativităţii, cercetare romănească colectivă pe care o lansăm o dată cu publicarea ciclului de referate Realismul Ştiinţific şi Religios, la care vă invităm să vă aduceţi aportul şi pe dumneavoastră, pentru ca noi sau generaţiile viitoare să trecă peste barierele cunoaşterii fixate de experienţele de pīnă acum cu pretenţia de a fi atins perfecţiunea.)
Prin vecinătatea unui corp cosmic vom īnţelege aici distanţa de la scoarţa planetară şi vecinătatea acesteia care se poate īntinde pīnă la corpurile apropiate şi vecine. Frecvenţele specifice unor asemenea lungimi de undă īncă nestudiate pe Terra sīnt de ordinul unitar sau subunitar al Hertzilor dacă luăm ca reper de referinţă lumina solară din teoria relativităţii şi care definesc cīmpuri electromagnetice integratoare cărora le corespunde o dimensiune vectorială, cu un vector unitar”k” al spaţiului sau cea de a şasea dimensiune a spaţiului denumită spaţiul vectorial integrator sau Timpul, cu origini fixate īn centrul tuturor corpurilor cosmice cu gravitaţie proprie din galaxie corespunzătoare elementelor de volum galactic luate īn studiu. Din punctul de vedere al Scării Infiniţilor Mari, Timpul sau cea de a şasea dimensiuni a materiei, va fi privit ca una dintre formele fundamentale de existenţă a materiei īn mişcare şi care exprimă durata, succesiunea şi simultaneitatea proceselor obiective care se modelează īn Scara infiniţilor mici şi īn Scara Fundamentală īn elementul de volum galactic īn considerare.
Este interesant studiul prin prisma celor de a cincea şi a şasea dimensiuni a spaţiului, trapulsia sau a tragerea asigurată de locuri geometrice care prin rotire, ca efect al vitezelor centripetă şi centrifugă dobīndesc “gravitaţii proprii”, principiu care īn ipoteza noastră asigură energia de respingere şi de atracţie necesară funcţionării aşa-ziselor OZN-uri īn spaţiile planetare sau interplanetare, dar şi studiul teleportării specific acestei scări de raportare. Tehnic īncă nu este posibilă realizarea vectorilor geometrici OZN şi nici a teleportării pentrucă civilizaţia noastră nu a luat īn considerare această ipoteză şi se bazează pe forme energetice “primitive” ca propulsia sau īmpingerea spre exemplu, energofagă, consumabilă de mari cantităţi de combustibili clasici, polouantă şi vibratoare.
Temperaturile proprii Scării Infiniţilor Mari īncep de pe la +3500oC şi ajung pānă la valori de milioane de grade Celsius. Caracteristice acestei scări, sīnt seriile de funcţii tangenţiale determinate īn general ca la punctul c., cu caracteristica de bază a acestei scări Timpul. Nu putem opera deocamdată cu aceste dimensiuni, dar trăim liniştiţi īn ele.
Rezumat:
Īn Sistemul de referinţă al macrocosmosului (SIM) sīnt definite aşadar alte două dimensiuni ale spaţiului galactic cu vecinătăţile lui:
1. spaţiul scalar integrator cu originea īn centrul material al elementului de volum galactic pe care īl studiem şi care dă instantaneu axa geografică care este paraleleă īn corpurile elementului de volum cu axele geografice care coiencid cu axa care leagă polurile geografice planetare.
2. spaţiul vectorial integrator sau Timpul: planetar, solar, galactic şi universal.
Pentru sistemul Planetar al Soarelui, Timpul are originea pentru elementul de volum denumit īn centrul fostei găuri negre de pe axa Steaua Nordului – Steaua Sudului (vezi Fig.1 din referatul nr.1) iar timpul specific corpurilor cosmice cu gravitaţie proprie care s-au născut după īmprăştierea īn spaţiu a planetelor care gravitează īn jurul Soarelui, īn centrul acestora. Axa spaţiul vectorial integrator sau timpul propriu corpurilor cosmice cu gravitaţie se suprapune peste axa magnetică ce trece prin polii magnetici planetari şi sīnt paralele cu axa timpului galactic care trecea prin centrul aglomerării de mase cereşti a cărei formare a īnceput acum cam 17 miliarde de ani şi s-a sfīrşit acum cam 5 miliarde de ani cīnd a trecut īn forma energetică a sistemului planetar al Soarelor pe care īn mare o cunoaştem. Axa timpului Solar este paralelă la rīndul ei cu axa timpului Galaxiei Noastre.
Cele şase dimensiuni ale spaţiului definite īn Sistemele ipotetice de referinţă pe care vi le propunem, se caracterizează prin aceia că pot avea originile comune īn orice punct din spaţiu sau īn vecinătatea acestor puncte la care ne referim, astfel că după această ipoteză nu mai privim Universul ca pe un volum definit avīnd un Centru şi o Margine ci ca un volum indefinit dimensional īn continuă mişcare termică de la zero grade Celsius absolut la milioane de grade Celsius cīnd entropia elementelor de volum cosmic are gradientul de temperatură crescător īn Timp, numit şi gradient de generare a materiei şi de la milioane de grade celsius la zero grade Celsius absolut cīnd entropia elementelor de volum are gradientul de temperatură descrescător īn Timp numit şi gradient de degenerare pīnă la faza īn care materia din elementele de volum studiate se transformă şi se prăbuşesc īn formele energetice ale unor găuri negre volumice.
Īn scările de referinţă se vor regăsii totalitatea legilor ce definesc la un moment dat un eveniment sau sumă de evenimente dintr-o anumită scară şi īn legătură directă cu celelalte scări vecine. Aceptăm evenimentul, ca fiind o sumă de transformări prin care trece un anumit model, de la o anumită formă de organizare a materiei la alta.
Similitudine relativistă:
- dacă ar fi să dăm “viaţă” unui "raţional" pe un electron al unui atom īn Sim; mărimea acestui raţional faţă de electron să fie proporţională cu aceia a omului faţă de Pămīnt, atunci:
* raţionalul din Sim priveşte electronul ca pe planeta lui, la fel cum, prin similitudine, omul priveşte Pămīntul īn SO.
* referitor la timp, un an pentru om īnseamnă durata cīt Pămīntul se īnvārte īn jurul Soarelui; un an pentru raţionalul de pe electron īnseamnă durata īn care un electron de pe o anume orbită, se īnvīrte o dată īn jurul nucleului.
*referitor la spaţiu, pentru raţionalul de pe electron distanţele interelectronice, internucleare, interatomice, intermoleculare, sīnt prin similitudine, la fel de mari cum sīnt pentru om distantele interplanetare, interstelare, sau intergalactice, etc.
- dacă ar fi să dăm “viaţă” unei fiinţe galactice, pentru aceia “fiinţă” care are vīrsta cam de 20 de ani galactici , omul ar avea dimensiunile “raţionalului” “privit” de noi pe electron etc….
Textul de faţă este o ipoteză pe care o poţi şi dumneata demonstra şi dezvolta pentru progresul generaţiilor care vor veni după Noi!
IDEEA ŞI TIMPUL
(Poezie cenzurată de revistele Contemporanul şi Viaţa militară īn 1966)
Pierdută īn vremuri se naşte mereu
Materia nouă sub forme multiple,
Revine din nou la prezent şi din nou
Prin gol se īndreaptă spre locuri finite.
Īn haos pulsează multiple frecvenţe,
(Pămāntu-I nimic, rotund ca un măr),
Din spaţiu soseşte un tub de frecvenţe:
Găsi-l-vom pe EL, supremu-adevăr?
Perpetuu adună, depune şi sparge,
Īmprăştie-n spaţiu şi scoate din cāmpuri,
Ideea prin timp īn vārf de catarge,
Cutreieră mări şi cade-n adāncuri.
Īn spaţiu se pierde vibraţia crudă,
Cu paşii grăbiţi prin Timp a trecut
Ideea născută din gol şi din trudă,
Iar timpul se pierde īn hăul cel mut…
(soldat Ioan Micu, Buziaş la 20 iunie 1966)
Cele mai ok referate! www.referateok.ro |