1

DESI UN MARE POET JOHN KEATS A TRAIT IN MIZERIE

La data de 3 februarie 1821, poetul londonez din Hampstead, John Keats, prezenta tuberculoza în stare agravata, tusind acut si scuipând sânge aproape spontan; realizase faptul ca aceasta avea sa fie ultima sa zi de viata, fiind constient de acest aspect precum a fost si fratele sau, Tom, în pofida grijii pe care logodnica si vecina sa, Fanny Brawne, i-a demonstrat-o în tot acest rastimp, precum si în pofida calatoriei sale pâna în Italia, întreprinsa exclusiv în speranta ca se va însanatosi. Desi doar 25 de ani de viata i-au fost haraziti, acestia au fost niste ani miraculosi, începând cu majoratul acestuia, deoarece a reusit sa se impuna ca poet national, pe drept cuvânt, înfruntând multe dificultati de ordin pecuniar si familial, chiar.

Temperamentul sau sangvinico-coleric, pe de alta parte, i-a atras „faima” de bataus al scolii sale, dat fiind faptul ca mereu reusea sa se implice în astfel de „scene”, însa era doar pe cale de a-si descoperi marea pasiune biunivoca: poezia si teatrul, ca elemente artistice complementare. Aspectele sale financiare, problematice de altfel, nu au fost nicicând rezolvate, mai mult decât orice, aducându-i lui John Keats subzistenta, dat fiind faptul ca un executor testamentar nescrupulos i-a împiedicat pe toti fratii Keats sa îsi exercite dreptul legal la mostenire, desemnându-l pe John, dintre cei cinci frati Keats, unui chirurg londonez obscur, cu care a fost nevoit sa lucreze, în calitate de asistent, pâna în decursul anului 1814.

Apoi, s-a înscris pe listele de infirmieri ale spitalelor londoneze, unde trebuia sa supervizeze incizarea plagilor pacientilor. Succesul, însa, a sosit nesperat si în circumstante complet atipice; s-a împrietenit cu editorul revistei culturale, n. trad. Examinatorul (n.a. The Examiner), Leigh Hunt, pe când înca activa ca infirmier la Londra, editor care i-a facut cunostinta cu Percy B. Shelley, un alt poet de succes al vremii sale.

Primul poem al lui J. Keats înca nu aparuse pâna ce acesta împlinise 18 ani, debutând la exact aceeasi data (3 februarie), însa în decursul anului 1816, cu câteva poeme obscure, dar infinit largite ca expresivitate. În anul imediat urmator, John îsi lanseaza volumul n. trad. Poemele (n.a. The Poems), devenind în scurt timp, exeget al sonetului de inspiratie romantica si încercându-si talentul cu poeme epice, precum a fost cazul faimosului n. trad. Hyperion (n.a. idem)

Anii 1818 si 1819 au fost ani ai agoniei pentru John Keats, „luceafarul” genului liric britanic, deoarece dupa decesul lui Tom Keats, saracia l-a acaparat complet, iar sanatatea i s-a subrezit în mod accentuat. Unica alinare a reprezentat-o Fanny Brawne, de care s-a îndragostit nebuneste, sfârsind prin a se logodi cu ea, dar nu si prin a se casatori, de vina fiind tot limita subzistentei la care se afla poetul. Perioada ianuarie – septembrie 1819 a fost, probabil, cea mai stralucita din întreaga cariera scurta, dar „furtunoasa” a lui John Keats, reusind sa compuna opere literare remarcabile, precum: n. trad. Oda unui ulm grecesc (n.a. Ode to a Grecian Ulm), n. trad. Oda unei pasari cântatoare (n.a. Ode to a Nightingale) si balada  Frumoasa doamna din Sans Merci, n. trad. (n.a. La Belle Dame Sans Merci).

Surse: Historychannel.Com, Spartacus.Schoolnet.Co.Uk, Englishhistory.Net