1

Proprietatea intelectuală în câmpul competitional economic.

Schimbari în structura capitalizării firmelor. Raportul între antreprenoriatul

productiv-economic si cel scientist.

 Aspecte de bază

         Între informatie si cunoastere se manifestă diferente instrumentale si de expresie. Aceste diferente sunt legate de competitia pentru noua cunoastere prin noi informatii.

         În cadrul competitiei se urmăreste adjudecarea avantajului.

        O nouă circulatie a informatilor determină implementarea mai efectivă a cunoasterii.

         Firmele vor avea ferestre deschise mai numeroase, întrucât circulatia informatiilor este din ce în ce mai diversificată, mai accentuată.

         Piata devine un joc cu reguli în continuă transformare si cu limite nedefinite de manifestare în timp.

         Actualmente, economia natională si numeroase segmente din economia regională si mondială se află la începutul cunoasterii globale.

         În expresie medie, doar 25-28% din PIB-ul unor tări dezvoltate este rezultatul

direct, cuantificat distinct, al cunoasterii aplicate, valorizate (în valoare absolută).

         Unele confuzii terminologice si accentuări neadecvate denaturează

cuantificarea fluxului informational real atunci când se explică îndreptarea spre economia bazată pe cunoastere.

         Informatia este cheie a cunoasterii, care, la rândul său, devine resursă si, în continuare, cheie a prosperitătii.

         De exemplu, learning-society (societatea bazată pe învătare) poate genera

bunuri si servicii fizice, deopotrivă si virtuale (în cyber-spatiu), ceea ce semnifică participarea la crearea PIB.

         Decalajele existente între tări si regiuni limitează accesul la educatie.

         Cunoasterea, însă, este sprijinită fundamental de educatie. Limitarea accesului la educatie este sinonimă cu limitarea accesului la cunoastere.

De aceea, la început de secol XXI, orice model de avans spre societatea

cunoasterii si orice tipologie de economie bazată pe cunoastere trebuie personalizată

de la tară la tară. Stiintele fundamentale completate cvasipermanent în continut sunt rezultatul cercetărilor fundamentale.

         Totusi, în prezent, cu exceptia tărilor dezvoltate, numărul cercetătorilor angajati în proiecte de completare a stiintelor esentiale cu rezultate notabile obtinute din cercetările fundamentale este mai redus decât cel ce ar trebui să opereze conventional-normat si acceptat pentru actuala dimensiune a societătii umane. Calitatea vietii pare a fi în crestere (ca reflexie a noutătilor experimentale si a obiectelor noi puse în rol practic, utilitar), însă mai degrabă sunt lansate standarde, decât structuri (instrumente) fizice de înfăptuire a calitătii superioare. Informatia „despre informatie” este pe cale să atingă praguri critice, de necuprindere fizică pentru structurare spre aplicare. În context, apare pericolul

perimării acesteia. De aceea, se retine ca importantă distingerea tendintelor în lumea

informatiilor. Asadar, informatia este a) o anume institutie, un fel de „industrie” (în chimie, biologie, fizică, s.a.), sau b) o resursă (respectiv materie primă), care participă la

concretizarea sintagmei „cum să faci bani” si concomitent se autoinclude în „dezvoltare”.

         Informatia are „dezvoltarea” ca atribut operational în existenta sa cuantificată,

personalizată.

         Cunoasterea ridică la rang superior de înfătisare si utilizare informatia în sine.

Ca atare, cunoasterea devine la rândul său resursă. De exemplu, explicarea dezvoltării poate fi efectuată cu ajutorul informatiei (atât în plan macroeconomic, cât si microeconomic).

         Se manifestă tendinta „spre o nouă calitate generală”, însă este deja o certitudine faptul că nu sunt formalizate sisteme de control eficient al acesteia. Începem să întelegem procesul general al economiei bazată pe cunoastere, însă nu îl controlăm suficient si relevant.

         În context inovativ, putem afirma că un control efectiv al proceselor si fenomenelor economice bazate pe cunoastere poate fi realizat tot cu ajutorul cunoasterii.

         În fond, este vorba de autoreplica sistemului, pe areale trans-generationale în

care operează legităti economice noi în raport cu economia conventională sau cea

post-industrială.

         Algoritmii si sistemele parametrice caracterizate de dinamică (timp), probabilitate iterată avansată, derivare, diferentiere, integrare, repliere topologică, s.a., ar putea deveni elemente pentru noii indicatori ai dezvoltării prin cunoastere.

         Este cât se poate de vizibil că la început de secol XXI nu sunt formalizati

indicatori suficienti si eficienti, reprezentativi pentru dezvoltarea prin informare

(cunoastere).

         Efectele iesirilor (outputs) sunt evidentiate frecvent, însă nerelevant, cu

ajutorul indicatorilor din economia conventională.

         Într-o astfel de situatie sunt necesari indicatori noi de informare. Un model al inter-relationărilor pentru obtinerea iesirilor fundamentale, perene, spre a fi extinse în economia bazată pe cunoastere (E-BC) se prezintă după cum urmează:

Relevanta maximă a sistemului de ecuatii este întrunită când aplicabilitatea este regăsită atât în plan macroeconomic, cât si în cel microeconomic.

         De altfel, expresia esentială favorabilă (acceptată conventional) a oricărei formalizări aferente E-BC este regăsirea aplicabilitătii la nivel microeconomic.

         Informatia este substantă, – în noua acceptiune, – pentru cunoastere.

         Deci, informatia si cunoasterea se află în stări cumulate, respectiv cuprinse la nivel micro si macroeconomic.

         Într-o acceptiune nouă, vizând dinamismul procesului, informatia transportă

cunostintele; informatia, ca autoreplică, se transportă însă si pe sine, ca purtătoare si

generatoare de cunoastere.

         Într-o astfel de situatie este demonstrabil faptul că nu există contradictie între

societatea informatională si societatea cunoasterii.

         Cu atât mai mult, economia post-industrială nu este în contra-dictie cu economia bazată pe cunoastere.

         Tranzitia spre noua economie nu se bazează pe excluderi, ci, în esentă, se apelează la transformări, aditionări, reconfigurări si formalizări de noi accente pe componentele noi ale sistemului.

Noi raporturi între capitalurile fizice si cele intelectuale în

antreprenoriatul aferent întreprinderilor inovative mici si mijlocii.

Relatia dintre inovare si cerere este prezentată în modelul Nelson-Winter, în

strânsă legătură cu factorii interni si externi de modificare a cererii monetare agregate

(D) la nivel de ramură. Pretul (P) variază invers proportional cu cu oferta agregată (Q):

P= D ⁄ Q (2.18 )

         În afara situatiilor de monopol, efectul selectiei, cât si cel al inovării sporesc

productivitatea medie si productia, fapt ce conduce la scăderea pretului si la cresterea cererii agregate pentru perioada următoare. Aceasta situatie corespunde modelului în care procesele de inovare preced cresterea cererii.

Stiintele „dense” si cele „înfăsurătoare” pentru generarea rezultatelor

din cercetarea fundamentală, spre implicare în economia bazată pe cunoastere.

         Este utilă identificarea „stiintelor intensive”, caracterizate de densitate specifică teoretică si practică ridicată.

         Intensitatea unei stiinte în raport cu alta si cu sine nu este încă măsurabilă.

         Un anume rezultat stiintific (din cercetare) se regăseste pe un aliniament critic al economiei si, prin aplicare, detensionează situatiile de exceptie.

         Ca atare, acel rezultat poate părea fundamental ca importantă conjuncturală,

însă nu este caracterizat de perenitate.

         În principal, se urmăreste obtinerea iesirilor fundamentale perene, ce garantează formalizarea cunoasterii, pe care se poate baza noua economie.

Stiintele înfăsurătoare sunt cele ce dau expresie mai viabilă experimentelor si aplicatiilor obiectuale.