1

ECHILIBRUL SI DEZECHILIBRUL ECONOMIC

         Problemele cresterii si dezvoltării economice sunt legate de starea de echilibru si dezechilibru economic, tinând seama de caracterul complex si mereu dinamic al nevoilor si resurselor.

         Echilibrul macroeconomic exprimă starea de concordantă relativă dintre cererea si oferta agregate în cadrul pietei bunurilor si serviciilor, muncii, monetare, a capitalului, al economiei nationale în ansamblul ei, care are la bază o alocare si folosire ratională a

resurselor, o functionare normală a structurilor economice în interdependenta lor. Echilibrul macroeconomic trebuie înteles ca o tendintă, ce nu exclude abateri sau discordante nesemnificative care nu afectează functionarea de ansamblu normală a economiei.

         Elemente necesare întelegerii echilibrului macroeconomic

         În primul rând, în acest caz, se operează cu notiunile: oferta agregată si cererea agregată, care presupune exprimare monetară, ce permite aducerea la un numitor comun si, pe această bază, posibilitatea de măsurare si comparare.

         În al doilea rând, se impune luarea în considerare a relatiei dintre productie, venituri si cheltuieli. Aceasta, în sensul că productia dă nastere la fluxuri de produse si servicii, care, la rândul lor, determină fluxuri de venituri distribuite detinătorilor factorilor de productie, ceea ce atrage după sine fluxuri de cheltuieli prin care se procură bunuri

economice oferite de productie. Astfel, cererea si oferta sunt legate între ele si prin intermediul veniturilor; este importantă cunoasterea reactiei acestora nu numai la variatiile de preturi, ci si la cele ale veniturilor.

         În al treilea rând, echilibrul macroeconomic presupune luarea în considerare a interdependenŃelor dintre piete si, respectiv, dintre echilibrele economice parŃiale. Starea de echilibru sau, dimpotrivă, de dezechilibru în cadrul uneia sau alteia dintre pietele partiale se reflectă, direct sau indirect, într-o proportie sau alta, si în functionarea de ansamblu a economiei nationale.

• Conditii de echilibru Realizarea echilibrului pe piata bunurilor economice presupune

respectarea următoarei conditii: oferta agregată (Y) să fie egală cu cererea agregată (D). Deci: Y=D.

         În acest caz, oferta este concretizată în mărimea produsului national brut sau a venitului national; ea se repartizează pentru consum (C) si pentru economii (S), rezultând relaŃia: Y = C+S. Cererea se concretizează în două mari componente, si anume: cererea de bunuri de consum (C) si cererea de bunuri de investitii (I), rezultând relaŃia: D = C+I. Relatia generală de echilibru se poate reprezenta sub următoarea formă: C+S=C+I

         De aici, se poate deduce relatia: S = I, considerată drept conditie de echilibru. Cu alte cuvinte, pentru realizarea echilibrului pe piata bunurilor economice, este necesar ca tot ceea ce este produs să fie si cumpărat, iar ceea ce nu este consumat, adică tot ceea ce este economisit, să fie investit. In realitate, însă, există posibilitatea dezechilibrului, deoarece nu tot ceea ce se economiseste se si investeste, respectiv nu toti cei care economisesc sunt si investitori. Realizarea echilibrului macroeconomic în conditiile actuale ia considerare si schimburile economice cu alte tări, în cadrul cărora o parte a productiei interne este exportată (E), iar unele nevoi sunt satisfăcute pe seama importului (H) din alte tări. Integrarea acestora în modelul de echilibru conduce la următoarea relaŃie de echilibru:

C + S + H = C + I + E De aici, rezultă drept conditie de echilibru relatia: S+H=I+E sau S-I=E-H

         Echilibrul macroeconomic depinde si de realizarea echilibrului în cadrul altor piete, cum sunt: piata muncii, piata monetară etc.

         Pe piata muncii, echilibrul presupune egalitatea ofertei de fortă de muncă (YL) cu cererea de fortă de muncă (DL). De aici, următoarea relatie: YL = DL

Pe piata monetară, starea de echilibru înseamnă egalitatea ofertei de monedă (Ym) cu cererea de monedă (Dm). Deci, relatia: Ym = Dm.

         Oferta reală de monedă este în dependentă de masa monetară (M) si de viteza de circulatie a banilor (V), iar cererea de monedă depinde de volumul mărfurilor tranzactionate (T) si de nivelul preturilor (P). Astfel, conditia de echilibru pe piata monetară poate fi exprimată de relatia: MV = TP.

         În realitatea economică, pe toate pietele, conditiile sunt variabile; în consecintă, echilibrul unei piete depinde de ceea ce se petrece pe toate celelalte piete.

        Echilibrul economic nu constituie un scop în sine; realizarea lui este subordonată cresterii si dezvoltării economice, îmbunătătirii conditiilor de viată ale oamenilor.

         În concluzie, trebuie subliniat faptul că echilibrul macroeconomic

presupune realizarea echilibrului pe piata bunurilor si serviciilor, pe

piata valutară, precum si a echilibrului bugetar etc. Există, în acest caz,

o relatie ca de la parte la întreg: asigurarea echilibrelor mentionate se reflectă favorabil în dinamica echilibrului macroeconomic, după cum disfunctionalitătile sau dereglările acestora afectează buna functionare a economiei în ansamblul ei; ritmul înnoirilor în cadrul echilibrelor partiale se oglindeste în ritmul de ansamblu al dezvoltării economice.

• Echilibrul economic dinamic

În caracterizarea echilibrului macroeconomic, se folosesc si notiunile:

         Echilibrul static reflectă starea momentană a economiei, considerată drept punct de referintă. În realitate, nu există echilibru economic static, deoarece întotdeauna au loc schimbări în sistemul de trebuinte si în cel al resurselor, astfel încât echilibrul economic nu rămâne la nivelul realizat, ci se schimbă, în timp, necesitând „ajustări”, corespunzătoare conditiilor mereu dinamice.

         Echilibrul economic dinamic reflectă tendinta obiectivă de adaptare în

dinamică a ofertei la exigentele cererii, de realizare a concordantei, de fiecare dată, la un nivel superior.

         Există mai multi factori care determină dinamica echilibrului economic, si

anume: a) populatia, care, prin numărul ei, prin structura pe grupe de

vârstă si socioprofesională, nivelul de calificare a lucrătorilor etc. determină schimbări corespunzătoare în ansamblul cererii; b) progresul stiintifico-tehnic, care duce la aparitia a noi trebuinte, noi subramuri, la modificări în structura si nivelul lor si, totodată, la înnoiri ale ofertei si cererii agregate, la adaptări ale acestora; c) comportamentul agentilor economici, care se schimbă, atrăgând după sine noi orientări în folosirea veniturilor, ca si în structura pe ramuri si subramuri economice a plasării capitalurilor în afaceri; d) limitele resurselor, care actionează restrictiv, impunând restructurări în alocarea si combinarea factorilor de productie etc.

• Dezechilibrul economic

Principalele forme de dezechilibru.

a)Excesul de ofertă pe piata bunurilor si pe piata muncii. Pe piata bunurilor economice, starea de dezechilibru este cunoscută sub denumirea de presiune, deoarece cantitatea acestora depăseste cererea existentă. În consecintă, cumpărătorii au posibilitatea de a alege, iar producătorii-ofertanti se confruntă cu dificultăti în vânzarea mărfurilor, fiind, totodată, stimulati în directia restructurării productiei si cresterii calitătii.

         Pe piata muncii, excedentul de ofertă înseamnă somaj, subutilizare a potentialului de fortă de muncă existent, repercusiuni asupra nivelului de trai al populatiei.

b) Excesul de cerere pe piata bunurilor si excesul de ofertă pe piata muncii. Pe piata bunurilor se manifestă o cerere mai mare decât oferta existentă, ceea ce duce la situatia cunoscută sub denumirea de absorbtie. În acest caz, agentii economici producători nu au posibilitatea de a satisface întreaga cerere: oferta de mărfuri nu tine pasul cu cererea la un bun sau altul, nefiind stimulat nici interesul pentru diversificarea si îmbunătătirea calitătii produselor; se accentuează excedentul de fortă de muncă si cresterea somajului.

c) Excesul de cerere pe piata bunurilor economice, pe piata muncii, pe piata monetară. O asemenea stare de dezechilibru pune în relief neconcordante, dereglări de profunzime, care tin de structuri ale productiei si ale economiei în ansamblul ei, de imposibilitatea de a absorbi pe termen lung oferta de fortă de muncă, de a asigura o

evolutie normală a ofertei de bunuri economice si de masă monetară. Ca urmare, se accentuează inflatia (inclusiv forma ei cea mai acută, hiperinflatia), somajul, se deteriorează conditiile de viată ale unei importante părti a populatiei.