RECORDURI CHIMICE

Cel mai nou şi greu element
În ianuarie 1999, cercetătorii de la Laboratorul Naţional Lawrence Livermore, California, SUA, şi de la Institutul pentru Cercetări Nucleare, Dubna, Rusia, au anunţat crearea celui mai nou şi mai greu element chimic din lume, elementul 114. Acesta conţine 114 protoni, pare a fi mult mai stabil decât oricare alt atom supergreu şi a rezultat prin bombardarea cu un izotop de calciu a unui izotop de plutoniu îmbogăţit cu neutroni.
Cea mai puternică  solutie acida
Soluţiile acizilor şi bazelor tari tind către valorile de 0 şi, respectiv, 14 ale pH-ului, dar această scară este inadecvată pentru a descrie "superacizii" – dintre care cel mai puternic este o soluţie cu concentraţie 80% de pentafluorură de antimoniu în acid fluorhidric (acidul fluoro-antimonic HF:SbF5). Aciditatea funcţiunii –OH a acestei soluţii nu a fost măsurată, dar chiar şi o soluţie mai slabă – de concentraţie 50% – este de 1018 mai puternică decât acidul sulfuric concentrat.
Cel mai otrăvitor compus chimic artificial
Compusul 2,3,7,8 tetraclordibenzo p-dioxină, sau TCDD este cel mai otrăvitor dintre cele 75 de dioxine cunoscute – de 150000 de ori mai puternic decât cianura.
Cel mai puternic gaz toxic
Etil S-2-diizopropilaminoetilmetil fosfonotiolatul, cunoscut sub numele de VX, produs pentru prima oară în 1952 la Laboratorul Experimental pentru Apărare Chimică, din Porton Down, Wilts, Marea Britanie, este de 300 de ori mai puternic decât fosgenul (COCl2) folosit în primul război mondial. Doza letală de VX este de 10 mg/m3, în aer, sau 0,3 mg administrat oral.
Cea mai absorbantă substanţă
Serviciul de Cercetare al Departamentului Agriculturii din SUA a anunţat pe 18 august 1974 că "H-span"-ul sau Super Sluper, compus din 50% derivat de amidon, 25% acrilamidă şi 25% acid acrilic, poate, dacă este tratat cu fier, să înmagazineze de 1300 de ori greutatea sa în apă. Proprietatea sa de a menţine o temperatură constantă timp îndelungat îl face ideal pentru pungile cu gheaţă refolosibile.
Substanţa cea mai magnetică
Boratul neodimic de fier Nd2Fe14B are un produs energetic maxim (definit ca fiind cantitatea maximă de energie pe care un magnet o poate degaja când acţionează într-un anumit punct de acţiune) ce ajunge până la 280 KJ/m3.
Cea mai amară substanţă
Substanţele cu gustul cel mai amar au la bază cationul de denatonium şi sunt produse comercial sub formă de benzoaţi şi zaharide. Nivelul la care gustul le detectează este scăzut până la 1:500 milioane părţi, iar diluţia de 1:100 milioane părţi lasă un gust persistent.
Cele mai dulci substanţe
Talinul, obţinut din arilii (apendice ale anumitor substanţe) plantei katemfe (Thaumatococcus daniellii), este de 6150 de ori mai dulce decât zaharoza. Planta se găseşte în anumite regiuni din Africa de Vest.
Cel mai dens element
Cea mai densă substanţă de pe Pământ este metalul osmiu (Os – elementul 76), având 22,8 g/cm3. (S-a calculat că apariţiile singulare din centrul găurilor negre au o densitate infinită.)
Solidul cel mai puţin dens
Substanţele solide cu cea mai mică densitate sunt aerogelurile de siliciu, în care mici sfere de silicon, unite între ele, sunt cuplate cu atomi de oxigen sub forma unor benzi separate prin pungi de aer. Cel mai uşor dintre aceste aerogeluri, cu o densitate de numai 0,005 g/cm3, a fost produs de Laboratorul Naţonal Lawrence Livermore, California, SUA. El va fi folosit mai ales în spaţiu, pentru a aduna micrometeoriţi sau resturi din cozile cometelor.
Cea mai înaltă temperatură
Cea mai înaltă temperatură creată de om este de 510 milioane oC – de 30 de ori mai fierbinte decât centrul Soarelui – pe 27 mai 1994, în reactorul de testare pentru fuziune Tokamak de la Laboratorul de Fizică a Plasmei de la Princeton, New Jersey, SUA, folosind amestecul plasmatic deuterium-tritium.
Cea mai înaltă temperatură superconductoare
În aprilie 1993, în Laboratorium fur Festkorperphysik, Zurich, Elveţia, s-a reuşit generarea superconductivităţii în masă cu o temperatură de tranziţie maximă de –140,7 oC, într-un amestec de oxizi de mercur, bariu, calciu şi cupru, HgBa2Ca23Cu3O7 + x şi HgBa2CaCu2O6 + x.
Cea mai fierbinte flacără
Cea mai fierbinte flacără este produsă de subnitritul de carbon (C4N2) care, la presiunea de o atmosferă, poate genera o flacără de 4988oC.
Cea mai scăzută temperatură
Temperatura de zero absolut – zero K pe scara Kelvin – corespunde cele de –273,15oC, punctul în care agitaţia termică atomică şi moleculară încetează. Cea mai scăzută temperatură atinsă este de 280 picoKelvin (a 280-a trilionime dintr-un  grad), atinsă într-un dispozitiv de demagnetizare nucleară de la Laboratorul de Temperaturi Joase al Universităţii Tehnologice din Helsinki, Finlanda. A fost anunţată în februarie 1993.
Cea mai "plimbăreţă" proteină
Biochimiştii de la Facultatea de Medicină Harvard, Boston, Massachusetts, SUA, au făcut o descoperire majoră despre comportamentul proteinelor, în anul 1990. Se credea înainte că lanţurile de proteine, făcute din aminoacizi, pot fi scindate şi reunite doar de alte proteine numite enzime. Echipa de la Harvard a ţinut sub observaţie un tip de proteină minusculă, cunoscută sub numele de inteină, care s-a separat dintr-un lanţ proteinic mai lung şi apoi s-a alipit la cele două capete desprinse ale lanţului, ştergând orice indiciu al prezenţei sale anterioare în interiorul lanţului. Se speră ca proprietăţile unice ale inteinelor vor fi de ajutor în lupta împotriva unor boli, cum ar fi TBC-ul şi lepra.
Cea mai mică cantitate de substanţă
În 1997, obţinerea seaborgium-ului (Sg – elementul 106) a fost realizată prin producerea a doar 7 atomi. Acest element şi-a primit numele în onoarea dr. Glenn Seaborg, regretatul fizician laureat al premiului Nobel, care a descoperit plutoniul.
Cel mai lung index ştiinţific
A 12-a colecţie a Indexul-ui lucrărilor din chimie, terminată în decembrie 1992, conţine 35137626 de articole în 215880 de pagini şi 115 volume şi cântăreşte 246,7 kg. El conţine referinţe despre 3052700 de documente publicate în domeniul chimiei.
Cea mai completă secvenţă de genom al unui multicelular
Primul animal multicelular al cărui întreg genom (cod genetic) a fost cercetat sub formă de secvenţe este Caenorhabditis elegans, un vierme nematod de pământ, de un milimetru lungime. Deşi corpul unui adult are doar 959 de celule (oamenii au trilioane de clule), el are 100 de milioane de baze genetice ce cuprind cel puţin 18000 de gene şi mai mult de 50% din genele umane cunoscute corespund versiunilor existente la C. elegans. Munca de cartografiere a întregului genom al acestui vierme îi aparţine dr. Sydney Brenner, care a iniţiat acest proiect în anii '60 la Laboratorul de biologie moleculară al Consiliului de Cercetare Medicală, Marea Britanie, şi a început cercetarea secvenţială a genomului în 1990.