1
Integrarea īn Uniunea Europeană a impus Romāniei găsirea unor noi căi pentru eficientizarea activităţii economice şi īnlăturarea unor neconcordanţe īntālnite atāt īn activitatea īntreprinderilor cāt şi a instituţiilor publice. Astfel, pe lāngă adoptarea Standardelor Internăţionale de Contabilitate la nivelul agenţilor economici, trecerea la un nou sistem contabil, bazat pe Sistemul European de Conturi la instituţiile publice, precum şi alte īmbunătăţiri legate de legislaţia economică şi fiscală, s-a impus şi organizarea activităţii de audit, atāt la agenţii economici, cāt şi la instituţiile publice. Aderarea la Uniunea Europeană impune ca cerinţă existenţa unor sisteme solide de management financiar, dar şi modalităţi de control al acestora, ca urmare a faptului că ţara noastră va utiliza fonduri comunitare, care trebuie folosite cu maxim de eficienţă.
O trăsătură caracteristică a lumii contemporane este preocuparea constantă de promovare a criteriului general al eficienţei, care vizează prioritar laturile calitative ale tuturor activităţilor economice, sociale, administrative sau de orice alta natură.
Asta īnseamnă că orice agent economic, orice organizaţie sau instituţie şi orice organism este vital interesat să cunoască operativ şi să sporească continuu gradul de eficienţă cu care sunt gospodărite şi utilizate resursele materiale, financiare şi umane de care dispune. Instituţiile publice sunt īn permanent confruntate cu imbunătăţirea performanţelor lor. Funcţia de audit intern oferă, din acest punct de vedere, siguranţa rezonabilă că operaţiunile desfăşurate, deciziile luate sunt ,,sub control" şi că, īn acest fel, contribuie la realizarea obiectivelor entităţii.
Auditul intern ajută instituţia să īşi atingă obiectivele evaluānd procesele sale de management al riscurilor, de control şi de conducere. Auditorii interni pot prin consiliere permanentă, să ajute instituţia să identifice, să evalueze şi să implementeze un dispozitiv de management al riscurilor şi de control care să permită stăpānirea acestor riscuri. Īn afără misiunii clasice de asigurare, auditorii interni īşi asumă un rol de consiliere īn vederea īmbunătăţirii proceselor fundamentale ale institutei. Misiunile de audit scot īn evidenţă anomaliile şi punctele slabe semnificative din cadrulproceselor ce se desfăşoară la nivelul instituţiei, astfel īncāt să poată fi remediate sau atenuate consecinţele acestora.
Auditul intern trebuie să propună planuri de audit bazate pe analiza riscurilor, pentru a stabili priorităţiile activitaţii de audit. Auditul bazat pe analiza riscului, modifică modul īn care auditorii percep controlul şi riscul. Auditul intern trebuie să ajute conducerea eentităţilor publice să menţina un control intern adecvat, evaluānd eficienţa şi eficacitatea acestuia şi incurajānd īmbunătăţirea sa continuă.
Este foarte important că auditul intern să participe la dezbaterea la cel rnai īnalt nivel de decizie din instituţie, a problemelor importante şi care au implicaţii de sistem asupra activităţii entităţii īn ansamblul său, creāndu-se astfel posibilitatea orientării activităţii de audit intern catre problematica cu care se confruntă managementul.
Auditorii interni trebuie să dea dovadă de claritate, consecvenţă, profesionalism, amabilitate, competenţă, comunicare şi să conştientizeze auditaţii că sunt lāngă ei, pentru interesele lor şi ceea ce este cel mai important, pentru a adăuga valoare entităţii auditate. Plusul de valoare adus de auditul intern este rezultatul aportului de competenţă pentru practicarea unui control intern raţional. Auditul intern trebuie privit drept util, nu ca fiind impus de cadrul normativ existent. Este foarte important ca auditul intern să fie judecat pentru lucrurile pe care le-a constatat nu pentru lucrurile pe care nu le-a găsit.
Auditul intern trebuie abordat īntr-o maniera constructivă, care să aibă la bază un parteneriat manager/auditor, orientat spre viitor, bazat pe profesionalismul şi obiectivitatea auditorilor şi pe responsabilizarea audităţilor privind rolul auditului intern.
Pentru a supravieţui īntr-o lume a concurenţei, fiecare īntreprindere, indiferent de natura acesteia, trebuie să măsoare cu discernămānt fiecare leu cheltuit şi fiecare dram de energie consumată, urmărind obţinerea unor rezultate cāt mai performante cu eforturi şi cheltuieli cāt mai reduse.
Aceloraşi rigori trebuie să se supună şi instituţiile publice, care acuză adesea modestia alocaţiilor bugetare īn raport cu dimensiunile şi evoluţia standardelor de cheltuieli. Nici organismele administrative sau cele de asigurare şi protecţie socială nu dispun de bugete prea confortabile care să le permită cheltuirea fără restricţii a fondurilor alocate de stat sau de colectivităţile locale. Un asemenea mod de punere a problemelor nu trebuie să sugereze spectrul sărăciei sau teama exagerată de faliment, ci mai degrabă un īndemn la chibzuinţă şi prudenţă, precum şi necesitatea unor eforturi susţinute pentru 1găsirea celor mai adecvate căi de folosire eficientă a resurselor existente sau disponibile. Īn contextul acestor preocupări un rol important revine controlului economico-financiar.
Instituirea unui sistem de control financiar-contabil asupra modului de formare şi utilizare a resurselor financiare ale statului a impus legiferarea şi organizarea auditului intern ca structură indepenentă a fiecărei instituţii publice.
Auditorul are, īn cadrul auditului financiar, ca obiectiv principal de a exprima o opinie motivată asupra regularităţii, sincerităţi şi a imaginii fidele a conturilor anuale care īi sunt supuse atenţiei sale.
Cine sunt cei interesaţi de situaţia conturilor unei īntreprinderi ?
- angajaţii sau investitorii (shareholders) sunt interesaţi de bogăţia īntreprinderii = dividende = valoarea de piaţă a acţiunilor.
- angajaţii sunt interesaţi de continuitatea activităţii īntreprinderii.
- statul este interesat de plata taxelor şi a impozitelor.
Cine pregăteşte conturile anuale?
Gestionării īntreprinderii (managerii) sunt responsabili de pregătirea şi prezentarea conturilor anuale acţionarilor(şi altor părţi interesate).
Auditorii sunt cei care exprimă o opinie referitoare la sinceritatea şi imaginea fidelă a informaţiei prezentată īn conturi.
Controlul realizat de către auditor nu poate fi exhaustiv (auditorul nu poate controla 100% informaţia prezentă īn conturi.Controlul conturilor este realizat prin sondaj īn funcţie de riscuri, mijloace şi de costuri angajate.
Ei trebuie să furnizeze elemente probante necesare pentru a demonstra că datele furnizate de către īntreprindere sunt regulate şi sincere.
Responsabilitatea auditorului constă īn a exprima o opinie asupra conturilor anuale şi a o exprima īn cadrul unui raport.
Responsabilitatea de a stabili conturile anuale este a conducătorilor entităţii. Aceştia din urmă sunt responsabili de īnregistrările contabile şi de funcţionarea controalelor interne, de alegerea metodelor contabile şi de aplicarea lor, de protecţia patrimoniului entităţii.
Prin urmare auditul conturilor anuale nu degajă conducătorii de responsabilităţile lor.
Norma care acoperă demersul general de audit vizează:
Acceptarea şi menţinerea misiunilor īn scopul verificării faptului că, cabinetul:
- dispune de mijloace intelectuale şi materiale necesare executării misiunii (dispune de echipe calificate pentru a lucra ca auditori)
- respectă principiile de obiectivitate şi de independenţă
Regulile Cabinetele trebuie să se asigure de independenţa cabinetului şi a angajaţilor săi īnainte de a accepta misiunea de audit, respectiv:
- misiunile de audit nu aduc mai mult de 10 – 15 % din veniturile totale obţinute de către cabinet;
- nu există īmprumuturi acordate de către client;
- nu există relatii familiale sau personale īntre membrii echipelor de audit şi client.
- asociaţii cabinetului nu sunt acţionari ai clientului;
- membrii echipei nu acceptă bunuri sau servicii din partea clientului;
- membrii echipei nu īndeplinesc funcţii de management īn cadrul īntreprinderii;
- celelalte servicii care sunt acceptate, consultanţă, contabilitate etc sunt īncredinţate altor departamente.
Conceptualizarea misiunii:
Este bazată pe studierea riscului de audit.
• ţine cont de:
- importanţa relativă (materiality)
- plurianualitatea controalelor
- utilizarea lucrărilor altor auditori şi experţi
- diligenţele referitoare la bilanţul de deschidere
• comportă documentarea īn mediul de audit (materializată īn legătura dintre riscul de audit, ciclu sau posturi şi diligenţe)
• defineşte programarea misiunii (competenţe şi responsabilităţi ale echipei īnsărcinate cu conceperea, realizarea, urmărirea şi supervizarea lucrărilor, repartiţiei īn timp a intervenţiilor)
• comportă un program de control şi un buget
Punerea īn operă obligatorie a diligenţelor următoare:
| Cele mai ok referate! www.referateok.ro |