1

Managementul  deseurilor 

Reactualizat 1 apr 2009

MANAGEMENTUL  DEŞEURILOR

Se defineşte  ca ansamblul activităţilor de organizare, conducere şi gestiune a deşeurilor

ELEMENTE  DE STRATEGIA DE MANAGEMENT A  DEŞEURILOR

Printre primele documente de politică sectorială elaborate de Comisia Europeană se numără Strategia de Management a Deşeurilor

       Această strategie cuprinde o serie de recomandări referitoare la:

1.      prevenirea generării de deşeuri prin îmbunătăţirea tehnologiilor de fabricaţie

2.      reciclarea şi reutilizarea deşeurilor

3.      optimizarea eliminării finale a deşeurilor

4.      reglementarea transportului  deşeurilor

5.      acţiuni de remediere a contaminării produse ca urmare a gestionării necorespunzătoare a deşeurilor

Analizând relaţia dezvoltare economică - mediu înconjurător, se remarcă cinci factori esenţiali cu contribuţii diferite la scăderea sau creşterea nivelului de degradare a mediului ambiant, inclusiv a resurselor naturale:

- nivelul activităţii economice sau mărimea economiei,

- structura sectorială a economiei,

- nivelul tehnologic existent,

- cererea de reglementări în privinţa mediului,

- politica şi cheltuielile de conservare şi protejare a mediului ambiant.

Deoarece dezvoltarea economică reprezintă o cauză principală a degradării mediului, în virtutea principiului dezvoltării durabile este necesar de a reconcilia obiectivul creşterii competitivităţii cu cel al protejării mediului.

Acest fapt este posibil, în acest sens Comisia Europei stabilind patru principii organizatorice pe care să se bazeze viitoarele iniţiative în domeniul protecţiei mediului:

- predictibilitatea,

- integrarea,

- flexibilitatea,

- raportul optim costuri - efecte

Se apreciază că faţă de încercarea de a identifica şi remedia ceea ce s-a deteriorat este preferabilă introducerea unor procese industriale nepoluante.

Piaţa Unică Internă joacă un rol central în răspândirea noilor tehnologii ecologice la scară europeană.

Răspunsul societăţii umane la actuala criză ambientală ale cărei componente de bază sunt suprapopularea, epuizarea resurselor şi poluarea este dat de dezvoltarea durabilă care se propune a fi modelul de dezvoltare a omenirii în viitor.

Aceasta trebuie să corespundă necesităţilor prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.

Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim al interacţiunii dintre patru sisteme:

- economic

- uman

- ambiental

- tehnologic.

Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată, care poate fi susţinută de către cele patru sisteme.

Strategia dezvoltării durabile îşi propune să găsească criteriile cele mai adecvate de optimizare a raportului nevoi - resurse, obiectivele de atins şi mijloacele necesare, pe baza compatibilităţii lor reciproce, în timp şi spaţiu.

În ceea ce priveşte România, dezvoltarea durabilă a acesteia înseamnă, în primul rând, stabilitatea pe termen lung a următoarelor componente de bază ale sale:

-  creşterea economică în ritmuri susţinute;

- îmbunătăţirea continuă a standardului de viaţă şi a bunăstării  

   sociale;

- menţinerea echilibrului ecologic,

- prevenirea poluării şi ameliorarea calităţii factorilor de mediu.

Strategia de protecţie a mediului înconjurător în România, prin obiectivele generale şi direcţiile stabilite, se subordonează realizării dezvoltării durabile în ţara noastră.

Obiectivele strategiei de protecţie a mediului înconjurător (pe termen scurt, mediu şi lung) ce vizează restructurarea industriei se referă la:

legislaţie,

instrumente folosite,

resurse,

management.

Strategia protecţiei mediului din România se confruntă cu discrepanţa dintre volumul mare al nevoilor de finanţare a investiţiilor, al celorlalte cheltuieli necesare şi resursele financiare modeste de care dispunem.

Pentru a rezolva această problemă trebuie să producem cât mai mult şi mai bun cu un consum cât mai redus de resurse naturale, umane şi financiare.

 Un sprijin substanţial în acest sens îl poate aduce cercetarea ştiinţifică şi progresul tehnologic, prin soluţii noi, mai eficiente de folosire a resurselor disponibile, în care eco - eficienţa trebuie să joace un rol major.

Cu tehnologii moderne putem să reducem atât gradul de poluare, cât şi consumul de resurse.

O politică de restructurare economică corectă trebuie să folosească concomitent atât scoaterile din funcţiune, cât şi investiţiile.

Integrarea organică a Strategiei protecţiei mediului în cadrul Strategiei de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană este impusă de particularităţile tranziţiei în domeniul mediului şi opţiunile politico - economice şi militare ale României.

În  prezent, ca şi în viitor accentul se mută de la luarea în calcul doar a indicatorilor financiari sau a profitabilităţii care constituia apanajul eficienţei economice în sens clasic, la un nou mod de a privi lucrurile, desigur foarte diferit de cel clasic, reprezentat de eco - eficienţă care defineşte beneficiile, cât şi costurile într-un sens mai larg ce include beneficiile şi costurile de mediu.

 Pentru ca eficienţa economică să joace un adevărat rol dinamizator al creşterii economice a României, este nevoie de a elabora şi aplica un ansamblu de măsuri la nivelul fiecărei componente a industriei naţionale, care să ducă la creşterea produsului naţional brut şi a calităţii vieţii.

Astfel, pentru a-şi îmbunătăţi indicatorii economici şi a creşte competitivitatea se impune accelerarea ajustărilor structurale şi modernizarea unor echipamente şi instalaţii depăşite din punct de vedere tehnic şi moral, care generează consumuri ridicate de materiale şi energie, precum şi costuri ridicate de întreţinere şi operare.

De asemenea, unele investiţii din domeniul mediului pot să conducă la beneficii care să nu fie legate direct de mediu.

De exemplu, acestea pot să îmbunătăţească eficienţa economică şi să stimuleze productivitatea, prin facilitarea introducerii tehnologiei moderne, ducând la scăderea costurilor de producţie şi de mentenanţă pentru companii, printr-o calitate mai bună a apei şi prin furnizarea de economii datorate unui management al deşeurilor mai eficient.

Pentru prima dată se conturează în mod articulat, într-un document cu vocaţie comunitară, obiective precum:

conservarea, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii;

contribuţia la sănătatea colectivităţilor umane;

asigurarea unei utilizări raţionale a resurselor naturale.

Pentru punerea în aplicare a acestor obiective, acţiunile întreprinse au la bază cele trei principii:

 -   prevenirea este mai bună decât tratarea;

- trebuie combătut la nivelul sursei orice prejudiciază mediul înconjurător;

-  poluatorul va trebui să plătească pentru repararea oricărui prejudiciu pe care îl produce şi curăţirea mediului.

Soluţia  de protejare a mediului înconjurător o reprezintă dezvoltarea eco - industriei şi a tehnologiilor curate.

Rezolvarea problemei poluării prin angajarea celor mai bune tehnologii disponibile (B.A.T. - Best Available Technique) este una dintre soluţiile de protejare a mediului înconjurător.

Eco - industria este un sector industrial relativ nou, caracterizat prin pieţe fragmentate şi coordonare limitată, al cărui rol este nu numai de a asigura protecţia mediului ambiant, ci şi de a contribui la îmbunătăţirea performanţelor altor sectoare industriale.

Factorii care influenţează piaţa eco - industriei, măsurabili prin indicatori sunt:

- nivelul dezvoltării economice (exprimat prin produsul intern brut pe cap de locuitor)

- mărimea populaţiei,

- volumul poluanţilor emişi (exprimat prin emisiile de dioxid de carbon şi prin volumul deşeurilor industriale)

- randamentul tehnologic (exprimat prin intensitatea energetică).

Pentru ţările aflate în perioada de tranziţie există trei căi principale de a intra pe piaţa eco - industriilor, diferenţiate prin condiţiile specifice, prin importanţa mijloacelor de cercetare - dezvoltare angajate şi prin dimensiunea pieţelor vizate 

- introducerea de noi tehnologii şi procedee;

- transferul internaţional de tehnologie şi “know - how”;

- ameliorarea filierelor existente.

Progresul tehnic în domeniul protecţiei mediului include tehnologiile „curate”.

MANAGEMENTUL  DEŞEURILOR

Conceptul de managementul deşeurilor cuprinde totalitatea activităţilor de:

Liniile directoare ale managementului deşeurilor:

PRIORITĂŢILE  managementului deşeurilor:

Pentru atingerea obiectivelor managementului deşeurilor de mai sus, se impune necesitatea elaborării unor startegii şi măsuri care să ducă la:

Ca atare trebuie împiedicată sau diminuată formarea de deşeuri încă de la sursă (producător)

Cea mai eficientă cale de acţiune este prevenirea formării deşeurilor, deoarece în lipsa acestora se elimină şi ameninţările la adresa mediului ambiant.

Valorificarea deşeurilor presupune prelucrarea unui deşeu, căreia dorim să-i creştem durata de viaţă în circuitul economic

Atât evitarea formării de deşeuri, cât şi valorificarea lor, conduce la o reducere a cantităţii de deşeuri finale, măsurile fiind complementare

Pe de altă parte trebuie remarcat faptul că valorificarea deşeurilor necesită consum de energie, poluează mediul, implică costuri de colectare selectivă, transport, prelucrare (recuperare), pe când evitarea formării deşeurilor nu introduce astfel de costuri, fiind din acest motiv calea preferată

PLANUL de management al deşeurilor trebuie să evidenţieze:

Principiul de bază al managementului deşeurilor:

Evitarea formării deşeurilor înaintea valorificării deşeurilor înaintea îndepărtării deşeurilor

STAREA actuală a managementului deşeurilor în România este caracterizată de:

1.      creşterea cantităţii de deşeuri generate

2.      insuficienţa echipamentului necesar pentru colctarea (selectivă) şi transportul deşeurilor

3.      infrastructura de depozitare necorespunzător dezvoltată

4.      infrastructura de valorificare insufucient dezvoltată

Situaţia financiară precară a ţării nu permite implementarea soluţiilor tehnice şi a strategiei moderne de management a deşeurilor

Investiţiile estimate pentru crearea infrastructurii unei gestiuni moderne a deşurilor depăşesc cu mult bugetele localităţilor sau societăţilor economice

Trebuie avut în vedere că în fiecare regiune există o problematică diferenţiată a deşeurilor, dup tip şi conţinut, care necesită o rezolvare specifică

Din multiplele variante posibile de planificare a salubrizării trebuie aleasă de fiecare dată soluţia optimă, care trebuie să satisfacă anumite criterii:

                                   - siguranţa salubrizării

- impactul asupra mediului

                                   - cota de reducere a deşeurilor şi a cantităţii de deşeuri

                                     rămase

- situaţia existentă pe piaţa materialelor valorificabile

- rentabilitatea

- gradul de acceptare al populaţiei

- efortul organizatoric

Elaborarea conceptului de management al deşeurilor conduce în final către o soluţie aleasă în vederea planificării pentru regiunea respectivă, care trebuie să fie susţinută prin hotărâri ale administraţiei şi ale forurilor politice, care constituie baza realizării măsurilor concrete de gospodărire a deşeurilor

Implementarea fiecărei etape în parte se realizează pas cu pas, de aceea se recomandă stabilirea unor priorităţi, ca şi conceperea unei planificări în timp

Pentru a cuprinde dezvoltările şi noile cunoştinţe însuşite dar şi facilitarea achiziţionării de noi echipamente, conceptele de management trebuie să fie reactualizate permanent, în totalitatea lor sau parţial, mai ales atunci când:

                        - se realizează o nouă instalaţie de tratare sau de eliminare a

                    deşeurilor

- tehnica în domeniu a progresat semnificativ

- cantitatea sau compoziţia deşeurilor s-a modificat într-o

  măsură importantă

MANAGEMENTUL  INTEGRAT  AL  DEŞEURILOR (MID)

Reprezintă un concept care ia în considerare toate opţiunile de gestionare a deşeurilor din punct de vedere tehnic, economic şi organizatoric

NECESITATEA elaborării MID rezidă din faptul că pe zi ce trece problemele legate de deşeuri devin tot mai complexe şi rezolvarea lor solicită soluţii diferenţiate

Conceptul de  MID trebuie să furnizeze o imagine de ansamblu asupra situaţiei gestionării deşeurilor la nivel naţional şi regional

De asemenea, MID trebuie să indice perspectivele şi acţiunile necesare

 M I D  este un concept care conţine toate principiile referitoare la:

1.      limitarea producţiei de deşeuri

1.      valorificarea deşeurilor

2.      eliminarea deşeurilor

OBIECTIVELE  principale ale M I D sunt:

LINIILE  DIRECTOARE ale MID:

1.       Implementarea  de măsuri concrete de salubrizare, ca de exemplu:

a.        colectarea selectivă

b.      Îndepărtarea ecologică a deşeurilor periculoase

c.       Siguranţa îndepărtării deşeurilor

2.       Coordonarea şi ordonarea măsurilor de salubrizare, ca de exemplu:

a.       alegerea unei forme legale adecvate pentru implementarea managementului deşeurilor

b.      căutarea şi găsirea (identificarea) unor agenţi privaţi apţi să îndeplinească cerinţele impuse de operaţiile de evacuare a deşeurilor, comercializarea şi păstrarea în siguranţă a componentelor valorificabile selectate din deşeuri

3.       Controlul prestării serviciului de salubritate, ca de exemplu:

a.       elaborarea de bilanţuri referitoare la cantităţile de componente valorificabile

b.      examinarea costurilor pentru a realiza îmbunătăţirea obiectivelor de management al deşeurilor

4.       Informarea şi consilierea producătorilor de deşeuri, în vederea micşorării cantităţii de deşeuri generate, pentru încurajarea măsurilor de valorificare

5.       Conceperea şi emiterea unor preevderi locale (hotărâri ale Consiliului local, norme, regulamente) pentru realizarea îndepărtării deşeurilor

Se are în vedere şi modificarea comportamentului cetăţenilor în spiritul micşorării cantităţii de deşeuri  generate, precum şi formarea unei conştiinţe în spiritul unei salubrizări sigure şi ecologice

PLANUL DE  MANAGEMENT  AL DEŞEURILOR

Atât Directiva UE cu privire la regimul deşeurilor, cât şi transpunerea ei în legislaţia naţională (Legea 426/2001) solicită elaborarea de către autorităţile responsabile a unor Planuri De Management al Deşeurilor (PMD)

P M D trebuie să conţină date referitoare la:

                        - tipul deşeurilor

                        - cantitatea de deşeuri generate

                        - originea deşeurilor

                        - suprafeţele ocupate de instalaţiile de salubizare

ŢINTELE ce trebuie atinse prin implementarea MID:

1.      Epuizarea tuturor posibilităţilor de evitare a formării deşeurilor şi reducere a cantităţii de deşeuri, în cooperare cu populaţia şi cu sectorul economic

2.      Sortarea, colectarea şi valorificarea deşeurilor menajere trebuie realizate cu respectarea normelor ecologice şi economice

3.      Eliminarea presiunii asupra rampelor de depozitare, prin folosirea  metodei clasice de valorificare, care este compostarea, ca şi prin pretratarea resturilor ce trebuie depozitată, după valorificare

4.      Folosirea optimă a energiei, eliminarea corectă, din punct de vedere tehnic, a materialelor periculoase

5.      Stabilirea conceptelor de amnagement al deşeurilor la nivel local, în scopul sistematizării şi organizării teritoriale, dar şi al satisfacerii intereselor regionale sau naţionale

6.      Siguranţa maximă a salubrizării prin crearea unui sistem regional de asociaţii, ecologic şi reprezentativ din punct de vedere economic, care să permită efectuarea reciclării unor componente ale deşeurilor prin compostare şi /sau valorificare energetică, respectiv depozitare controlată, în condiţii ecologice, a deşeului final, imposibil de valorificat

Elaborarea unui Plan de Management al Deşeurilor, pe baza conceptului de MID, pentru o anumită regiune, realizează dimensionarea neecsităţilor de salubrizare pe o perioadă de timp definită, de regulă 10 ani

ETAPELE de lucru în elaborarea Planului de Management Integrat al Deşeurilor

A.     Inventarierea situaţiei existente în zona de salubrizare:

10.date despre materialele valorificabile

11.planuri disponibile

12.metoda deja implementate pentru minimizare şi valorificare

13.structuri legale, ca forme existente de organizare

14.costurile salubrizării, structura taxelor

15. evidenţierea punctelor slabe

B.      Dezvoltare/Prognoză

1.          estimarea cantităţii de resturi şi materiale revalorificabile, cu urmărirea eficienţei instrumentelor şi a strategiilor de acţiune, în vederea încurajării evitării formării deşeurilor şi valorificării lor

2.          conceperea de scenarii (minime, maxime, tendinţe)

C.      Prelucrarea obiectivelor

Concretizarea obiectivelor stipulate în lege privind împiedicarea formării deşeurilor înainte de valorificare, înainte de îndepăratre, presupune:

1.      determinarea posibilităţii de împiedicare a formării deşeurilor în industrie prin creşterea colectării selective a dieferitelor fracţiuni de deşeu

2.      informarea adecvată a producătorilor de deşeuri, respectiv implementarea ofertelor de consiliere în domeniul gestiunii deşeurilor

3.      creşterea gradului de acceptare a producătorilor de deşeuri faţă de colectarea selectivă

4.      creşterea participării cetăţenilor la colectarea  seelctivă

5.      definirea indicatorilor pentru măsurarea îndeplinirii obiectivelor (indice de reciclare, indice de colectare per capita etc)

D.     Documentare asupra diferitelor tehnologii şi procedee

1.      procedee de tratare şi îndepărtare a deşeurilor

2.      sisteme de colectare

3.      posibilităţi şi procedee de valorificare

4.      utilitatea ecologică a valorificării

5.      procentul de material valorificabil

E.      Conceptul  de Management al Deşeurilor pentru perioada viitoare

1.      elaborarea diferitelor variante de lucru

2.      analiza concretă şi comparativă din punct de vedere al:

- cantităţii şi calităţii materialelor valorificabile

- costurilor

- cererii de locuri de muncă

- emisiilor

- necesarului de suprafeţe

- reducerii deşeurilor

- cantităţii de deşeuri de tratat

- cantităţii de deşeuri de depozitate

- cantităţii de material valorificabil

             3. prezentarea măsurilor organizatorice, financiare şi legale (ca de ex constituirea legislaţiei şi a taxelor, structurile de organizaţie, relaţiile publice, consilierea)

             4. planificarea în timp

Evitarea producerii deşeurilor

Cantitatae de deşeuri produse de populaţie a crescut cu peste 50 % în ultimii 30 de ani

Cel mai eficient mod prin care se poate preveni apariţia unor cantităţi inutile de noi deşeuri este reducerea la sursă

Prevenirea apariţiei deşeurilor sau reducerea la sursă înseamnă utilizarea şi aruncarea a câtor mai puţine produse şi ambalaje

Reducerea la sursă conservă resursele naturale şi reduce poluarea, inclusiv volumul gazelor cu efect de seră, una din cauzele încălzirii globale

Reducerea la sursă include:

-  cumpărarea de bunuri durabile, de folosinţă îndelungată

- alegerea produselor şi ambalajelor care nu conţin, pe cât posibil, materiale toxice

- folosirea produselor biodegradabile

Reducerea la sursă previne în mod direct generarea de noi deşeuri, fiind, prin urmare, metoda cea mai preferată  de management al deşeurilor, protejând pe termen lung mediul înconjurător

Reutilizarea produselor, separarea sau  vinderea lor diminuează cantitatea de deşeuri ce trebuie depozitate la groapa de gunoi

Evitarea producerii deşeurilor cuprinde acel set de posibilităţi de acţiune care conduce la împiedicarea producerii de deşeuri sau la reducerea  formării lor, încă din faza de producţie a bunurilor până la consum, trecând prin depozitare şi distribuţie

Evitarea producerii de deşeuri este prima etapă importantă în realizarea unui concept integrat de gospodărire a deşeurilor

Conceptul de evitare a formării deşeurilor nu este clar definit şi este folosit echivoc

De cele ami multe ori prin evitarea producerii deşeurilor se înţelege reducerea cantităţii de deşeuri ca urmare a aplicării unor măsuri de valorificare a acestora

Diminuarea cantităţii de deşeuri presupune atât evitarea formării lor în faza de producere a bunurilor, cât şi pe cea de valorificare a deşeurilor rezultate în urma folosinţei bunurilor respective

Evitarea calitativă  are ac scop reducerea poluării mediului (apă, sol, aer) în toate fazele: producţie, comercializare, utilizare, salubizare

Un exemplu clasic în acest sens îl reprezintă substituţia recipienţilor de unică folosinţă din PVC cu cei din sticlă, pentru că buteliile din PVC la incinerare dau naştere la emisii dăunătoaremediului (dioxină)

Valorificarea deşeurilor presupune costuri datorate consumului de energie implicat, realizării colectării selective, transportului, depozitării tempoarre, pretratării etc şi, totodată, poate fi uneori poluantă

Este evident că evitarea formării deşeurilor este preferabilă valorificării acestora

Un exemplu concludent de evitare a formării deşeurilor şi de valorificare a acestora este folosirea deşeurilor organice pentru producerea de compost în gospodăriile individuale

În acest fel se realizează:

Schimbarea politică şi economică din deecmbrie 1989 a condus la o creştere a consumului şi la o restructurare a industriei şi comerţului

La ora actuală există o paletă  mai largă de oferte, ambalaje mai scumpe şi în cantitate mai mare, ca şi multe bunuri cu viaţă scurtă, deci mai multe deşeuri

Ca urmare este necesar să se acorde o mai mare importanţă strategiilor de evitare a formării deşeurilor şi implementării măsurilor de stimulare a impiedicării generării lor

Strategiile rprezintă un set de obiective pentru evitarea producerii deşeurilor

Strategiile de evitare a producerii de deşeuri şi instrumentele administrative care promovează evitarea producerii de deşeuri:

10.revalorificarea bunurilor folosite

INSTRUMENTELE  de încurajare a evitării formării deşeurilor:

1.      prevederile legale

2.      stimulentele economice

3.      cooperarea

4.      relaţiile publice

5.      măsurile preventive

Folosirea simultană a mai multor instrumente poate să conducă la atingerea mai uşoară a scopurilor concrete

Componentele principale ale managementului deşeurilor pot fi cuprinse într-o piramidă răsturnată:

Prevenire/minimizaregenerare deşeuri

Recuperare/ reciclare

Valorificare

energetică

sau

materială

Eliminare