1

Impactul activităţii de asigurare asupra investiţiilor

1.1  Rolul activităţii de asigurare în economia de piaţă

        Având în vedere experienţa diferită a ţărilor în privinţa asigurărilor, funcţiile asigurării au cunoscut de-a lungul vremii o evoluţie aparte. Acolo unde sectorul asigurărilor este mai dezvoltat şi mai sofisticat, asigurările au rol şi funcţii reprezentative şi mai ample, în timp ce în ţările în care asigurările se află în proces de formare, consolidare sau maturizare, funcţiile lor sunt limitate.

         Prin funcţiile sale, asigurarea îşi explicitează rolul, menirea socială, direcţiile şi  modalităţile de acţiune, precum şi efectele scontate.

        Potrivit concepţiilor unor economişti, asigurările îndeplinesc următoarele funcţii:

a)    De compensare a pagubelor pricinuite de calamităţi ale naturii şi de accidente (în cazul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă – asigurări de pagube ) şi plata unor sume asigurate (în cazul asigurărilor de persoane), atunci când în viaţa asiguraţilor intervin anumite evenimente. Această funcţie este cea mai importantă. Potrivit ei asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor distruse sau avariate, la repararea unor prejudicii, de care asiguraţii răspund conform legii, şi acordarea unor sume de bani în cazul producerii unor evenimente  privind piaţa şi integritatea persoanelor. Compensarea este posibilă datorită existenţei fondului de asigurare creat prin contribuţii, respectiv primele de asigurare plătite de asiguraţi.

b)   De prevenire a pagubelor, funcţie care a apărut şa s-a dezvoltat îndeosebi după cel de al doilea război mondial. Cu timpul, agenţii economici, oamenii în general, au înţeles că trebuie să previi decât să repari o pagubă. În perioada de început a dezvoltării asigurării, exista foarte larg răspândit punctul de vedere potrivit căruia asiguratorii nu ar trebui să se ocupe prea mult de latura de prevenire a pagubelor, pentru că, în final, aceasta ar putea duce la scăderea cererii de asigurare şi implicit  primelor încasate şi a profitului societăţilor de asigurare. În prezent, activităţile de prevenire reprezintă un capitol important în programele de asigurări din toată lumea.

        Funcţia de prevenire se exercită pe două căi, şi anume:

-          prin finanţarea unor activităţi de prevenire a calamităţilor şi accidentelor (construirea de diguri  de protecţie împotriva inundaţiilor, lucrări de împădurire, desecări, irigaţii);

-          prin stabilirea unor condiţii de asigurare  care să oblige pe asigurat la o conduită preventivă permanentă (participarea asiguratului la acoperirea unei părţi de pagube, obligaţia asiguratului pe linia eliminării sau limitării pagubelor).

c)    Funcţia financiară – având în vedere decalajul de timp între momentul încasării primelor şi momentul plăţii despăgubirilor şi sumelor asigurate, societăţile de asigurare concentrează temporar sume de bani foarte importante pe care apoi le plasează pe piaţa de capital în vederea obţinerii unor venituri suplimentare şi al creşterii siguranţei afacerilor.

        Alţi economişti de prestigiu din ţara noastră tratează asigurările ca o componentă a sistemului financiar al ţării noastre, şi, ca atare, consideră că acestea îndeplinesc funcţiile generale ale finanţelor, respectiv funcţia dec repartiţie şi funcţia de control.

        Funcţia de repartiţie se manifestă în procesul distribuirii şi redistribuirii produsului intern brut şi cunoaşte două faze distincte, dar organic legate între ele: constituirea  fondului de asigurare şi redistribuirea acestuia.

        Fondurile de asigurare se formează în procesul de repartiţie a produsului intern brut, din primele de asigurare provenite de la persoanele fizice şi juridice cuprinse în asigurare.

        La formarea fondului de asigurare participă toţi asiguraţii, dar vor beneficia de acest fond numai o parte dintre ei şi anume cei care au avut de suferit în urma producerii riscului asigurat.   Apar şi raporturi bazate pe rambursabilitate, care se manifestă în sfera asiguraţilor, ca urmare a împrumuturilor în cadrul asigurărilor de viaţă, a efectelor constituirii rezervei matematice pentru asiguraţi.

        Funcţia de control, ca funcţie complementară a asigurărilor, urmăreşte modul cum se încasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de asigurare, cheltuieli de prevenire a riscurilor, cheltuieli administrativ –gospodăreşti şi altele.

        Funcţia de control se manifestă diferit având în vedere cele două mari categorii de asigurări, obligatorii şi facultative. Dacă în cazul asigurărilor obligatorii, o asemenea funcţie are cadru real de manifestare, în cazul asigurărilor facultative, acestea trebuie să ţină seama de mediul concurenţial în care îşi desfăşoară activitatea societăţile de asigurare. Prin urmare, exercitarea acestei funcţii depinde de efortul propriu al fiecărei societăţi de asigurare şi de pârghiile specifice de utilizare.

        În literatura de specialitate nu s-a ajuns la un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte funcţiile pe care le îndeplinesc asigurările. Există o diversitate de opinii. Numărul funcţiilor nu este semnificativ dacă cele luate în considerare  reflectă corespunzător rolul asigurării în viaţa economico-socială a ţării (se au în vedere atât cetăţenii ca persoane fizice, cât şi agenţii economici ca persoane juridice).

        În economia oricărei ţări, asigurările constituie un sector de activitate specific, motiv pentru care unii specialişti pun în lumină şi alte aspecte ale problematicii asigurării. Printre acestea se numără tratarea asigurărilor ca o ramură prestatoare  de servicii, un intermediar financiar şi un activ financiar.

        Asigurarea, ca ramură prestatoare  de servicii, evidenţiază faptul că societăţile de asigurare desfăşoară o activitate economică: produsul activităţii lor se valorifică în schimbul primelor de asigurare pe care asiguraţii le plătesc.

        Echilibrul dintre primele încasate de la asiguraţi şi plăţile efectuate către aceşti sub forma despăgubirilor şi a sumelor asigurate poate fi realizat sau nu. Între primele încasate şi indemnizaţiile datorate ar exista un echilibru dacă fenomenele asigurate s-ar produce aşa cum au fost ele presupuse la stabilirea obligaţiilor părţilor contractante. În practică, pot să apară abateri mai mari sau mai mici de la media multianuală a pagubelor provocate de riscurile asigurate.       Când abaterile sunt favorabile pentru asigurator, acestea măresc profitul estimat al societăţii de asigurare, când ele sunt negative, apare necesitatea compensării acestor influenţe nefavorabile cu venituri provenind din alte activităţi. Pentru realizarea echilibrului, în prezent, societăţile de asigurare îşi diversifică activitatea prin prestaţii favorabile: depozite bancare, achiziţii de titluri şi hârtii de valoare, plasamente în investiţii şi bunuri imobiliare.

        Ar fi greşit să se creadă, că numai teama de apariţia unor abateri nefavorabile de la condiţiile avute în vedere la încheierea contractului ar determina societăţile de asigurare să-şi procure venituri şi din alte surse decât din operaţiile propriu-zise de asigurare.

        Ca intermediar financiar, societăţile de asigurare mijlocesc valorificarea sumelor plătite de asiguraţi, ca prime de asigurare până la atingerea scadenţei exigibilităţii ca indemnizaţii şi despăgubiri, prin utilizarea lor în economie, ca resurse păstrate la bănci.  Rolul de intermediar se manifestă, în general, în cazul asigurărilor de viaţă.

bugetare sau pentru finanţarea unor investiţii importante de fonduri extrabugetare; deţinătorilor de terenuri  şi imobile destinate vânzării.

        Plasarea disponibilităţilor băneşti pe piaţa capitalurilor de împrumut se face în condiţii de dobândă, cursuri ale hârtiilor de valoare, cursuri de schimburi valutare, care se modifică de la o perioadă la alta în funcţie de ritmul creşterii economice, rata inflaţiei, gradul de ocupare al forţei de muncă, preţurile practicate pe piaţa externă.

        În spatele societăţilor de asigurare, ca intermediar financiar, stau persoanele fizice care au încheiat asigurări de viaţă cu dublu scop: pe de o parte pentru a se proteja împotriva unor posibile evenimente viitoare, iar pe de altă parte, pentru a-şi fructifica economiile încredinţate societăţilor de asigurare.

        Asigurările, cu deosebire cele de persoane, constituie pentru titularii poliţelor de asigurare de viaţă, active financiare. Ca urmare, activitatea de asigurare este influenţată de fluctuaţiile economice şi financiare (reflectate de fenomene cum sunt: crizele, şomajul, inflaţia, preţurile, cursurile de schimb), conferindu-i calitatea de activ financiar în condiţii incerte.

        În concluzie, într-o economie de incertitudini, asigurarea favorizează direcţionarea economiilor populaţiei către piaţa financiară; incertitudinile în economie pot să favorizeze sau să defavorizeze  evoluţia avuţiei viitoare a agenţilor economici, iar contractul de asigurare apare ca o creanţă.

        În România se remarcă o evoluţie rapidă începând cu anul 1995.

Evoluţia pieţei asigurărilor în România pe perioada 1995-2001

                                                                                                         Tabel

Indicatori

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

Număr societăţi

asigurare

43

47

55

64

73

72

47

Grad de penetrare

(%)*

0,40

0,50

0,52

0,65

0,79

0,85

0,87

Densitate

(USD/loc)**

6,3

7,9

8,1

12,1

12,4

13,9

15,37

Prime brute încasate (%)***

33,6

36,7

-7

31,71

14,33

12,06

14,03

* raport procentual între primele brute încasate şi PIB

**Prime brute încasate pe locuitor

*** Variaţia procentuală reală faţă de anul anterior

Sursa: Prelucrat după raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), 31.12.2001, pag. 14 şi 16.

        Astfel, pe perioada 1995-2001, se constată variaţia numărului societăţilor de asigurare de la 17 la 72 societăţi de asigurare în anul 2000 şi reducându-se la 47 în 2001, ca urmare a autorizării societăţilor de asigurare de către CSA.

        Gradul de penetrare a asigurărilor, calculat ca raport procentual între volumul primelor brute încasate din asigurări directe şi PIB (a cărui nivel pe anul 2001 a fost de 1154126,4mld lei) a înregistrat o creştere până la 0,87% în anul 2001, de la 0,4%, cât  a fost în anul 1995. Gradul de densitate, care arată nivelul primelor de asigurare ce revin pe locuitor, a fost în anul 2001 de 447 mii lei/locuitor sau de 15,37 USD/locuitor.

        Comparativ cu nivelurile înregistrate în ţările Uniunii Europene (în anul 1999 s-a înregistrat un nivel de 1806USD/locuitor), gradul de penetrare şi densitatea asigurării în scăzută a populaţiei, dar şi mentalitatea şi educaţia în domeniu.

        Conform datelor furnizate de Comisia de Supraveghere  a Asigurărilor în România, primele brute de asigurare încasate de către primele zece societăţi de asigurare din România în anul 2001 au fost de 8121 mld lei. Acest lucru relevă gradul de concentrare a pieţei asigurărilor, de 81,11% din primele brute totale încasate de pe întreaga piaţă, restul de 36 de societăţi de asigurare care au desfăşurat activitate în anul 2001, încasând numai 18,89% din prime.

Asigurarea, prin funcţiile sale, dobândeşte şi un rol social şi unul unic.

Rolul social al asigurărilor.

        Asigurarea are ca scop, prin intermediul contribuţiilor vărsate de către asiguraţi, să plătească indemnizarea, acelora dintre ei care sunt victimelor evenimentelor nedorite.  Deci, este o funcţie eminamente socială. A garanta veniturile membrilor familiei rămaşi după dispariţia prematură a capului familiei, a oferi mijloacele necesare pentru reconstruirea casei sau cumpărarea unei alte locuinţe pentru acela a cărui casă a fost distrusă de un incendiu, a vărsa sume care să compenseze pierderile profesionale aceluia care din cauza unui accident este în imposibilitatea de a munci, a da mijloacele financiare bolnavului sau rănitului pentru a fi îngrijit conform metodelor cele mai eficiente şi deci creşterea şanselor acestuia de a se însănătoşi, acestea toate sunt obiectivele fundamentale ale asigurărilor.

        Un alt aspect social al asigurării este incidenţa sa în supravieţuirea întreprinderilor. Permiţând supravieţuirea întreprinderilor, victime ale unor evenimente nedorite (incendiu, faliment al unui client debitor, răspundere civilă ) asigurarea îi salvează pe angajaţii, precum şi locurile de muncă, cu toate implicaţiile, şi contribuie la restabilirea relaţiilor sociale şi a celor de muncă.

Rolul economic al asigurărilor

        În toate ţările, asigurările contribuie la crearea de produs intern brut prin valoarea adăugată adusă de societăţile de asigurări. Conform Raportului CSA la 31 decembrie 2001,  asigurările au contribuit la crearea PIB cu 0,87%. Asigurările apar şi pe piaţa muncii cu un număr semnificativ de locuri de muncă. Asigurările participă la oferta de împrumut pe piaţa financiară prin fructificarea rezervelor pe care le constituie sub forma investirii lor în depozite bancare, bonuri de tezaur, acţiuni, obligaţiuni, acordarea de împrumuturi asiguraţilor în contul sumelor asigurate la asigurările de viaţă şi sub alte forme de plasament.

        Asigurările îndeplinesc şi un rol de intermediar între asiguraţii care deţin resurse temporar disponibile prin plata primelor de asigurare şi beneficiarii despăgubirilor sau a sumelor asigurate. Atunci când se efectuează şi operaţii de reasigurare (cedări de prime sau plăţi de indemnizaţii de asigurare în afara ţării), societăţile de asigurări influenţează şi balanţa de plăţi a ţării.