1

Curtea de Conturi

1. Control financiar exercitat de Curtea de Conturi

Scurt istoric. Natura instituţie

Instituţie de origine constituţională, Curtea de Conturi a României reia o veche tradiţie existentă în ţara noastră în materie de control specializat.

Prima Curtea de Conturi a fost înfiinţată în ţara noastră, prin Legea din 24 ianuarie  1864. Existenţa ei a fost menţionată şi prin Constituţia din 1866 în articolul 116, care prevede că[1], “ pentru toată România este o singură Curte de Conturi “.

În Legea nr. 149 din 31 iulie 1929 [2] pune în aplicare prevederile articolului 115 din Constituţia din anul 1973 conform căreia: “ Controlul preventiv şi cel de gestiune a tuturor veniturilor şi cheltuielilor statului se va exercita de Curtea de Conturi, care supune în fiecare an Adunării deputaţilor raportul general rezumând conturile de gestiune al bugetului trecut, semnalând totodată neregulile săvârşite de miniştrii în aplicarea bugetului. ” 

 După instaurarea regimului comunist în România, Legea nr.149/1929 a fost abrogată prin Decretul nr. 352 din 1 decembrie 1948.

Curtea de Conturi a fost reintrodusă în sistemul administrativ al ţării noastre prin dispoziţiile art. 139 din Constituţie României din anul 1991. Potrivit acestui articol: “ Curtea de Conturi exercită control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi al sectorului public. În condiţiile legii, curtea exercită atribuţii jurisdicţionale. ”

În Legea nr. 94/1992 [3] în forma iniţială,  Curtea de Conturi era calificată ca fiind “organul suprem de control financiar şi de jurisdicţie în domeniul financiar”.

În opinia Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi şi al Guvernului s-a susţinut că semnificaţia termenului de organ suprem este aceea de unic, care cu referire la activitatea de jurisdicţie, are în vedere jurisdicţia financiară.

În noua Constituţie a României, aplicată din luna octombrie a anului curent (2003), art. 139, alin.1 se modifică şi se completează astfel, referitor la Curtea de Conturi: “Curtea de Conturi exercită control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi al sectorului public. În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.”      

Potrivit statutului, Curtea de Conturi poate fi calificată ca o autoritate administrativă autonomă, nefiind în subordinea în sensul dreptului administrativ, a nici unei alte autorităţi a statului; ea îndeplineşte o funcţie complexă, de control şi de jurisdicţie, care îi conferă un grad ridicat de autonomie în domeniul său de activitate.

Ca autoritate de control, Curtea de Conturi este un organ al Parlamentului pentru exercitarea controlului general asupra gestiunii bugetului public naţional din exerciţiului bugetar expirat, deci a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetului local.

Curtea de Conturi poate colabora cu organele internaţionale de profil şi poate exercita, în numele lor, control asupra gestiunii fondurilor puse la dispoziţia României dacă prin tratate, convenţii sau alte înţelegeri internaţionale se stabileşte această competenţă.

Limitele autonomiei funcţionale a Curţii de Conturi sunt stabilite prin lege şi acestea se referă la:

Ø  Posibilitatea Parlamentului de a opri controalele iniţiale din oficiu de către Curtea de Conturi în cazul depăşirii competenţelor stabilite prin lege.

Ø  Posibilitatea Camerei Deputaţilor sau Senatului de a cere Curţii de Conturi, prin hotărâre, să efectueze unele controale individuale asupra modului de gestiune a resurselor publice şi de a raporta asupra celor constatate. Hotărârile respective sunt obligatorii pentru Curtea de Conturi.

Nici o altă autoritate publică nu mai poate obliga Curtea de Conturi.

2. Organizarea funcţionarea şi statutul persoanelor
Curţii de Conturi

Potrivit legii sale de organizare şi funcţionare nr. 94/1992 cu modificări[4] şi completări ulterioare - Curtea de Conturi se compune din:

Ø  Secţia de control financiar ulterior;

Ø  Secţia jurisdicţională;

Ø  Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi;

Ø  Camere de Conturi judeţene şi cea a municipiului Bucureşti;

Ø  Secretariatul general.

Pe lângă Curtea de Conturi funcţionează procurori financiari. Membrii Curţii de Conturi în număr de 18 sunt consilieri de conturi, aceştia alcătuiesc plenul Curţii de Conturi.

Activitatea internă a Curţii de Conturi este reglementată de Regulamentul de organizare şi funcţionare al acesteia, aprobat de Plen.

Acesta cuprinde reglementări privind:

Ø  conducerea Curţii de Conturi - respectiv atribuţiile în domeniu ale Plenului, Comitetului de Conducere şi Preşedintelui Curţii;

Ø  atribuţiile Curţii de Conturi, aşa cum sunt ele stabilite de lege, respectiv atribuţii de control şi jurisdicţionale, precum şi de raportare;

Ø  organizarea Curţii de Conturi, respectiv a secţiilor de control ulterior şi jurisdicţionale, colegiului jurisdicţional al Curţii şi camerelor de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti.

De asemenea, Regulamentul reglementeaza modul de organizare şi functionare a procurorilor financiari şi Secretariatului general. În ceea ce priveste drepturile şi obligatiile personalului Curtii de Conturi, acestea sunt reglementate fie direct prin legea de organizare şi functionare, fie prin codul etic al profesiei şi prin statutul functionarului public.

Consilierii de Conturi: sunt membrii Curţii de Conturi şi sunt numiţi de Parlament, la propunerea Comisiei pentru politica financiară, bancară şi bugetară a Senatului şi a Comisiei pentru buget şi finanţe a Camerei Deputaţilor, pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

Conducerea: Curţii de Conturi se exercită de către plen, de comitetul de conducere de preşedintele şi vicepreşedintele Curţii de Conturi, care sunt consilieri de conturi.

Secţiile: sunt conduse de un consilier de conturi, care îndeplineşte funcţia de preşedinte al secţiei.

Secţia de control financiar ulterior: este formată din 9 consilieri de conturi şi din consilierii financiari şi se organizează în divizii sectoriale.

Secţia de control financiar ulterior este condusa de către un consilier de conturi, care îndeplineşte şi funcţia de preşedinte. Secţia de control financiar ulterior are în structura divizii sectoriale, conduse de consilieri de conturi.

Divizii sectoriale:

Divizia I

Controlul contului general de execuţie a bugetului de stat, datoriei publice, creanţelor statului şi activităţii bancare;

Divizia II

Controlul gestionarii fondurilor publice şi administrarea patrimoniului autorităţilor publice;

Divizia III

Controlul fondurilor publice destinate activităţii economice;

Divizia IV

Controlul bugetului asigurărilor sociale de stat, protecţie sociale şi instituţiilor publice autofinanţate;

Divizia V

Auditul performantei şi al sistemelor informatice, combaterea fenomenelor de corupţie, fraudă, economie subterană şi spălarea banilor;

Divizia VI

Controlul instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul privatizării, al societăţilor de investiţii financiare şi al gestionarii fondurilor publice şi administrării patrimoniului unor instituţii publice;

Divizia VII

Controlul fondurilor din asistenţă financiară acordată de Uniunea Europeana şi din alte surse internaţionale. Coordonarea verificării bugetelor unităţilor administrativ teritoriale.

Divizia VIII

Coordonare, metodologie, perfecţionarea pregătirii profesionale, evaluarea activităţii profesională a direcţiilor de control financiar ulterior, raportare, informatică şi integrare europeană;

În cadrul diviziilor, sunt organizate direcţii de specialitate, conduse de către un director, formate din controlori financiari. La nivel teritorial şi al municipiului Bucureşti sunt organizate direcţii de control financiar ulterior formate din controlori financiari, conduse de către un director şi un director adjunct.

Secţia jurisdicţională: este instanţă de fond şi de recurs jurisdicţional şi se compune din 7 consilierii de conturi. Secţia jurisdicţională îşi desfăşoară activitatea la sediul Curţii de Conturi şi este condusa de un consilier de conturi care îndeplineşte funcţia de preşedinte.

Secţia jurisdicţională are în compunere complete de judecată formate din doi sau trei consilieri de conturi.

Colegiul jurisdicţional: în structura Curţii de Conturi funcţionează şi Colegiul jurisdicţional al Curţii, care este instanţă de fond, compus din judecători financiari şi condus de un preşedinte de colegiu.

Camera de Conturi judeţeană: se compune din compartimentul de control financiar şi colegiul jurisdicţional. Compartimentul de control financiar este format din controlori financiari şi este condus de un şef de compartiment. Colegiul jurisdicţional îşi desfăşoară activitatea prin complete de judecată alcătuite dintr-un singur judecător financiar. Propunerea de numire a judecătorilor financiari se face de către Plenul Curţii de Conturi. Pe lângă Curtea de Conturi funcţionează procurorul general financiar şi procurorul financiar. Procurorul financiar îşi exercită atribuţiile pe lângă secţiile Curţii de Conturi, ale colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi şi pe lângă Camerele de Conturi judeţene.

Secretariatul general: este condusă de un secretar general. În cadrul secretariatului general funcţionează compartimente de studii – sinteze – legislaţie, norme metodologice – documentare, de informatică, de relaţii interne şi externe, de finanţe – contabilitate şi de personal – secretariat – administrativ. 

3. Atribuţiile de control şi audit financiar

Subiectul al controlului Curtea de Conturi pot forma:

Ø  statul şi colectivităţile locale constituite în unităţile administrativ – teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile si instituţiile lor publice, autonome sau nu;

Ø  regiile autonome

Ø  Banca Naţională a României

Ø  Societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativ – teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social;

Ø  Organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori  sau fonduri într-un regim legal obligatoriu, în condiţiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru.

[1] A se vedea şi V. Prisăcaru, Tratat de drept administrativ român, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1993, p.362.

[2] Publicat în Monitorul Oficial nr. 167/1929.

[3] Republicată a fost modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002.

[4] Legea nr. 204/1999 şi Legea nr. 77/2002 publicată în M.O., nr. 104/2002

din punct de vedere al economicităţii, eficienţei şi eficacităţii, făcând astfel un control de oportunitate.

Pentru a-şi exercita atribuţiile legale Curtea de Conturi controlează:

Ø  Formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor de stat şi ale bugetelor locale, precum şi mişcarea fondurilor între aceste bugete;

Ø  Constituirea, utilizarea şi gestionarea fondurilor sociale şi a fondurilor de tezaur;

Ø  Formarea şi gestionarea  datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe;

Ø  Utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi a transferărilor din partea statului;

Ø  Constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de către autorităţile  administrative autonome;

Ø  Situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat a statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale de către instituţiile publice, regiile autonome;

Ø  Constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare privind protecţia mediului;

Ø  Utilizarea fondurilor provenite din asistenţa financiară acordată României de Uniunea Europeană şi din alte surse de finanţare internaţională.

Atribuţii jurisdicţionale

Jurisdicţia Curţii Constituţionale cuprinde mai multe soluţii în materia activităţii jurisdicţionale a Curţii de Conturi. Curtea Constituţională s-a pronunţat instituirea unui tratament egal pentru situaţii identice, iar pentru situaţii diferite, soluţii diferite (decizia nr. 64/1991).

Tratamentul diferit, instituit prin art. 45 – 46 din Legea nr. 94/1992 se întemeiază mai multe elemente de diferenţiere cum ar fi:

Ø  Natura proprietăţii păgubite;

Ø  Natura persoanelor juridice care administrează patrimoniul respectiv;

Ø  Natura prejudiciilor cauzate şi calitatea specială a persoanelor cu răspundere principală pentru aceste prejudicii.

Potrivit legii, există singură Curte de Conturi pentru întreaga ţară, iar unităţile administrativ – teritoriale, funcţiile curţii se exercită prin camere de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Organe de jurisdicţie care funcţionează în cadrul acestora sunt:

Ø  Curtea de Conturi;

Ø  Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi;

Ø  Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi;

Ø  Colegiile jurisdicţionale ale camerelor de conturi judeţene şi al municipiului Bucureşti.

Curtea de Conturi judecă în ultimă instanţă:

Ø  Recursurile în anulare jurisdicţională declarate de procurorul general financiar împotriva hotărârilor definitive ale colegiilor şi Secţiei jurisdicţionale;

Ø  Conflictele de competenţă ivite între Secţia jurisdicţională şi colegiile jurisdicţionale;

Ø  Cererile de reexaminare introduse împotriva soluţiilor procurorului general financiar date asupra actelor de clasare.

Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi judecă şi hotărăşte în primă instanţă:

Ø  Cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagube cauzate şi plata de amenzi;

Ø  Cu privire la plata de despăgubiri şi de către alte persoane în cazurile în care au participat;

Ø  Contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum şi de către ceilalţi salariaţi care au participat la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice;

Ø  Întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise de directorii direcţiilor de control financiar ale camerelor de conturi judeţene;

Ø  Plângerile introduse împotriva încheierilor prin care completele constituite au dispus descărcarea de gestiune.

Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi judecă în primă instanţă:

Ø  Întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise de preşedinţii secţiilor de control ale Curţii, privind suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi fiscal.

Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi judecă în primă şi în ultimă instanţă:

Ø  Conflictele de competenţă între colegiile jurisdicţionale;

Ø  Cererile de strămutare a cauzelor de la un colegiu la alt colegiu jurisdicţional.

Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi judecă în ultimă instanţă:

Ø  Cererile de recurs jurisdicţională îndreptate împotriva încheierilor şi sentinţelor pronunţate de colegiile jurisdicţionale;

Ø  Recursurile în anulare jurisdicţională declarate împotriva hotărârilor definitive ale colegiului jurisdicţional.

Recursul jurisdicţional constituie calea de atac atât împotriva încheierilor cât şi a sentinţelor pronunţate în fond de organele jurisdicţionale din sistemul Curţii de Conturi.


Pentru toate părţile şi pentru procurorul financiar termenul de recurs jurisdicţional este de 15 zile de la comunicarea sentinţei. Instanţa de recurs poate dispune, la cerere sau din oficiu, suspendarea, până la pronunţarea deciziei, a executării hotărârilor date de primă instanţă în cauzele privind contestaţiile împotriva actelor de imputaţie.

Secţia jurisdicţională poate să trimită cauza spre rejudecare colegiului jurisdicţional care a pronunţat sentinţa atacată cu recurs, la un alt colegiu jurisdicţional, ori poate să reţină cauza spre a o rejudeca în fond.

 Legea nr. 94/1992 prevede două căi extraordinare de atac:

Ø  Revizuirea;

Ø  Recursul în anulare jurisdicţional.

După cum prevede Legea nr. 94/1992 cererea de revizuire poate fi introdusă pe lângă cazurile de revizuire din Codul de procedură civilă şi atunci când ulterior judecării cauze. Termenul în care poate fi introdusă cererea de revizuire este de 30 de zile de la data când s-a descoperit, dar nu mai târziu de un an de la data rămâneri definitive a hotărârii a cărei revizuirii se cere.

Ø  O altă cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor rămase definitive o constituie recursul în anulare jurisdicţional.

Recursul se judecă în complet format din 3 consilieri de conturi. Recursurile în anulare jurisdicţională se judecă numai de Curtea de Conturi.

Atribuţiile procurorului financiar

Atribuţiile procurorului financiar care au legătură cu activitatea jurisdicţională a acestor organe de jurisdicţie specială administrativă.

Din acest punct de vedere distingem atribuţii ce privesc:

Ø  Învestirea organului de jurisdicţie;

Ø  Participarea la şedinţele de judecată;

Ø  Exercitarea căilor ordinare şi extraordinare de atac;

Ø  Supravegherea executării hotărârilor.

Procurorul general financiar participă la şedinţele plenului Curţii de Conturi.

4. Curtea de Conturi a Uniunii Europene

Prin Tratatul asupra Uniunii europene, Curtea de Conturi creată ca entitate a Comunităţilor europene prin Tratatul de Bruxelles, la 22 iulie 1975 a fost ridicată la rang de instituţie. Sediul acesteia este la Luxemburg. Curtea de Conturi are un rol esenţial în asigurarea controlului financiar în cadrul comunitar. Este vorba de un control a posteori şi fără caracter jurisdicţional.

Curtea de Conturi se compune din15 membri, care sunt aleşi dintre personalităţile care fac parte în ţările lor din instituţiile de control extern. Aceştia trebuie să ofere garanţiile de independenţă. Membrii Curţii  sunt numiţi pentru un mandat de 6 ani de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate după consultarea Parlamentului european.

Curtea exercită o competenţă generală pentru a controla conturile totalităţii veniturilor şi cheltuielilor Comunităţii. Ea prezintă Parlamentului european şi consiliului o declaraţie de asigurare privind “fiabilitatea“ conturilor, precum şi legalitatea şi “regularitatea operaţiunilor subiacente”, auxiliare. Curtea verifică legalitatea şi regularitatea veniturilor şi cheltuielilor şi certifică buna gestiune financiară.

Curtea de Conturi reprezintă un instrument important în activitatea Parlamentului, atunci când acesta realizează funcţia de control asupra Comisiei Europene şi când este chemat să dea descărcare Comisiei în ceea ce priveşte  execuţia bugetului comunitar.

Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual după încheierea fiecărui exerciţiu financiar care este publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor.