1

Mijloace , instrumente şi tehnici de platã utilizate în

tranzacţiile economice internaţionale

Contractele de vãnzare - cumpãrare utilizate în tranzacţiile comerciale internaţionale, datoritã ariei largi de probleme pe care le implicã derularea unor astfel de tranzacţii , cuprind o serie de clauze cu caracter  mai special .

Pentru argumentarea celor de mai sus  se poate afirma cã , întrucât scopul oricãrei tranzacţii , în general , cu atât mai mult a celor internaţionale , este obţinerea profitului , şi deci clauzele legate de preţ  , de condiţiile de platã şi de modalitatea de platã solicitã din partea exportatorului şi a importatorului un interes mai mare atãt în timpul negocierilor cãt şi pe parcursul derulãrii contractelor .

Un alt argument este rolul pe care îl au aceste clauze în contractele internaţionale şi anume acela de a stabili cât , cum şi unde se vor plãti mãrfurile expediate de exportator .

Datoritã faptului cã , între momentul expedierii mãrfurilor şi cel al încasãrii valorii acestora existã o diferenţã de timp şi spaţiu considerabilã , fiecare parte contractantã urmãreşte , în timpul negocierilor sã câştige garanţii cât mai multe , exportatorul cã va încasa la timp contravaloarea mãrfurilor iar importatorul cã va primi la timp cantitatea de mãrfuri solicitatã la preţul şi parametrii calitativi stabilite în contract .

În practica economicã actualã , în afacerile economice internaţionale sunt utilizate o serie de mijloace , instrumente şi tehnici de platã menite sã acorde partenerilor de afaceri garanţiile mai sus-menţionate , în funcţie de gradul de cunoaştere şi încredere existent între aceştia .

În principiu se poate spune cã : "în condiţii la în care renumele importatorului este mai solid cu atât exportatorul va avea nevoie de mai puţine garanţii înainte de a livra mãrfurile"1 .

Acest renume se câştigã dupã eforturi susţinute ale tuturor factorilor implicaţi ( de decizie şi execuţie ) pe parcursul mai multor ani sau chiar decenii.

Adoptând o uniformizare , pe plan mondial , în ceea ce priveşte utilizarea mijloacelor , instrumentelor sau tehnicilor de platã , forurile internaţionale ce activeazã în domeniu au vizat şi vizeazã în continuare reducerea riscurilor majore ţinând cont de faptul cã o eliminare totalã a acestora nu este posibilã din punct de vedere practic.

 Cele mai utilizate mijloace , instrumente şi tehnici de platã , în tranzacţiile economice internaţionale sunt : valutele , monedele internaţionale , cambia( trata ) , biletul la ordin , cecul , în ultima perioadã de timp a luat amploare şi cardul , iar ca tehnici de platã meritã amintite incasso documentar şi creditele documentare( în variantele : acreditiv documentar şi scrisoare de credit comercialã1 ) .

Valutele sunt monede naţionale care au urmãtoarele caracteristici :

- putere de platã;

- se bucurã de o largã circulaţie;

- pot fi constituite rezervã şi în alte ţãri decât înţara emitentã .

Valuta care se prezintã sub formã de bancnote sau monezi poartã denumirea de valutã în numerar iar cea disponibilã într-un cont bancar - valutã în cont .

În funcţie de modul în care valuta în cont a fost depusã în bancã , întâlnim :

- valutã în cont la vedere;

- valutã în cont la termen .

Dupã modul de preschimbare a valutelor se cunosc :

- valute convertibile ( monede ce se schimbã liber cu alte monede naţionale sau internaţionale ) ;

- valute neconvertibile ( monede ce schimbã contra altor monede naţionale sau internaţionale numai într-un singur sens ) ;

- valute transferabile ( se bucurã de o convertibilitate limitatã stabilitã în cadrul unor înţelegeri regionale )  ;

- valute liber-utilizabile ( se bucurã de o convetibilitate totalã ; din aceastã categorie fac parte dolarul american , marca germanã , lira sterlinã , francul francez şi yenul japonez ) .

Monedele internaţionale sunt acele monede naţionale care circulã în afara graniţelor statului emitent şi constituie mijloace de platã şi de rezervã pe piaţa internaţionalã .

Conform definiţiei de mai sus , în categoria monedelor internaţionale pot fi incluse cele cinci valute liber-utilizabile şi instrumentele monetare şi unitãţile de cont emise de organismele financiare internaţionale , respectiv D .S .T , E .C .U , EURO ,  etc.

D .S .T ( Drepturile speciale de tragere )       sunt o unitate de cont ( emisã de Fondul Monetar Internaţional )       pentru a evita unele fluctuaţii de pe piaţa monedelor naţionale .

E .C .U ( European Currency Unit ) , monedã emisã în cadrul Sistemului Monetar European , şi utilizatã în ţãrile membre .

Valoarea unitãţilor de cont se stabileşte pe baza metodei coşului valutar , potrivit cãreia valoarea unitãţii se stabileşte ca medie ponderatã a valutelor luate în calcul .

EURO , noua monedã unicã europeanã care va intra în circulaţie în anul 1999 potrivit politicii financiar - monetare a Uniunii Europene .

Cambia ( trata ) , biletul la ordin şi cecul sunt instrumente de platã şi de credit .Instrumente de platã , pentru cã pot fi preschimbate în lichiditãţi şi de credit deoarece din momentul primirii pãnã la data efectuãrii plãţii trece o anumitã perioadã de timp .

1 *** - Documente comerciale şi decontãri internaţionale , Ghid practic , Editura Secretariatul pentru Mahamudra, Bucureşti , 1995 , p.15.

1  Vezi Al.Puiu,Management în Afacerile Economice Internaţionale , Tratat , Bucureşti , 1996 ,p.273.

În ceea ce priveşte cambia , aceasta poate fi definitã ca fiind un document tipizat prin care o persoanã ( trãgãtorul ) , dã un ordin necondiţionat unei alte persoane ( tras ) , de a plãti ( la termen sau la vedere )       o anumitã sumã de bani unui beneficiar .

Biletul la ordin reprezintã un înscris prin care o persoanã ( fizicã sau juridicã )    numitã emitent , se obligã sã plãteascã ( la vedere sau la termen ) o anumitã sumã de bani unei alte persoane numitã beneficiar .

Atât cambia cât şi biletul la ordin pot fi transmise prin gir ( andosare ) şi de regulã toate prevederile aplicabile cambiei se aplicã şi biletului la ordin .Spre exemplificare ambele efecte de comerţ pot fi scontate , rescontate , prescrise , plãtite , forfetate .

În aceaşi categorie a efectelor de comerţ este inclus şi cecul .Principala funcţie a cecului este aceea de platã .Spre deosebire de cambie şi biletul la ordin , cecul este plãtibil numai la vedere şi poate fi definit ca fiind un înscris prin care o persoanã ( fizicã sau juridicã )    dã un ordin unei bãnci sã plãteascã ( la vedere )    suma de bani înscrisã în cec , unei terţe persoane ( beneficiar ) .

Utilizarea cecului implicã , din partea beneficiarului , verificarea existenţei , în contul bancar, a sumei înscrise în cec .

Cardul bancar , larg utilizat în SUA ( încã din anii 50 )    a cucerit şi Europa , mai ales în cepând cu anii 80 .Se prezintã sub forma unei cartele din plastic , dimensionatã dupã formatul unei cãrţi de vizitã 1 .

Cardul are înscris pe el :

- denumirea şi emblema emitentului( o bancã ) ;

- datele de identificare ale titularului .    

Incasso documentar( engl . colection ) , conform definiţiei din Regulile Uniforme privind Incasso-ul din Publicaţia Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris nr . 322/1978 :

"  ( I )    Înseamnã predarea de cãtre bancã , în baza instrucţiunilor primite , a documentelor definite la punctul ( II )    de mai jos , pentru :

a )    a obţine acceptarea şi/sau  plata dupã caz sau

b )    a livra documente comerciale contra acceptãrii şi /sau platã dupã caz , sau

c )    a livra documente în alte condiţii

  ( II )    Documente înseamnã documente financiare şi/sau documente comerciale .

a )   Documentele financiare cuprind cambiile , biletele la ordin , cecurile , recipisele de platã sau alte instrumente similare utilizate pentru obţinerea plãţilor .

b )   Documentele comerciale cuprind facturile , documentele de expediţie , documentele de titlu de proprietate sau altele similare , sau oricare documente care nu sunt documente financiare .

( III )   Incasso simplu este acela în care documentele financiare nu sunt însoţite de documentele comerciale .

( IV )   Incasso documentar este acela care cuprinde :

a )    documente financiare însoţite de documente comerciale ;

b )    numai documente comerciale ."

  Alãturi de acestea se mai utilizeazã şi plata în avans ( constituie cea mai atractivã modalitate de platã din punctul de vedere al exportatorului dar cea mai puţin atractivã pentru importator ) , plata la expediere , plata dupã vânzare , tranzacţii pe bazã de cont deschis ( utilizate adesea de firmele din SUA ) .

Alegerea unei modalitãţi sau a unui instrument de platã , în derularea unei afaceri economice internaţionale , implicã din partea managerilor şi a colectivelor de specialişti, ce  îşi desfãşoarã activitatea în acest domeniul , cunoştinţe temeinice de management şi marketing internaţional , de legislaţie internã şi internaţionalã în domeniile comercial , financiar - bancar , cu atât mai mult cu cât fiecare dintre aceste mijloace , instrumente şi tehnici de platã au particularitãţile lor de formã şi de fond .

Bineînţeles cã aceastã alegere depinde şi de alte elemente cum ar fi : legislaţia naţionalã-care trebuie sã fie aliniatã la cea internaţionalã , de experienţa acumulatã în timp şi tradiţia în utilizãrea acestor mijloace sau instrumente , poziţia firmei pe pieţele internaţionale , relaţia dintre agentul economic şi banca sau bãncile colaboratoare , puterea economico-financiarã a firmei etc .

 În condiţiile în care România şi -a exprimat dorinţa de aderare la Uniunea Europeanã iar pe plan european se fac eforturi pentru realizarea unei europe unite , cunoaşterea şi utilizarea tehnicilor şi instrumentelor de platã , a managementului tranzacţiilor internaţionale în ansamblul sãu , trebuie sã constituie un obiectiv prezent şi viitor pentru toţi cei implicaţi în domeniile  comercial , financiar , banacar , economic în general .

1 Ioan Popa - Tranzacţii Comerciale Internaţionale , Editura Economicã , Bucureşti , 1997,p.214.