1

Relatiile dintre micile si marile intreprinderi

Fie ca sunt mici sau mari, intreprinderile nu pot ramane izolate, ele sunt nevoite sa coopereze pe plan financiar, comercial.

In principal cooperarea poate lua forma acordurilor de parteneriat sau a subfurnitudinii.

I.                   Acordurile de parteneriat privesc atat marile grupuri cat si intreprinderile mici si mijlocii. Exista urmatoarele tipuri de parteneriat:

1.      Parteneriat financiar – aceasta forma de cooperare se exprima in principal prin ajutorul sub forma de capital atunci cand o intreprindere mare ia participatie intr-o intreprindere mai mica nou constituita pentru a face posibil demarajul sau, sau prin credite de echipament concretizate in spriin pentru modernizarea capacitatilor de productie;

2.      Parteneriat tehnologic are loc atunci cand o intreprindere pune la dispozitia altor intreprinderi experienta si competentele cercetatorilor sai, fie in scopul obtinerii sinergiilor pe planul cercetarilor, dezvoltarii, fie pentru a permite mai buna difuzare a unor informatii prin intermediul transferului de tehnologie sau prin acorduri de licenta. Acordul de licenta permite beneficiarului sa-si imbunatateasca pozitia pe piata.

3.      Parteneriat prin cooperare – permite intreprinderii sa-si uneasca eforturile in special in domeniul exportului.

4.      Parteneriat de tip roire. Acest tip de parteneriat consta in a incita salariatii sa-si creeze propriile intreprinderi, dandu-le ajutorul financiar, tehnic si de alta natura, de care acestia au nevoie. Roirea vazuta ca aparitie a unei multitudini de intreprinderi mici in jurul marilor grupuri de intreprinderi este considerata un raspuns la problemele puse de restructurarea acestor grupuri.

II.                Subfurnizarea. Se vorbeste de subfurnizare cand o intrepindere realizeaza o parte a productiei altor intreprinderi, numiti donatori de ordine.

Subfurnizarea este apreciata ca fiind in primul rand o sursa de inovare. Faptul ca o intreprindere recurge la subfurnitura ii permite acesteia sa beneficieze de competentele si experienta altor intreprinderi.

Donatorul de ordine poate sa obtina mijloace suplimentare pentru propriile activitati de cercetare si dezvoltare.

Subfurnizarea poate fi un factor de reducere a structurilor. Ea permite intreprinderii care recurge la aceasta forma de cooperare sa-si reduca structurile tehnice sau comerciale.

Ea poate sa se dapateze la fluctuatiile mediului sau si sa sesizeze eventualele oportunitati de expansiune.

Subfurnizarea poate fi si un factor de productivitate. Ea presupune ca fiecare face ceea ce stie mai bine, deci se specializeaza in domeniului in care are vocatie si in care dispune de cele mai bune atuuri.

Aceasta va avea ca efect obtinerea de economie de scara si o utilizare mai buna a resurselor.

In practica exista 3 forme de subfurnizare:

- subfurnizare de capacitate. In acest caz intreprinderea donatorare de ordine este echipata pentru a fabrica un anumit produs dar prefera subfurnizare pentru o parte a productiei. Exista mai multi factori care explica o astfel de practica: o cerere conjuncturala puternica, grevele care paralizeaza unele compartimente ale productiei sau decizia de a nu investi. Aceasta situatie de subfurnizare prezinta mari riscuri: subfurnizorul nu dispune de un avantaj tehnic fata de donatorul de ordine, iar pe de alta parte donatorul de ordine va utiliza la maximum compartimentele de productie si va reduce comenzile date de subfurnizor.

Subfurnizorul se va stradui sa obtina de la donatorul de ordine anumite garantii: termene minime de respectat. In caz de repunere in cauza a comenzilor si asigurarea unui nivel minim al comenzilor, indiferent de conjunctura.

-          subfurnizarea de specialitate. Subfurnizorul dispune de experienta tehnica fata de donatorul de ordine care nu poseda nici competenta si nici echipament pentru a fabrica produsul ce face obiectul subfurnizarii.

Competenta subfurnizorului constituie o garantie a stabilirii comenzilor. In caz de recesiune aceasta forma de subfurnizare este mai putin afectata decat cea precedenta, pentru ca donatorul de ordine nu se mai poate baza pe propriile compartimente de productie.

-          subfurnizare in cascada reprezinta o prelungire a celor doua cazuri precedente, astfel: fie un donator de ordine nu poate sa fabrice decat o anumita cantitate dintr-un produs, fapt pentru care se adreseaza unui subfurnizor care accepta comanda pentru diferenta de cantitate, fie ca un donator de ordine doreste sa faca conditionarea tuturor produselor obtinute prin subfurnizare.

In acest caz produsul final este realizat de catre un numar mare de subfurnizori, fiecare asigurand un anumit stadiu al productiei. In primele doua cazuri mentionate responsabilitatea fiecarui furnizor este usor de stabilit.