CLORURI

          1)CLORURA DE SODIU [NaCl] este indispensabilă vieţii oamenilor şi animalelor. Participând la formarea unor sucuri digestive, NaCl este introdusă zilnic în organism sub formă de sare de bucătărie. Soluţia de clorură de sodiu cu concentraţia de 0,9%, având aceeaşi concentraţie cu plasma sangvină, se foloseşte în medicină ca ser fiziologic. Acţiunea antiseptică a clorurii de sodiu şi-a găsit aplicaţie la conservarea alimentelor şi pieilor.
În industrie, clorura de sodiu este considerată cea mai importantă materie primă anorganică. Constituie substanţa de bază a unei ramuri industriale, care o prelucrează pentru obţinerea sodiului, clorului, acidului clorhidric, hidroxidului de sodiu, carbonatului de sodiu etc. În acelaşi timp NaCl este utilizată şi în industria lacurilor, vopselelor, hârtiei, maselor plastice, textilă şi altele. Ţara noastră, dispunând de mari zăcăminte de sare la Slănic Prahova, Ocnele Mari, Ocna Dejului, Ocna Mureşului, Praid, Tg. Ocna etc. a creat o puternică industrie clorosodică. Cele mai importante uzine clorosodice se găsesc la Govora, Borzeşti, Turda şi Ocna Mureşului.
În industria metalurgică este folosită ca reductor, iar în electronică se foloseşte la fabricarea lămpilor cu vapori de sodiu. De asemenea, NaCl este utilizată şi în industria chimică organică şi în industria farmaceutică.

          2)HIDROXIDUL  DE  SODIU  [NaOH] este cunoscut şi sub numele de sodă caustică. Fiind o bază a metalului alcalin este folosit frecvent ca reactiv în laboratoare. Este folosit la fluidizarea argilelor refractare şi contribuie la disocierea disilicaţilor şi trisilicaţilor. În industrie, NaOH mai este utilizat la fabricarea săpunului din grăsimi, la obţinerea fibrelor artificiale (de ex. mătase artificială), la mercerizarea bumbacului şi la fabricarea sodei de rufe (Na2CO3). De asemanea, NaOH este utilizat la obţinerea celulozei din lemn, la rafinarea produselor petroliere, la regenerarea cauciucului şi la fabricarea fenolului şi produselor de înălbire.

          3)ACIDUL  CLORHIDRIC  [HCl] este cunoscut şi sub numele de spirt de sare, acid muratic sau apă tare. Se găseşte în stare liberă (doar în cantităţi foarte mici) în emanaţiile vulcanice şi în sucul gastric (care conţine 0,3% HCl). În cazul în care concentraţia acidului clorhidric depăşeşte această valoare, se produce hiperaciditatea care se neutralizează cu bicarbonatul de sodiu (NaHCO3):  HCl + NaHCO3 → NaCl + CO2 +H2O.
HCl este un gaz incolor, cu miros înţepător. Densitatea sa este mai mare decât cea a aerului. Este foarte solubil în apă, iar în aer fumegă. Se foloseşte la obţinerea în laborator a hidrogenului, clorului, a clorurilor şi a altor acizi mai slabi. Se foloseşte ca agent de recunoaştere a carbonaţilor după dioxidul de carbon care se degajă în urma reacţiilor: acid + carbonat → sare + CO2 + H2O. De asemenea este folosit şi la fabricarea maselor plastice, a firelor şi fibrelor sintetice. Clorurile organice (de vinil, de etil) şi produşii organici (difenil–amina, cauciucul sintetic şi camforul) se obţin tot din acidul clorhidric.
În industriile coloranţilor, medicamentelor, pielăriei şi textilelor, acidul clorhidric este un reactiv de neînlocuit.

          4)CLORUL [Cl2] a fost descoperit în 1774 de către Karl Scheele care l-a considerat un compus. În 1810, Humphry Davy a demonstrat că era un element şi l-a numit “clor” din cauza culorii sale ( în lb. greacă chloros înseamnă galben-verzui). Clorul este un gaz otrăvitor cu miros sufocant. Este de două ori şi jumătate mai dens decât aerul. La dizolvare, o parte din clor reacţionează cu apa rezultând apa de clor care la lumină se descompune cu degajare de oxigen.
Fiind toxic, clorul duce la inflamarea mucoaselor nazale, produce hemoragii şi poate duce la sufocare. Antidotul în intoxicaţiile cu clor este o substanţă anticlor - triosulfatul de sodiu (Na2S2O3). Tot un bun antidot este şi oxigenoterapia.
În timpul celui de-al doilea război mondial, clorul a fost folosit drept gaz otrăvitor, iar acum este folosit la fabricarea mai multor chimicale dar şi ca dezinfectant pentru apa de băut. Mulţi solvenţi organici importanţi pentru industrie sunt compuşi ai clorului. Prezenţa unui număr de atomi de clor în moleculele solvente, de exemplu cloroformul CHCl3, le permite să dizolve o categorie de substanţe organice. Clorul este folosit ca materie primă pentru fabricarea maselor plastice, a insecticidelor şi la extragerea titanului. De asemenea, clorul este utilizat la fabricarea pulberii de înălbit, a coloranţilor şi ca decolorant pentru textile. Este folosit şi la obţinerea industrială a acidului clorhidric.
În chimia organică, clorul se foloseşte ca oxidant şi la obţinerea compuşilor de substituţie şi de adiţie.

          5)SODIUL (natriu) [Na] este un metal alcalin. Ca şi nitratul (salpetru de Chile <NaNO3>), sodiul se găseşte în Chile şi Peru. Este un component al multor silicaţi şi este prezent în corpul animalelor şi al plantelor. Sodiul a fost izolat pentru prima oară de către Humphry Davy prin electroliza hidroxidului de sodiu.
Sodiul oxidează instantaneu în prezenţa aerului, formând la suprafaţa sa o peliculă de oxid de sodiu. Din această cauză trebuie păstrat în lichide care să nu conţină oxigen, ca de exemplu parafina. Este atât de moale încât poate fi tăiat cu cuţitul. Se topeşte la 97,5ºC şi fierbe la 883ºC, formând vapori purpurii. Este mai reactiv decât litiul dar nu şi decât celelalte metale alcaline. Datorită conductibilităţii sale electrice, se foloseşte sub formă de fire în unele circuite electrice, unde este necesară utillizarea unei izolaţii din plastic pentru a împiedica oxidarea. Sodiul era folosit la realizarea corpurilor de iluminat stradal datorită culorii portocalii puternice pe care o emană în momentul în care este încălzit.
Azotura de sodiu este folosită pentru obţinerea azoturilor metalelor grele utilizate ca explozivi. Aliajul Pb-Na se foloseşte la fabricarea cuzineţilor şi la fabricarea tetraetilului de Pb utilizat la etilarea benzinelor.

          6)HIDROGENUL [H2] este un gaz incolor şi fără miros. În stare liberă hidrogenul se găseşte în cantităţi foarte mici în jurul Soarelui, iar sub formă de compuşi se găseşte în substanţele organice şi în cele anorganice.
Este folosit pentru obţinerea amoniacului prin sinteză. Prin hidrogenarea cărbunilor de pământ se obţin combustibilii sintetici (benzina sintetică), iar prin reacţiile de hidrogenare catalitică a substanţelor organice se obţine untura artificială şi margarina. În industria chimică, hidrogenul se foloseşte ca materie primă pentru obţinerea acidului clorhidric. Hidrogenul este folosit la fabricarea baloanelor pentru radiosonde şi ca agent reducător .
Când hidrogenul reacţionează cu oxigenul este eliberată o mare cantitate de căldură. Această proprietate este folosită la sudura autogenă datorită temperaturii foarte ridicate a flăcării de hidrogen combinat cu oxigen. Hidrogenul lichid este folosit împreună cu oxigenul lichid ca şi combustibil pentru rachete.