1

Conţinutul, rolul şi funcţiile impozitelor

Impozitele sunt menite pentru promovarea activităţii de afaceri şi de antreprenoriat prin dimensionarea şi perceperea lor corectă de către organele puterii publice. Impozitele acţionează în acest sens ca o puternică pârghie economică, pe care o aplică statul asupra interesului economic al întregii societăţi. Împrumuturile, cheltuielile publice şi impozitele sunt cel mai des folosite de către stat ca instrumente sigure de intervenţie în economie pentru restabilirea echilibrului economic, promovarea creşterii economice, atragerea investiţiilor străine, ridicarea competitivităţii produselor autohtone. S-a afirmat în literatura de specialitate că relaţia dintre impozite, cheltuielile publice şi interesele generale este "fundamentul şi măsura impozitelor moderne".1                        

Politica fiscală, ca parte integrantă a politicii economice a statului, cuprinde ansamblul reglementărilor privind stabilirea şi perceperea impozitelor şi taxelor, caracterizând opţiunile formaţiunilor politice conducătoare, la un moment dat, privind sistemul fiscal adoptat.

La rândul ei, politica fiscală evoluează şi se perfecţionează continuu totdeauna, şi se adaptează corespunzător cerinţelor ivite într-o anumită perioadă, în funcţie de obiectivele politice, economice şi sociale din ţară.

Ansamblul pârghiilor, procedeelor, instituţiilor de administraţie şi reglementărilor fiscale, în curs de perfecţionare sau creare, va trebui să aibă în vedere starea economiei naţionale, strategia dezvoltării, asigurarea circulaţiei libere a capitalului, produselor şi serviciilor pe piaţa internă şi internaţională, necesitatea integrării economiei Republicii în circuitul european şi mondial.

Relaţiile fiscale pot exista numai la prezenţa legii corespunzătoare, adică în formă de relaţii de drept. Astfel, la baza asigurării organizatorice şi juridice a realizării sistemului fiscal este pusă elaborarea de către Parlament a actelor legislative corespunzătoare.

Relaţiile fiscale pot exista numai la prezenţa legii corespunzătoare, adică în formă de relaţii de drept. Ele apar odată cu redistribuirea venitului naţional dintre stat şi membrii societăţii.

Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.

Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit. Spre deosebire de impozit, ea reprezintă în general o sumă de bani plătită de o persoană fizică sau juridică pentru un serviciu prestat.

1 Art..58, alin.1 din Constituţia Republicii Moldova

Alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia nefiscală nu fac parte din categoria plăţilor obligatorii (denumite impozite şi taxe).

Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic şi social.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar deoarece acestea constituie sursa principală de formare a resurselor finanţelor publice.

Rolul impozitelor pe plan economic se concretizează în încercările statului de a folosi impozitele ca mijloc de intervenţie în activitatea economică. Astfel, impozitele se pot manifesta ca instrumente de stimulare sau frînare a anumitor activităţi de creştere sau reducere a producţiei sau consumului unui produs.

Rolul impozitelor pe plan social se concretizează în faptul că prin intermediul lor statul redistribuie o parte importantă din PIB între clase şi pături sociale, între persoane fizice şi juridice.

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din venitul sau averea persoanei fizice sau juridice la dispoziţia statului în scopul acoperirii cheltuielilor sale. Această prelevare are un caracter obligatoriu şi fără contra prestaţii din partea statului. Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă o avere pentru care conform legii datorează impozite. Dreptul de a introduce impozite îl are statul prin intermediul Parlamentului şi uneori organele administraţiei de stat locale (Primării).